Veste proastă pentru Kiev: Rusia are suficiente drone kamikaze iraniene ca să atace zilnic Ucraina

Rusia are suficiente drone sinucigașe de fabricație iraniană pentru a lansa atacuri împotriva Ucrainei în fiecare zi, a declarat un oficial de la Kiev, în ceea ce experții consideră a fi o veste proastă pentru guvernul ucrainean în contextul în care forțele sale armate se pregătesc să lanseze o contraofensivă împotriva pozițiilor deținute de trupele lui Vladimir Putin.

De altfel, drone noi si misterioase fabricate de Iran, similare cu aparatele Shahed, au devenit arma secretă folosită de ruși în războiul împotriva Ucrainei, spun comentatorii, referindu-se la dispozitivele fără pilot produse de republica islamică și care în ultimele luni au atacat cu mare eficacitate ținte militare și civile de pe teritoriul ucrainean.

Drone nelimitate

Purtătorul de cuvânt al Forțelor Aeriene din Ucraina, Yurii Ihnat, a declarat că forțele ruse sunt aprovizionate cu suficient de multe drone Shahed-136 pentru a menține atacurile împotriva țintelor ucrainiene, potrivit publicației ucrainene NV.

„(Aparatele) Shahed sunt acum lansate atât de des încât nu este clar dacă (se presupune că urmăresc) să detecteze sau să epuizeze apărarea noastră antiaeriană,” a afirmat Ihnat. „Totul se face concomitent: atât detectarea, cât și, cu siguranță, epuizarea” apărătorilor ucrainieni.

Ziariștii au reamintit că, în ultimele săptămâni, Rusia a folosit constant aparatele fără pilot pentru a bombarda orașe și ținte ucrainene. De altfel, luna mai a fost una extrem de violentă din acest punct de vedere.

De exemplu, în ultima zi a lunii trecute, un total de 31 de aparate Shahed-136/131 au fost lansate asupra Kievului. Trei persoane au fost ucise, inclusiv un copil, iar alte 11 au fost rănite în urma atacului rusesc asupra capitalei ucrainiene.

Căderea resturilor de drone – majoritatea aparatelor fiind interceptate de apărarea antiaeriană a ucrainienilor – a provocat pagube și incendii în diferite cartiere ale capitalei.

Ministrul ucrainean al apărării, Volodimir Havrilov, a declarat pentru Reuters că, în ciuda barajului de atacuri cu drone și rachete, forțele de la Kiev sunt pregătite să înceapă contraatacul împotriva trupelor ruse care ocupă partea de est a țării. Oficialul a spus că, prin atacurile zilnice cu drone, Rusia încearcă să distragă atenția Ucrainei de la contraofensiva planificată, el adăugând că aceste atacuri sunt „o ultimă soluție strategică” la care recurge Moscova.

Havrilov a mai spus că sistemele de apărare aeriană ale Ucrainei au fost „mai mult de 90% eficiente” în oprirea atacurilor, potrivit Reuters.

Bombele zburătoare

Într-un material dedicat aparatelor fără pilot produse de Iran, revista Popular Mechanics a scris recent că drone noi și misterioase, similare cu Shahed-136, au devenit arma secretă folosită de ruși în războiul împotriva Ucrainei. „Roiurile de drone kamikaze care devastează Ucraina sunt ieftine și mortale și reprezintă o nouă formă terifiantă de război declanșată de o sursă improbabilă,” susțin experții, vorbind despre eficiența aparatelor fără pilot livrate de Teheran forțelor lui Putin.

Revista americană de știință și tehnologie își începe dezvăluirile despre noile drone care provoacă ravagii în orașele ucrainiene vorbind despre eforturile făcute de anchetatorii de la organizația nonprofit Conflict Armament Research sau CAR de a afla originea unei drone capturate de ucrainieni.

Aparatul alb cu formă triunghiulară, accentuată de modelul de lemn de esență tare, se află într-o unitate militară ucraineană, iar anchetatorii analizează drona „cu grija medicilor legiști, ridicând delicat clapele și trăgând de firele electrice.” Pe coada aparatului stă scris „Geran-2” cu caractere chirilice rusești, însă acestea sunt folosite „ca un truc pentru a masca adevărata origine a dronei.”

Revista a precizat că drona examinată de experții CAR este una dintre cele patru tipuri pe care armata ucraineană le-a colectat din diferite locații din țară. În afară de Geran-2, CAR investighează o versiune mai mică numită Geran-1, o dronă spion de recunoaștere care seamănă cu aparatul Predator fabricat în SUA și un alt model nedezvăluit.

Eficiența aparatelor este remarcabilă. „În lunile precedente, Ucraina a fost supusă focului intens de formațiuni de drone precum cele inspectate acum,” a scris Popular Mechanics. De exemplu, în toamna și iarna trecute, Rusia a folosit aceste aparate pentru a ataca infrastructura de distribuție a energiei electrice a Ucrainei, lovind substații și transformatoare și provocând întreruperi masive de curent în Kiev și în alte orașe.

Pe lângă eficiența lor, Rusia mai beneficiază de un lucru: numărul dronelor cu care este dotată pare să fie nelimitat. Așa cum a mărturisit, de altfel, și oficialul ucrainean în materialul publicat de site-ul NV.

Referindu-se la capacitățile tehnice ale acestei drone necunoscute până acum, Popular Mechanics a scris că aparatul are o rază de acțiune semnificativ mai mare și arată radical diferit de orice dronă cunoscută de fabricație rusă, forma aripii sale îl face să arate ca un avion uriaș de hârtie, în timp ce zgomotul distinct al motorului i-a făcut pe ucrainieni să-l numească „mașina de tuns iarba” sau „Dorito.”

Iran, sursa terorii

Sursa acestor drone eficiente pare să fie Iranul, potrivit celor de la Popular Mechanics. Revista amintește că, în vara anului trecut, consilierul pentru securitate națională al Casei Albe, Jake Sullivan, a avertizat că americanii cred că Iranul a semnat un acord cu Rusia pentru furnizarea de câteva sute de drone.

„Atât Iranul, cât și Rusia au negat existența unui acord privind armele, dar forma distinctivă a dronelor este greu ignorat,” au scris experții. Aripile aparatului seamănă cu cele ale dronelor Shahed-136 fabricate de Iran, care au fost folosite de rebelii Houthi în Yemen în 2019 și de Iran pentru a ataca un petrolier în largul coastei Omanului în 2021.

Lucrând în interiorul bazei militare ucrainiene, inspectorii CAR au confirmat că aparetele fără pilot sunt într-adevăr drone iraniene. Acest lucru, spun experți, indică două lucruri. În primul rând, că Iranul a stabilit un canal robust de livrat drone în Rusia. De asemenea, Teheranul a reușit să evite și să depășească sancțiunile internaționale dure menite să-i limiteze accesul la tehnologia occidentală și să deraieze dezvoltarea de arme. „Făcând acest lucru, Iranul a devenit o superputere care produce drone și care furnizează armele sale mortale țărilor de pe tot globul,” a precizat Popular Mechanics.

Analiza CAR – o organizată bazată în Marea Britanie care urmărește mișcarea armamentului și a armelor ilegale – a dezvăluit un număr covârșitor de piese și sisteme care indică Iranul ca țară de proveniență a aparatelor fără pilot folosite de Rusia. Conform Popular Mechanics, multe dintre marcajele găsite în interior seamănă cu cele găsite în Yemen, unde rebelii Houthi au folosit drone fabricate de Teheran împotriva coaliției de forțe conduse de Arabia Saudită. „Exact aceleași mărci și componente,” a afirmat Damien Spleeters, director adjunct de operațiuni pentru CAR și cel care a condus ancheta.

Revista a precizat că, în timp ce inspectorii CAR au confirmat rapid originea dronei, altceva i-a nedumerit: aceste drone păreau mai sofisticate decât cele pe care le studiaseră în Yemen, cu sisteme de ghidare mai elaborate și componente electrice avansate, ceea ce indică că producătorii de armament iranieni nu doar că livrează flote de drone de atac low-cost, ci și-au îmbunătățit și calitatea aparatelor realizate.

Aceasta în condițiile în care, în ultimele patru decenii, guvernul de la Teheran, incapabil să creeze o forță aeriană proprie puternică din cauza sancțiunilor internaționale, s-a orientat către drone simple, cu costuri mai mici, multe dintre acestea fiind imitații ale aparatelor americane și israeliene.

O industrie în dezvoltare

Rădăcinile industriei de drone a Iranului pot fi găsite în timpul războiului său cu Irakul (1980-1988). Forțele Aeriene iraniene au utilizat atunci în principal avioane americane pe care le achiziționase în anii 1970, inclusiv F-14 Tomcat și RF-4 Photo Phantom. Dar sancțiunile internaționale care au urmat revoluției islamice din 1979 au întrerupt accesul la piesele de schimb vitale și au făcut aproape imposibil ca Teheranul să își mențină flota de avioane occidentale. Până în 1986, până la 80% dintre avioanele folosite de iranieni au devenit inoperabile.

Fără o forță aeriană funcțională, Iranul a avut nevoie de o altă modalitate de a aduna informații despre trupele irakiene. Guvernul islamist a apelat la avioane mici telecomandate care puteau fi asamblate în ateliere simple folosind piese de bază. Un grup de la Universitatea din Isfahan a realizat drone controlate radio pentru fotografii aeriene, membrii săi fiind recrutați imediat în efortul de război al Teheranului.

În 1985, acele drone și operatorii lor au format batalionul Raad – prima escadrilă de drone din Corpul Gărzilor Revoluționare din Iran. Un operator a descris drona inițială ca fiind „o jucărie” cu aripi din spumă de plastic ținute împreună cu lipici și care transporta o cameră ieftină de buzunar. (În ciuda acestor neajunsuri, aparatele au oferit informații valoroase despre tranșeele irakienilor și mișcările de trupe ale guvernului de la Bagdad, a precizat Popular Mechanics).

Cam în același timp, Garda Revoluționară a înființat Qods Aviation Industry Company, pentru a produce drone mai avansate și înarmate. Primul său model, Mohajer, transporta grenade mici propulsate de rachete care cântăreau mai puțin de 10 kilograme fiecare. Aceste aparate au provocat puține pagube Irakului, dar au devenit populare printre iranieni, fiind chiar eroinele unui film iranian de succes produs ca material de propagandă în anii ’90.

Iranul nu și-a încetinit niciodată producția de drone și, în ultimii 40 de ani, a actualizat Mohajer de mai multe ori, dezvoltând și noi modele. Analiștii cred că Iranul a lansat cea mai recentă versiune Mohajer-6 în 2018 și a exportat-o în alte câteva țări, fapt confirmat de CAR atunci când anchetatorii săi au examinat cele patru drone capturate în Ucraina. Una dintre ele s-a dovedit a fi cea mai recentă versiune a lui Mohajer.

Popular Mechanics a precizat că, creată în timpul războiului cu Irakul și construită în contextul sancțiunilor internaționale dure, industria de drone a Iranului s-a dezvoltat prin capturarea aparatelor inamice și copierea designurilor acestora. Una dintre cele mai vechi drone produse de Teheran a fost o adaptare a modelului american MQM-107 Streaker, pe care SUA și aliații săi l-au folosit mai ales pentru testarea apărării antirachete. Iranul le achiziționase în anii 1970, înainte de revoluția islamică. În 2010, Iranul a lansat Karrar, un model Streaker modificat pentru misiuni de atac care poate transporta o bombă de 250 de kilograme.

Cel mai faimos furt a avut loc în 2011, când Iranul a capturat o dronă stealth RQ-170 Sentinel, care era folosită de americani pentru a spiona programul nuclear al republicii islamice. Teheranul susține că a atacat informatic drona de șase milioane de dolari, deturnându-i controalele pentru a o determina să aterizeze pe teritoriul său.

Iranul a lansat o versiune similară a aparatului american, numită Saeqeh, în 2016. De asemenea, modelul iranian Yasir pare a fi o clonă a dronei americane Scan Eagle pe care a modificat-o pentru a transporta o încărcătură explozivă după ce a capturat una în 2012.

Grupul de analiză militară Oryx a indicat ca Iranul operează în acest moment cel puțin o duzină de modele de drone militare, fiecare construit în mai multe configurații. În total, baza de date a grupului include 143 de versiuni unice de drone iraniene.

Potrivit revistei Popular Mechanics, pe măsură ce industria dronelor din Iran s-a dezvoltat, la fel de mult au crescut și afacerile sale de export. Pe lângă Rusia, dronele iraniane au fost cumpărate de Etiopia, Sudan și Venezuela, precum și de gruparea Hezbollah din Liban, de grupuri militante palestiniene și de miliții irakiene susținute de Iran, fiind folosite cu mare eficiențe de rebelii Houthii pentru a ataca aeroporturi, baze militare și instalații petroliere în Yemen și Arabia Saudită.  De exemplu, experții spun că atacul concertat împotriva unei fabrici saudite de prelucrare a petrolului din Abqaiq, în 2019, realizat de o duzină de drone și mai multe rachete balistice, a demonstrat pentru prima dată cât de eficient ar putea penetra o formațiune de drone apărarea antiaeriană a inamicului.

În serviciul Rusiei

Experții au afirmat că loviturile cu drone realizate de Rusia împotriva țintelor de pe teritoriul Ucrainei sunt similare cu atacul de la Abqaiq. Potrivit informațiilor, Rusia a lansat aproximativ 400 de drone kamikaze împotriva instalațiilor de apă și electricitate din Ucraina între august și decembrie 2022, de obicei în formații de o duzină sau mai multe. Alte atacuri au avut loc în ianuarie și februarie în acest an. Aparatele Shahed-136, fabricate în Iran, au realizat multe dintre aceste lovituri. (Unul dintre cele mai distructive atacuri a avut loc în noaptea de 4 octombrie 2022, când mai multe explozii au distrus clădirile Brigăzii 72 Mecanizate de lângă Kiev, potrivit Newsweek).

Popular Mechanics a scris că operatorii ruși programează dronele să zboare la altitudine joasă – uneori chiar deasupra clădirilor orașului – pentru a nu fi detectate de radar și pentru a evita contramăsurile care le blochează frecvențele radio. Apărarea antiaeriană tipică, care se bazează pe rachete care pot costa mai mult de 1 milion de dolari fiecare, este prea costisitoare pentru a fi folosită împotriva formațiilor de drone kamikaze Shahed, care pot fi cumpărate pentru doar 20.000 de dolari bucata. (La începutul războiului împotriva Ucrainei, principala opțiune a Rusiei de a ataca în interiorul vecinului său vestic a fost racheta de croazieră Kalibr, al cărei preț este de aproximativ 6,5 milioane de dolari pe bucată. Datorită costului scăzut al dronei Shahed, este ușor de înțeles de ce Rusia și armatele din alte țări îmbrățișează această nouă formă de război cu drone).

Videoclipurile cu atacurile timpurii arată apărătorii ucraineni trăgând în drone cu mitraliere Kalașnikov, deși cu puțin succes având în vedere viteza și traseele de zbor imprevizibile ale aparatelor fără pilot. Experții au precizat că ucrainienii au avut mai mult noroc la distrus dronele folosind tunurile rapide de 35 mm de pe tancurile Gepard furnizate de Germania. Dar Ucraina deține mai puțin de 40 dintre ele, lucru care nu este suficient pentru a opri atacurile. În disperare de cauză, ucrainienii au recurs la mitralierele Maxim de dinainte de Primul Război Mondial, sperând să pulverizeze dronele cu gloanțe ieftine.

Calitățile aparatelor Shahed

Popular Mechanics scrie că Shahed impresionează în mai multe alte moduri:

• forma aripii îi oferă o autonomie de până la 1.700 de kilometri fără a necesita un motor cu reacție;
• este construit cu componente disponibile imediat;
• prețul său scăzut înseamnă că poate fi lansat în formații de mai multe aparate pentru a copleși apărarea antiaeriană;
• motorul său mic limitează numărul de arme cu care drona poate fi dotată, dar focosul exploziv de aproape 40 de kilograme este suficient de puternic pentru a demola o clădire mică;
• Shahed zboară încet, propulsată de un motor cu piston cu o viteză maximă de 185 km/oră. Aceste drone nu sunt invizibile, dar anvergura lor compactă de 2.5 metri le face dificil de detectat de radar. Când zboară în formație strânsă, aparatele sunt uneori confundate cu păsări;
• în ciuda costului lor scăzut, dronele Shahed conțin electronice impresionante. Inspectorii CAR au descoperit că folosesc un sistem de navigație prin satelit mai sofisticat decât versiunile anterioare. Acest lucru face mai dificilă interferarea electronică cu sistemul de navigație al dronei deoarece, dacă apărarea blochează unul din cele două sisteme pe care le folosește, Shahed poate zbura în continuare către țintă folosind celălalt;
• drona are, de asemenea, o unitate de măsurare inerțială (IMU) care poate fi utilizată pentru a naviga, în plus față de sistemele ghidate de satelit. IMU-urile își pierd precizia după câteva minute, dar perioada este suficient de lungă pentru a menține o dronă pe ruta sa dacă apărarea interferează cu sistemul de ghidare a satelitului;
• unitatea IMU și sisteme de navigație avansate nu sunt produse de Iran, au descoperit anchetatorii CAR. Cel mai probabil, acestea au fost fabricate în țări occidentale, o constatare pe care CAR face eforturi pentru a o verifica. De fapt, singurele părți legate de Iran sunt motoarele și chiar și acelea au fost produse în China de o companie privată iraniană care are legături cu guvernul chinez;
• de altfel, în timpul examinării Shahed și Mohajer, echipa CAR a documentat aproximativ 70 de componente care au fost produse de 13 companii din afara Iranului. Peste 80 la sută au venit din Statele Unite. Majoritatea fuseseră produse în 2020 și 2021. Unele proveneau de la cunoscuta companie de electronice Texas Instruments, lucru care i-a făcut pe experți să se declare convinși că Iranul, în coordonare cu Rusia, a strâns componente de drone din întreaga lume, fiind vorba de o contrabandă industrială la scară largă care nu va fi ușor de oprit.

Sancțiunile, ineficiente?

Pentru a încetini industria din Iran, SUA și aliații săi au impus sancțiuni suplimentare împotriva multor companii producătoare de arme din Teheran. În 2012, o nouă lege a făcut ilegal ca companiile din America să vândă echipamente către principalul producător de drone din Iran, HESA, compania care se află în spatele familiei de drone Shahed.

De asemenea, cel mai mare producător de semiconductori din țară, Iran Electronic Industries, a fost sancționat din 2013. Ambele companii sunt subsidiare ale armatei iraniene, care operează sub o ramură numită Logistica Forțelor Armate a Ministerului Apărării. În aceeași perioadă, guvernul german a descoperit că doi bărbați cu legături cu Teheranul exportaseră ilegal 61 de motoare de drone în Iran pentru a fi folosite în Ababil-3, o dronă de luptă fabricată de HESA.

Popular Mechanics scrie că sancțiunile americane și aliate par să fi făcut puțin pentru a opri furnizarea de piese și tehnologii care sunt folosite în dronele iraniene. Vadim Skibitski, șeful adjunct al serviciilor de informații militare din Ucraina, a declarat că se așteaptă ca Rusia să primească în curând până la 1.000 de drone Shahed-131 și Shahed-136 de la Teheran.

Mai mult, Wall Street Journal a relatat în februarie că Rusia finalizează lucrările la o fabrică de drone la circa 1.000 de kilometri est de Moscova, unde va produce până la 6.000 de drone kamikaze Shahed noi. Cel mai probabil, aceste drone vor fi construite cu electronice și alte componente pe care Rusia le-a adunat deja, cred experții CAR.

O altă dovadă a faptului că Iranul reușește să evite sancțiunile internaționale și să continue dezvoltarea de drone este faptul că, în aprilie 2022, HESA a dezvăluit o nouă dronă cu reacție, Shahed-149. Potrivit comandantului Forței Aerospațiale a Gărzii Revoluționare, generalul de brigadă Amir Ali Hajizadeh, drona poate transporta până la 13 rachete și are o rază de acțiune de aproape 4.000 de km. Aparatul este propulsat de un motor cu reacție de 750 de cai putere și are pachete avansate de electronice optice și infraroșii care îi vor permite să zboare noaptea, precum și să ofere imagini termice și țintire cu laser. Iranul susține că drona va include, de asemenea, bruiaje electronice noi, pe care le instalează pe multe dintre dronele sale pentru a le face mai greu de doborât.

Experții au afirmat că Shahed-149 arată că Iranul continuă să-și avanseze strategia de drone, oferindu-i mai multe opțiuni de export pentru aliații din Yemen sau Rusia. Și în timp ce dezvoltă drone mai puternice, guvernul de la Teheran creează și tehnologie care va face dronele kamikaze, precum Shahed-136, și mai mortale.

De exemplu, anul trecut, armata iraniană a dezvăluit Mass Flight, un software în rețea, bazat pe inteligență artificială, care permite mai multor drone să sincronizeze o misiune, identificând în mod autonom ținte de la sol și atacându-le. Dacă acest lucru funcționează, experții cred că ar face atacurile în formație de drone mult mai periculoase, dând operatorilor puterea de a direcționa unele drone să țintească apărarea antiaeriană și maximizând daunele cauzate de dronele care penetrează apărarea inamicului.

Concluzia experților de la Popular Mechanics este aceea că chiar și „drona Shahed, nesofisticată, dar mortal, schimbă dinamica puterii globale. Capacitatea Iranului de a evita sancțiunile și de a produce drone simple și economice oferă aproape oricărei țări sau organizații militare mijloacele de a efectua atacuri la distanță lungă împotriva unui inamic. Noile sancțiuni care limitează aprovizionarea cu piese în Rusia și Iran ar putea ajuta la încetinirea producției, în timp ce armatele dezvoltă modalități mai bune de a se apăra împotriva acestor drone.” De asemenea, o supraveghere mai clară a componentelor, așa cum face CAR, ar putea ajuta la oprirea fluxului de piese la surse. Până acum însă, Iranul a fentat dreptul internațional și a continuat cu programul său viguros de construire a dronelor, unul care dă puține semne de încetinire.

În ceea ce privește Rusia, este posibil ca Moscova să nu fi avut suficiente drone iraniene pentru a ataca, distruge și închide complet rețeaua electrică a Ucrainei în iarna care tocmai a trecut. Războiul însă continuă, producția de drone crește, iar atacurile cu aparate fără pilot împotriva țintelor civile și militare provoacă teroare și distrugeri masive în Ucraina.

Probleme pentru Bayraktar

Informațiile privind numărul aparent nelimitat de drone iraniene folosite de Rusia au venit în contextul dezvăluirilor privind dispariția aproape completă de pe câmpul de luptă a faimoaselor aparate Bayraktar TB2, pe care ucrainienii le-au utilizat cu succes în primele luni ale războiului pentru a distruge tancuri, blindate grele și bărci de patrulare rusești.

Aparatele fără pilot produse de turci – și care au fost considerate „salvatoarele” Ucrainei în timpul confruntărilor violente care au urmat invaziei Rusiei din februarie 2022 – nu mai sunt folosite pe scară împotriva forțelor lui Putin, după ce rușii au reușit să distrugă cea mai mare parte dintre ele, iar dronele rămase sunt destinate acum, aproape în exclusivitate, doar misiunilor de recunoaștere.

„Evaluarea generală a dronelor precum TB2 este că ele funcționează bine fără apărare aeriană și electronică sofisticată desfășurată împotriva lor,” a declarat Samuel Bendett, analist și expert în sisteme militare fără pilot și robotizate la Centrul pentru Analize Navale – Center for Naval Analyses. „Fiind un UAV (aparat fără pilot) relativ lent și care zboară jos, poate deveni o țintă pentru o serie de sisteme de apărare aeriană care sunt bine organizate – am văzut asta în Libia și în Nagorno-Karabah.”

În timp ce Rusia a fost vulnerabilă la loviturile dronelor ucrainene în primele luni ale războiului, forțele Moscovei s-au adaptat pentru a-și îmbunătăți războiul electronic. Din acel moment, rușii au doborât și blocat cu succes multe dintre dronele folosite de ucrainieni. „Odată ce armata rusă și-a revenit, a reușit să doboare multe TB2,” a precizat Bendett.

Potrivit informațiilor Business Insider, Ucraina a anunțat anul trecut că a primit 50 de drone TB2 de la începutul invaziei ruse, dar, până la sfârșitul anului 2022, aparatele fără pilot au dispărut în mare măsură de pe câmpul de luptă. (Comandantul forțelor ruse de apărare aeriană, generalul-locotenent Andrei Demin, a susținut că forțele sale au distrus mai mult de 100 de drone Bayraktar până în aprilie acest an, însă declarațiile sale nu au putut fi verificate).

Ziariștii americani au precizat, citându-l pe experul de la Centrul pentru Analize Navale, că, în prezent, Ucraina folosește în principal TB2 în scopuri de informații, supraveghere și recunoaștere, mai degrabă decât pentru atac.

Surse: NV, Popular Mechanics, Christian Science Monitor, Newsweek, Wall Street Journal, Business Insider, TASS