Vasile Bănescu, după ce Teodosie a spus că ”boala e urmare a păcatului”: Ignoranța e urmarea păcatului prostiei. A comite în serie păcatul prostiei înseamnă nu doar a te rata și ajunge impostor, ci a-i împinge și pe alții pe calea smintelii

Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei, a avut duminică o replică pe rețelele sociale după ce ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, a spus că ”boala e urmare a păcatului”.

Fără să-l indice direct ca țintă a postării pe Teodosie, Bănescu a folosit o sintagmă similară cu cea utilizată de arhiepiscop și a scris că ”Ignoranța e urmarea păcatului prostiei”.

Iată postarea integrală a lui Vasile Bănescu, schimbat din funcția de purtător de cuvânt după presiunile făcute în cadrul Sfântului Sinod de înalții ierarhi aliați cu Teodosie:

Ignoranța e urmarea „păcatului prostiei”. Acesta presupune ratarea întâlnirii cu necesara cunoaștere, deși echipamentul „gnoseologic” strict necesar este la purtător, în dotare. El trebuie însă folosit. E o datorie ilustrată inclusiv în parabola biblică a talanților, despre care se predică adesea cu patos, ca și cum ea ar fi fost cu adevărat înțeleasă și personal asumată.
A refuza să te smulgi din ignoranță, a o transforma instinctual în viclenie,
a nu-ți păsa de realitate și de sensul vieții (creștine), aceasta fiind în altă parte decât în forme seci, ritualism sau ridicol hieratism,
a comite trufaș și în serie păcatul prostiei aliat cu cel al trufiei,
înseamnă nu doar a te rata și ajunge impostor, ci a-i împinge și pe alții pe calea smintelii și orbirii.
Boala ignoranței e, în general, curabilă. Vindecarea e însă dificilă și nu vine de la sine. E nevoie de smerenie, admirație și ascultare. De ochi și urechi pentru adevărul pe care l-ai contrazis îndelung.
În stadiul final, încremenirea în ignoranță coincide cu încremenirea ireversibilă în prostie, păcatul devenind viciu și lenea mintală/ morală supliciu.