Valul roșu. Cum va juca mai departe Ciolacu

Mai priviți o dată harta consiliilor județene: țara, cu excepția unei părți din Transilvania, este roșie. Administrația județeană este copios dominată de PSD. Sub Marcel Ciolacu, partidul baronilor și-a mărit numărul de șefi de consilii județene de la 20 la 25. PNL a pierdut cinci și a rămas cu 12. În toate aceste administrații județene, pesediștii vor guverna local în general cu liberalii, chiar dacă s-au măcelărit în campania electorală.

Pe lângă cucerirea unor CJ-uri noi, PSD a luat câteva municipii reședință de județ de la liberali: Piatra Neamț, Bistrița, Suceava, Deva, Slobozia, Baia Mare. Valul roșu a înaintat pe teritorii până mai ieri inaccesibile din Ardeal și Banat.

PSD a înregistrat aproximativ 34% la vot politic pentru listele de consilieri județeni. Este o creștere cu 12% față de acum 4 ani, când PSD a obținut doar 22,3%.

La rezultatul intern se adaugă imaginea de forță proiectată de rezultatul obținut la europarlamentare de Alianța PSD-PNL. Deși politic arată perfect schizoid și greu de explicat, cele două mari partide rivale la locale au câștigat detașat alegerile europene cu un scor de peste 50%. Din cele 33 de mandate de europarlamentari, 19 revin Alianței după redistribuire, adică aproape 60%.

Cu aceste rezultate, Marcel Ciolacu își consolidează poziția de lider în interiorul PSD. În acest moment, este mai puternic decât oricând, deși poziția sa până mai ieri era destul de fragilă în partidul de carnasieri mereu cu cuțitele pe masă, gata să-și devoreze liderul la prima înfrângere sau cel mai mic semn de slăbiciune.

După ce Gabriela Firea a pierdut Bucureștiul, obținând cu 25% mai puțin decât Nicușor Dan și cu 4% mai puțin decât propriul partid, iar PSD a pierdut primăria Slatina din fieful lui Paul Stănescu, Ciolacu nu mai are practic rival intern. Tot partidul se aliniază acum în spatele liderului în cursa pentru prezidențiale și parlamentare.

După trei ani la guvernare, cu Marcel Ciolacu premier, scorul politic obținut de PSD este o performanță indiscutabilă. Cu ce preț, este altă discuție.

Milioanele de euro puse la bătaie pentru a cumpăra televiziunile, creșterile de pensii, creșterea salariului minim, menținerea întregului aparat bugetar fără nici o reformă structurală serioasă, creșterea deficitului bugetar peste limitele asumate de România la Bruxelles (cheltuieli mai mari decât permite bugetul), toate acestea sunt costuri pe care le vom plăti cu toții anul viitor, după ce trec alegerile. Corecțiile în economie, fie prin tăieri, fie prin taxare, vor fi inevitabile.

Întrebarea este ce va face Marcel Ciolacu cu acest succes politic? Cum îl va gestiona? Liderul PSD nu are prea multe variante de joc.

1. Candidează la prezidențiale, dar atunci trebuie să se asigure că va intra în turul doi cu George Simion pe post de sperietoare, singura lui șansă pentru a obține voturile dreptei. Așa cum arată votul politic acum, PSD nu poate câștiga președinția deoarece matematic voturile de dreapta sunt mult peste 50%. Foarte probabil că liderul AUR va intra în cursă. Dar nimic nu-i garantează că Simion, și nu Geoană sau Ciucă, va intra în turul doi.
2. Nu candidează la prezidențiale, dar atunci trebuie să se asigure că rămâne premier și că partidul nu-l trimite acasă la Buzău după alegeri. Ultima variantă va fi foarte greu de acceptat de un partid care tocmai a câștigat alegerile. Cum să nu aibă candidat când pentru prima dată după 20 de ani s-au aliniat planetele pentru Cotroceni?

Ciolacu a ezitat până acum, deoarece știe că orice ar face riscă să piardă totul în caz de eșec la prezidențiale. Scamatoriile făcute la locale și europarlamentare, combinațiile imposibile de liste comune mixate cu competiție locală, nu mai țin la prezidențiale. Acolo nu mai poate juca alba-neagra, nu mai poate vinde iluzia armoniei și stabilității la București în timp ce în țară se luptă la baionetă cu liberalii.

În plus, dacă dorește să aibă o șansă la prezidențiale, Marcel Ciolacu este obligat să înceapă conflictul cu președintele Klaus Iohannis. Niciun candidat nu poate evita decontul cu președintele care își încheie mandatul. Băsescu s-a răfuit cu Iliescu președinte și Năstase premier, Mircea Geoană s-a luptat cu Băsescu în 2009 și a pierdut, Ponta cu Băsescu în 2014, mai puțin cu Klaus Iohannis, și a pierdut. Ciolacu nu va putea evita răfuiala cu Iohannis.

Ce va face liderul PSD? Greu de spus la acest moment. Ce vedem a doua zi după alegerile locale este că Marcel Ciolacu insistă pentru formarea alianței politice între PSD și PNL care să aibă candidat comun la prezidențiale și listă de candidați comuni de deputați și senatori.

De aici se înțelege că Marcel Ciolacu vrea să evite o eventuală confruntare cu Nicolae Ciucă și că ar prefera ca partidele să stabilească ele care dintre cei doi să atace alegerile prezidențiale. În varianta candidatului comun, foarte probabil celălalt lider ar urma să meargă în tandem pentru funcția de premier. Nu există altă variantă pentru a cointeresa mai departe cele două partide să accepte un nou compromis politic.

Am văzut cum PNL a furat startul la locale și i-a făcut lui Nicolae Ciucă o campanie prezidențială în toată regula. Este de așteptat ca liberalii să-l anunțe oficial în scurt timp. Marea întrebare este ce va face Marcel Ciolacu cu succesul său de până acum? Îl va juca la ruletă rusească intrând într-o competiție cu multe necunoscute și cu șanse mici de câștig, sau va căuta să negocieze rezultatele politice bune la masa verde și să-și conserve funcția de premier?

Dacă se va ajunge la un compromis cu PNL pentru a-l susține pe Ciucă, vor trage pesediștii pentru el? Cu toată susținerea celor două partide, este suficient să-l învingă pe Mircea Geoană dacă se va lansa și el în cursă? Dacă Nicolae Ciucă va intra cu George Simion în turul doi, se vor împăca pesediștii că vor pierde din nou funcția supremă în stat și că liberalii vor avea în continuare control pe instituțiile de forță (servicii, Ministerul Justiției, parchete)?

Dacă valul roșu va înghiți țara după prezidențiale și parlamentare, România intră în dezechilibru democratic grav. Un singur partid va concentra în mod previzibil toată puterea în stat. Noul președinte va trage în sus partidul la parlamentare și va avea o șansă bună să-și impună viitorul premier. Într-un astfel de scenariu, democrația românească face implozie.

Dacă Marcel Ciolacu va convinge PSD să tragă pentru Nicolae Ciucă, atunci se mai păstrează măcar aparența unor echilibre democratice iar toată puterea în stat nu se va concentra în mâna unui singur partid. Și în scenariul în care Nicolae Ciucă și Marcel Ciolacu merg în tandem și nu se concurează reciproc, jocul politic se va închide. Șansele opoziției democratice de a mai conta pe scena politică, deja diminuate de scorul foarte slab de la locale, se reduc semnificativ.

Răspunsul la toate aceste întrebări îl vom afla în câteva zile. Alegerile prezidențiale au loc în luna septembrie. Nu mai este timp pentru experimente, independenți, tehnocrați și alte bazaconii fără viitor, cum s-a întâmplat la București cu Cătălin Cârstoiu. Marcel Ciolacu va trebui să se decidă repede și va vedea peste câteva luni dacă a tras lozul câștigător sau nu. Depinde pentru cine vrea să joace: pentru el, pentru partid sau pentru țară.