Viața de dincolo de prima linie: mulţi ucraineni răniţi încearcă o nouă viaţă sexuală, deşi subiectul rămâne tabu / „Mi s-a spus să fac sex, dar nimeni nu mi-a spus cum”

Când medicul de front Tetiana Ţîmbaliuk, în vârstă de 35 de ani, şi-a recăpătat cunoştinţa în camera de spital, şi-a găsit iubitul aşteptând-o cu un buchet de flori. A cerut-o în căsătorie, dar ea a refuzat. În urma unei răni grave, piciorul îi fusese amputat tinerei, iar ea se temea să nu-i fie o povară ca soţie, relatează CNN, citat de News.ro.

„Mi-am dat seama că, înainte de amputare, eram mai atrăgătoare. Nu eram sigură că aş putea găsi o modalitate de a-mi îndeplini rolul familial ca femeie”, spune Ţîmbaliuk.

I-a luat mult timp să îşi recapete încrederea în sine.

Tetiana a fost unul dintre primii militari ucraineni cu amputaţie în urma invaziei ruse la scară largă din 2022. După aproape trei ani, aproape 370.000 de soldaţi ucraineni au fost răniţi. Mii dintre ei şi-au pierdut unul sau mai multe membre. Deşi guvernul nu furnizează cifre oficiale privind amputaţiile, un program de stat a furnizat proteze pentru aproape 20.000 de persoane în 2023 şi în prima jumătate a anului 2024, iar mulţi alţii au fost ajutaţi de programe private din Ucraina şi din străinătate.

În ultimii doi ani, Ucraina a pus în aplicare protocoale de reabilitare fizică şi, într-o anumită măsură, psihologică pentru persoanele rănite în timpul conflictului. Însă reabilitarea sexuală a persoanelor care şi-au pierdut membrele sau au suferit alte răni grave a fost în mare parte ignorată.

Sexul a fost mult timp un subiect tabu în Ucraina. Deşi ucrainenii moderni sunt mai deschişi cu privire la sex decât în era sovietică, subiectul este încă unul incomod pentru mulţi.

„În cultura noastră, nu prea avem obiceiul de a vorbi despre sex. Nu toţi oamenii pot spune acest cuvânt chiar şi cu calm. În general, nu este acceptabil să spui unui străin sau chiar unui partener despre problemele tale sexuale”, a explicat pentru CNN psihologul militar şi sexologul Hanna Revuneţ, adăugând că bărbaţii sau femeile care şi-au pierdut membrele din cauza războiului rareori cer ajutor cu privire la un subiect atât de sensibil.

„Dacă îi întreb pe veterani despre problemele sexuale, ei spun de obicei că totul este în regulă. Doar câţiva dintre ei, după un timp, când încep să aibă încredere în mine, pot vorbi despre problemele pe care le au”, mărturiseşte Revuneţ.

Medicul de front Tetiana Ţîmbaliuk a suferit o rană gravă care a necesitat amputarea în mai 2022, imediat după invazia rusă. Ea a trecut printr-un lung proces de reabilitare şi, anul trecut, a avut un copil.

Dar nu există protocoale sau recomandări pentru reabilitarea sexuală la nivel guvernamental oficial, a spus ea, şi nici măcar vreo menţiune în acest sens.

„Acest lucru este important, deoarece medicul este obligat să lucreze în conformitate cu protocolul”, recunoaşte Revuneţ. „Reabilitarea sexuală nu este specificată nicăieri, aşa că medicul poate lua iniţiativa doar dacă doreşte să facă acest lucru. Dar majoritatea medicilor nu sunt pregătiţi să vorbească despre asta”, spune ea.

Este nevoie de timp chiar şi pentru a-i convinge pe unii medici de importanţa ei, susţine Revuneţ. „Când le spun colegilor mei despre importanţa reabilitării sexuale, se uită la mine ca şi cum aş fi nebună, (cineva) care nu înţelege ce fel de leziuni grave are pacientul”, mărturiseşte ea.

Un sexolog bun poate ajuta în multe feluri. Revuneţ este unul dintre foarte puţinii sexologi din ţară care lucrează cu militarii. „Aflu ce anume este în neregulă cu pacientul. Îl întreb cum se simte persoana. În funcţie de asta, dau sfaturi – pot fi sfaturi despre cum şi ce să facă din punct de vedere tehnic sau ce medicamente să ia sau ce ajutor psihologic” să ceară.

Războiul a dus la un număr fără precedent de persoane rănite, o situaţie pentru care Ucraina nu era pregătită. Lipsa oricăror informaţii privind reabilitarea sexuală a motivat organizaţia ucraineană nonprofit Veteran Hub, care se ocupă în special de sprijinirea veteranilor de război şi a familiilor acestora, să studieze subiectul.

ONG-ul cu sediul la Berlin a început să aducă soldaţi ucraineni răniţi la Berlin şi să le facă rost de membre artificiale personalizate şi, de asemenea, instruieşte tehnicieni ortopezi ucraineni în fabricarea şi montarea de membre protetice.

În 2023, specialiştii de la Veteran Hub au realizat 39 de interviuri aprofundate cu soldaţi răniţi şi partenerii acestora. Printre altele, intervievaţii au vorbit în mod anonim despre viaţa lor sexuală după ce au fost răniţi.

Experţii au descoperit că sexul în sine s-a schimbat pentru mulţi. De exemplu, după ce au fost răniţi, unii pacienţi au început să se pregătească pentru sau să planifice relaţiile sexuale din cauza schimbărilor fizice.

Unul dintre veteranii aflaţi într-o relaţie de lungă durată a povestit despre medicii care l-au tratat: „Mi s-a spus să fac sex, dar nimeni nu mi-a spus cum. Dacă vorbim despre partea tehnică, aceasta este foarte importantă”. El a mărturisit că, în lipsa unor resurse formale puse la dispoziţia lor, bărbaţii erau nevoiţi să-şi transmită informaţii „din gură în gură”.

Ca răspuns la toate aceste constatări, Veteran Hub a creat un ghid pentru veterani despre cum să îşi refacă viaţa sexuală după ce au fost răniţi.

„Am văzut că există o mare cerere pentru acest subiect. După reabilitarea fizică, oamenii încep să se întrebe dacă vor fi capabili să înoate în mare, să meargă la schi, să aibă întâlniri sau să facă sex. Şi, de obicei, nimeni nu le poate răspunde la aceste întrebări”, a declarat Katerina Skorohod, manager de proiect la Veteran Hub.

Olga Serdiuk, şefa unui program de educaţie sexuală la o reţea de centre de reabilitare numită Recovery, a declarat: „Trebuie să înţelegem că o persoană rănită lucrează cu diferiţi specialişti – chirurgi, fizioterapeuţi, psihologi – pe drumul spre reabilitare. Deoarece există o lipsă de sexologi în Ucraina, aceşti medici trebuie să fie pregătiţi pentru ca persoana să se deschidă în faţa lor şi să vorbească despre reabilitarea sexuală”.

Pentru a contribui la lărgirea cunoştinţelor acestora, Recovery a lansat un curs intitulat „Viaţa sexuală” pentru a instrui medicii şi alţi profesionişti care lucrează cu soldaţii ucraineni.

Rănile grave schimbă viaţa nu numai a veteranului, ci şi a partenerului său, a explicat Serdiuk.

„Dintr-un anumit motiv, societatea ucraineană crede că o soţie bună trebuie să aibă grijă singură de soţul ei, chiar dacă există posibilitatea de a obţine ajutor. Femeia devine un îngrijitor. Despre ce fel de sex putem vorbi atunci?” a spus Serdiuk, referindu-se la modul în care presiunile îngrijirii cu normă întreagă pot diminua capacitatea unui cuplu de a explora căile spre împlinirea sexuală.

„Chiar dacă vorbim despre o disfuncţie completă sau lipsa organelor genitale, o persoană (care a fost rănită) poate avea în continuare un orgasm de plăcere. Trebuie să lucraţi cu fanteziile voastre, să vă studiaţi corpul” – este sfatul ei. „Oamenii trebuie să înveţe să se accepte într-un mod nou şi să creadă în integritatea lor, în corpul lor”, mai spune Olga Serdiuk.

Discuţiile legate de dizabilităţi apar tot mai des în Ucraina, pe măsură ce numărul victimelor creşte.

Popularul show de televiziune „Burlacul” a adus discuţia în atenţia publicului larg, cu veteranul ucrainean Oleksandr Budko, în vârstă de 26 de ani, care şi-a pierdut ambele picioare în război, ca vedetă a ultimului sezon.

Un episod cu o scenă intimă, difuzat în noiembrie, a devenit unul dintre cele mai populare din acest sezon. Potrivit datelor furnizate de Starlight Media, un grup ucrainean de radiodifuziune, aproximativ 2,8 milioane de persoane din întreaga ţară l-au urmărit, devenind cel mai vizionat program în ziua difuzării.

„Este pentru prima dată în istoria emisiunii din toate ţările lumii când un bărbat cu dublă amputaţie a devenit Burlacul”, a subliniat Anna Kalina, producătoarea emisiunii, pentru CNN. „Am fost îngrijoraţi cu privire la modul în care oamenii ar reacţiona la vederea corpului unei persoane cu amputaţii vizibile într-un context atât de intim. Nu există nicio reprezentare a persoanelor care trăiesc cu leziuni în Ucraina şi nu ştiam cum vor reacţiona oamenii la asta. A fost o mare provocare. Dar a ieşit bine”, a adăugat ea.

Kalina crede că publicul a fost interesat, în parte, pentru că îşi dă seama că, în această perioadă de război, propriii lor apropiaţi ar putea fi răniţi în orice moment.

Pe pagina sa de Instagram, Budko a spus că nu a participat la spectacol pentru a convinge pe cineva de ceva sau pentru a-şi dovedi „normalitatea”.

„Protezele mele sau uneori un scaun cu rotile sunt doar o parte din mine, dar nu ceea ce mă defineşte”, a explicat el. „Faptul că am un handicap nu mă face mai puţin demn de iubire sau de o viaţă fericită. Iar acest lucru este important de înţeles”, a subliniat „Burlacul”.

Budko a dezvăluit că prima sa experienţă sexuală după amputaţie „nu a fost doar sex, ci un pas înapoi spre viaţă”.

Printre cei care vor participa la cursul „Viaţa sexuală” al Recovery se numără Oleksandr Batalov. Comandantul unităţii de infanterie, care lucrează ca osteopat în viaţa civilă, şi-a pierdut piciorul într-o luptă crâncenă pe linia frontului. El îşi aminteşte că a avut nevoie de timp pentru a se obişnui cu corpul său schimbat.

„La început, cu o astfel de traumă, vrei ca nimeni să nu se uite la tine. Dar soţia mea mi-a oferit un sprijin uriaş. Aşa că, m-am stăpânit. Am ales viaţa, nu suferinţa”, a povestit el.

Psihologul l-a ajutat foarte mult, a mai spus Batalov.

Există foarte puţini sexologi în spitale, recunoaşte el, dar bărbaţii care au suferit răni grave vorbesc despre sex între ei, iar asta este important. Cu toate acestea, „trebuie să aibă şi specialişti cu care să poată vorbi”, subliniază Batalov.

Acesta este motivul pentru care el începe acest curs. „Dacă ai supravieţuit, trebuie să trăieşti. În ciuda rănii, viaţa mea este plină şi interesantă, vreau să plec şi să studiez şi să împărtăşesc cunoştinţele”, mărturiseşte Batalov, care acum lucrează din nou ca osteopat.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru Tetiana Ţîmbaliuk, medicul de front rănit. Ea a decis să trăiască o viaţă împlinită, indiferent de situaţie. Prietenul ei nu a renunţat şi a cerut-o din nou în căsătorie. După luni de reabilitare în Germania şi, mai târziu, în Centrul pentru Superoameni din Ucraina, ea s-a căsătorit în cele din urmă cu el, realizând că „era plină de o iubire pe care dorea să o împlinească”.

În urmă cu patru luni, au întâmpinat primul lor copil împreună.

„Nu-mi ascund proteza. Trăiesc o viaţă plină. Şi sunt fericită”, spune ea.