Viață de câine, aventuri cu Marta / Ep. 3: La fel ca un copil, un câine are nevoie să știe să pună limite

Prietenii și cunoscuții mei știu deja: Marta mârâie oamenii când se apropie prea mult de ea fără ca ea să aibă chef. Iar eu am evoluat de la a încerca să schimb asta, în primul nostru an de relație, la a o aprecia pentru curajul cu care știe să pună limite în interacțiuni, chiar și în cele cu oamenii cunoscuți. Și, desigur, am început să învăț eu însumi de la ea nevoia de a spune „nu” ferm, cât mai des, atunci când asta simt.

Pentru mulți copii și mulți câini, viața e un șir nesfârșit de microabuzuri. Să pună un necunoscut mâna pe tine fără să îți dai acordul în prealabil, mai ales dacă ești mult mai mic fizic, e o invadare inacceptabilă a spațiului personal. Faptul că majoritatea copiilor și a câinilor sunt descurajați să protesteze și obligați, astfel, să suporte iar și iar aceste practici, se va lăsa cu traume și suferință.

Sunt două feluri de oameni. Cei care o ating (sau încearcă) pe Marta fără să mă întrebe și fără să stabilească o comunicare de la distanță cu ea, în prealabil, și cei care mă întreabă înainte dacă e ok.

Din fericire, cei din a doua categorie sunt tot mai numeroși și în România, din ce am observat. Dacă întrebarea lor e „pot să pun mâna pe ea?”, răspunsul meu e de obicei să ridic din umeri și să le explic că le va spune ea asta. „S-ar putea să te mârâie dacă nu are chef. Dacă ți-o asumi, poți să încerci”, le zic și cei mai mulți înțeleg și respectă asta, ba chiar îmi spun că li se pare foarte normal.

Alții întreabă mai din topor: „Mușcă?” Așa că eu ridic iarăși din umeri și le răspund ceva de genul: „Nu am văzut-o să muște vreodată, dar depinde cum o să te porți cu ea și ce o să-i faci”.

Și alții, desigur, pun mâna pe ea fără să mă întrebe și, de obicei, sunt mârâiți. De multe ori, apoi, tot ei sunt șocați și mă privesc cu reproș. Așa că le zâmbesc cu aer de „csf?”, dar în sinea mea zic „bravo ție, fetița lu’ tata!”

Desigur, nu e ceva foarte simplu să ceri acordul unui câine. Dar nu e nici foarte complicat. Totul e să ai răbdare și să-l lași pe el să se apropie primul și să inițieze contactul. Apropo de asta, dacă ești dintre cei care cred că e natural să abordezi un câine întinzând dosul palmei către el „ca să te miroasă”, greșești amarnic și riști să fii mușcat. O mână întinsă către botul unui câine reprezintă aproape întotdeauna o încălcare a spațiului personal la care un animal sănătos și echilibrat va reacționa, posibil chiar mușcând. Și nu va fi deloc vina lui, dacă se întâmplă asta, ci a ta.