Vaticanul condamnă, în continuare, avortul, schimbarea de sex şi sinuciderea asistată. Războiul, sărăcia şi abuzurile sexuale, enumerate printre cele mai grave încălcări ale demnităţii umane

În anul în care se împlinesc 75 de ani de la adoptarea Convenţiei Universale a Drepturilor Omului, Vaticanul a publicat luni Declaraţia „Dignitas infinita” privind demnitatea umană, anunţă Agerpres.

Documentul, conceput în decursul a cinci ani, se referă la „încălcările grave” ale demnităţii umane, enumerând războiul, sărăcia, violenţa împotriva migranţilor sau a femeilor, traficul de fiinţe umane sau abuzurile sexuale, respingerea persoanelor cu dizabilităţi şi violenţa digitală.

Vaticanul îşi reafirmă, în acelaşi timp, opoziţia faţă de avort, maternitatea surogat, eutanasia şi sinuciderea asistată, teoria genului sau schimbarea de sex.

Sărăcia este, în viziunea Vaticanului, „una dintre cele mai mari nedreptăţi ale lumii contemporane”. Războiul este considerat „o tragedie care neagă demnitatea umană”, iar suferinţa migranţilor este pusă în contextul lipsei mijloacelor de bază ale supravieţuirii, precum hrana, locuinţa sau locul de muncă.

Traficul de fiinţe umane este definit în Declaraţia Vaticanului ca „o ruşine pentru societăţile noastre care se numesc civilizate”, invitându-i pe „exploatatori” şi pe „clienţii” lor să îşi facă un serios examen de conştiinţă.

Documentul solicită, de asemenea, combaterea unor fenomene precum comerţul cu organe şi ţesuturi umane, exploatarea sexuală a copiilor şi a fetelor, munca în condiţii de sclavie, inclusiv prostituţia, traficul de droguri şi de arme, terorismul şi crima internaţională organizată.

Se vorbeşte totodată despre abuzul sexual, care lasă „cicatrici adânci în inima celor care îl suferă”, dar şi despre discriminarea femeilor şi violenţa împotriva lor.

Avortul este în continuare ferm condamnat de Vatican care afirmă că „apărarea vieţii pe cale de a se naşte este intim legată de apărarea oricărui drept al omului”.

Este respinsă, de asemernea, şi maternitatea surogat, argumentând că, în acest context, „copilul devine un simplu obiect al unui contract”.

Lista menţionează apoi eutanasia şi sinuciderea asistată, reamintind că „suferinţa nu-l face pe bolnav să-şi piardă acea demnitate care îi este intrinsecă şi inalienabilă”.

După ce reafirmă că faţă de persoanele homosexuale trebuie evitată „orice discriminare nedreaptă şi mai ales orice formă de agresiune şi violenţă”, denunţând ca fiind contrar demnităţii umane faptul că în unele locuri aceste persoane sunt „întemniţate, torturate şi chiar private de bunul vieţii”, documentul critică teoria genului, despre care spune că şterge diferenţele, cu pretenţia de a-i face pe toţi egali.

Vaticanul susţine că „a dori să se dispună de sine, aşa cum prescrie teoria genului … nu înseamnă altceva decât a ceda la tentaţia străveche a fiinţei umane care se face Dumnezeu. Teoria genului vrea să nege cea mai mare dintre diferenţele posibile dintre cele existente între fiinţele vii: cea sexuală”.

Vaticanul are o părere negativă şi asupra schimbării de sex, chiar dacă „aceasta nu înseamnă excluderea posibilităţii ca o persoană afectată de anomalii ale organelor genitale deja evidente la naştere sau care se dezvoltă ulterior, să aleagă să primească asistenţă medicală pentru a rezolva aceste anomalii”.

Pe lista cu încălcări grave ale demnităţii umane, în viziunea Vaticanului, figurează şi „violenţa digitală”, documentul invocând noile forme de violenţă răspândite prin intermediul reţelelor de socializare, de exemplu prin hărţuirea digitală şi prin răspândirea pornografiei şi exploatarea persoanelor în scopuri sexuale.

Declaraţia se încheie cu îndemnul de a „pune respectul pentru demnitatea persoanei umane dincolo de orice circumstanţe, în centrul angajamentului pentru binele comun şi al oricărui sistem juridic”.