Duminică au loc alegeri prezidențiale și parlamentare care s-ar putea dovedi istorice: opoziția, în frunte cu candidatul ei unic, Kemal Kilicdaroglu, liderul Partidului Republican al Poporului (CHP, social democrat, secular), are șanse reale, pentru prima oară după mai bine de 20 de ani, să-l învingă pe președintele în funcție Recep Tayyip Erdogan, și Partidul Dreptății și Dezvoltării (AKP, islamist, conservator).

Sondajele de opinie îi dau pe cei doi candidați practic la egalitate și oricare dintre ei ar putea obține victoria chiar din primul tur de scrutin, dat fiind că al treilea candidat înscris în cursă, ultra-naționalistul Sinan Ogan, este creditat cu doar 2 – 3%.

Cei doi candidați de frunte sunt total diferiți unul de celălalt: Erdogan, în vârstă de 69 de ani, la putere din 2002 de când AKP a fost permanent cel mai numeros partid în parlament, adeseori cu majoritate absolută, este imaginea autocratului, ceea ce i-a atras porecla de “sultan”.

În 2017 Erdogan, pe atunci prim ministru, a convocat un referendum prin care a fost aprobat sistemul prezidențial, iar în anul următor el a fost ales prin vot direct primul președinte șef al puterii executive în istoria Republicii Turce fondată de Mustafa Kemal Ataturk în 1923.

Pe măsura treceri anilor și a consolidării puterii AKP, Erdogan a limitat progresiv drepturile fundamentale, ajungându-se până la introducerea în Codul Penal al infracțiunii de “insultă la adresa președintelui”, pasibilă de închisoare.

În paralel, Erdogan și AKP au erodat tot mai mult statutul secular al republicii kemaliste, iar islamul a devenit un factor tot mai important în viața publică.

Kilicdaroglu opusul lui Erdogan

Kilicdaroglu, în vârstă de 74 de ani, este un fost funcționar public, care spre deosebire de Erdogan nu este un personaj charismatic și chiar face caz din asta. Un pro-european convins, Kilicdaroglu a promis revenirea la sistemul parlamentar în caz de victorie și respectarea drepturilor omului atât de încălcate de regimul Erdogan.

Spre deosebire de alți lideri ai CHP, partidul înființat de Ataturk, Kilicdaroglu nu este un secularist agresiv, a recunoscut greșeli ale elitei seculare care a guvernat Turcia până în 2002 și a spus că nu se împotrivește unui referendum care să înlăture interdicția afișării în instituțiile publice a simbolurilor religioase, cum ar fi vălul islamic. De altfel, analiștii prezic că determinant în acest scrutin va fi votul femeilor conservatoare, care în trecut au sprijin it AKP, dar acum sunt nemulțumite de degradarea situației economice, cu inflația anuală oficial la 50% și critici la adresa guvernului pentru modul în care a fost gestionată catastrofa cutremurului din 6 februarie 2023 care a ucis peste 50.000 de persoane în Turcia.

Kilicdaroglu nu și-a ascuns apartenența la alevism, o sectă musulmană mai apropiată de islamul șiit, ai cărei adepți au fost persecutați într-un stat majoritar sunnit și de asemenea s-a declarat dispus să recunoască drepturile minorității kurde (15 – 20 de milioane din totalul de 85 de milioane de locuitori câți numără Turcia), ce l-a expus atacurilor lui Erdogan și AKP, precum și a aliaților să ultranaționaliști, Devlet Bahceli și Partidului Mișcării Naționaliste (MHP), pentru care kurzii în ansamblu sunt asociați cu terorismul și separatismul.

Condiția ca Kilicdaroglu să-l poată învinge pe Erdogan este un scor competitiv în Anatolia, (nu doar în Turcia europeană, coasta Mării Egee, Istanbul, Ankara și sud-estul kurd)– fieful AKP în ultimele două decenii, unde slăbiciunea opoziției și suspiciunile de fraudă din partea puterea riscă să irosească această ocazie istorică.

Alegeri parlamentare cruciale

Dar duminică vor avea loc și alegeri pentru Marea Adunare Națională, parlamentul unicameral cu 600 de locuri al Turciei. Scrutinul este unul cu reprezentare proporțională, cu vot pe lisă regională și cu prag național de intrare de 7%. Sondajele dau în fruntea intențiilor de vot AKP cu 35 – 40%, în timp ce aliatul său CHP se învârte în jurul pragului de 7%. CHP este între 27 – 30%, iar aliatul său, Partidul Bun (IYI, naționalist moderat) condus de Meral Akșener este cotat între 8 și 14%.

Este foarte posibil ca balanța puterii în parlament să fie deținută de Alianța Muncii și Libertății (EOI), în care Partidul Democrat al Poporului (HDP, pro-kurd) condus de Mithat Sancar și Pervin Buldan, este forța dominantă. EOI este cotată cu intenții de vot între 10 – 13%.

Este de asemenea posibilă situația în care Erdogan câștigă alegerile prezidențiale, dar Alianța Poporului din care fac parte AKP și MHP nu obține majoritatea în parlament sau cea în care Kilicdaroglu câștigă președinția, dar AKP și MHP obțin majoritatea absolută a deputaților. Sistemul prezidențial turc nu este testat ca cel american unde un președinte guvernează cu un Congres ostil din punct de vedere politic.

Urnele se deschid duminică la ora 8 și se închid la ora 17 (Turcia este pe același fus orar cu România și Republica Moldova). Cetățenii turci din străinătate au votat între 27 aprilie și 9 mai, participarea la vot în aceste secții de votare ridicându-se la un nivel record, de 53% din alegătorii înscriși pe listele electorale. Primele rezultate vor date publicității de Consiliul Electoral Suprem începând cu miezul nopții zilei de duminică.

Dacă niciun candidat nu obține majoritatea absolută a voturilor valabil exprimate în primul tur de scrutin al alegerilor prezidențiale, se organizează un al doilea tur pe 28 mai între primii doi clasați, fiind declarat învingător candidatul care obține cele mai multe voturi.