VIDEO A făcut o meserie din călătorie. Cezar Dumitru, cel mai urmărit travel blogger din România: Întotdeauna caut lucrurile faine din absolut orice

Blogul de travel creat de Cezar Dumitru a devenit cel mai urmărit blog din domeniu din România. Pasionat de mic de călătorii și de scris, mereu în căutare de varietate, Dumitru călătorește pentru a învăța, a trăi experiențe diverse și a vedea locuri frumoase. Așa a ajuns la 133 de țări vizitate în 30 de ani, iar blogul Imperator Travel s-a transformat dintr-un hobby, într-o meserie.

Cezar Dumitru a fost pasionat dintotdeauna de călătorii. Prima lui amintire este de când avea trei ani, de la mare, unde mama lui l-a dus la un hipodrom unde a văzut caii sărind peste obstacole.

În școală și în liceu a continuat să călătorească prin țară, însă data de 1 septembrie 1991 marchează începutul maratonului lui. Atunci a călătorit pentru prima oară în afara țării. La 19 ani, cu ocazia unei burse de studiu, a zburat (tot pentru prima oară) la Masstricht, Olanda.

Atunci, a descoperit „o lume fascinantă, complet diferită de cea pe care a experimentat-o până la 19 ani”, lume despre care a povestit mai târziu, ajutându-se de jurnalul lui. „This was the beginning of a beautiful friendship între mine și Planetă”, spunea el.

Tot cu ocazia experienței din Olanda, și-a dat seama că „a călători nu este cine știe ce filosofie. În plus, nu trebuie să-și vinzi casa, mașina și nevasta pentru a avea bani de călătorit, se poate și ieftin”.

De atunci, călătorește regulat. La început, a mers prin Europa cu trenul. După ce a terminat facultatea, a lucrat în zona de marketing și comunicare și a putut să călătorească des pentru job. A acumulat mile de zbor pe care le-a folosit apoi să meargă în vacanțe în locuri îndepărtate, unde „era ieftin, dar biletul de avion până acolo era scump”.

În 2009, la insistențele celor din jurul lui, și-a deschis un blog botezat cu numele pe care îl folosea pe un forum: Imperator Travel. El l-a deschis din pasiune și nu s-a gândit vreodată că „va câștiga vreun pic sau vreo mină de creion” din el.

Totuși, blogul lui a devenit o meserie. Are și a avut mai multe colaborări (în marketing sau comunicare), dar blogul și călătoriile îi ocupă mare parte din timp.

Acolo, scrie două tipuri de articole. Pe de o parte, scrie articole informative despre cele mai importante informații legate de călătorit (de exemplu, restricțiile din anumite țări în contextul Covid-19). Se aseamănă cu știrile, dar adaugă și punctul lui de vedere despre informația sau evenimentul respectiv.

Pe de altă parte, scrie articole în care povestește experiențele lui din călătorii și oferă informații și sfaturi utile pentru cei care vor să viziteze locurile unde a fost.

Când călătorește, caută „locuri frumoase, locuri din care poate învăța, locuri în care găsește istorie și culturi diverse, locuri unde să aibă diverse experiențe. Călătoriile trebuie să-ți aducă experiențe cât mai diverse, care apoi să se transforme în amintiri.”

„Da, îmi place istoria, caut locurile cu semnificație istorică, umblu după urme istorice, dar asta e doar o parte din ceea ce caut. Îmi place să descopăr natura, să văd animale, îmi plac florile, îmi plac activitățile cu un pic de adrenalină, îmi place variația”, spunea el în alt interviu.

Când este întrebat de „cea mai frumoasă țară” sau „cea mai frumoasă experiență”, răspunsurile lui sunt mereu la fel: nu există așa ceva. Fiecare călătorie, fiecare loc, fiecare experiență arată altfel. „Taman asta este frumusețea călătoriei, nicio zi nu arată la fel.”, spune el pentru G4Media.

„De exemplu, dacă vrei să faci turism arhitectural istoric, nu poți s-o faci decât, eventual, în Cehia, (…) în timp ce, în Africa de Sud, accentul este mai mult pe natură și pe adventure. Una fac dacă mă duc la Veneția și alta fac dacă mă duc în Kenya.”

Când este întrebat de aspectele negative ale vreunei călătorii sau experiențe, refuză să abordeze așa lucrurile. Când a fost întrebat la radio care ar fi locurile unde a călătorit și nu i-a plăcut, el a răspuns:

„Știi care-i chestia? Eu întotdeauna caut lucrurile faine din absolut orice. În momentul în care ți se întâmplă un lucru nașpa, încerc să-l rezolv. Mi s-a întâmplat să-mi rezerv un hotel în orașul Amritsar din India. Orașul Amritsar este centrul religiei Sikh. (…)

Și am ajuns într-un hotel în care toată camera era complet neagră de mucegai. Dar, complet. Deci, puțea îngrozitor a mucegai. M-am dus la recepție: „Domnule, aveți altă cameră?” Mi-au mai arătat trei camere, erau la fel. Pe străduța aia mai erau încă zece hoteluri, m-am dus în toate, în toate era mucegai. Ce să fac?

Atunci am realizat că în orice templu Sikh din lume poți să te duci să dormi, să mănânci gratis. Și m-am mutat în templul de aur. Și am dormit acolo, am mâncat la ăia. Evident, m-am descălțat, că așa era. M-am sculat la nu știu cât dimineața că trebuiau să se roage, dar a fost okay. Deci, chestia este cumva, chiar dacă ți se întâmplă ceva rău, încearcă să o transformi în altceva. ”

Cezar Dumitru a ajuns cel mai urmărit blogger de travel din România, cu peste 42.000 de vizitatori unici doar în luna august, conform Semrush, o platformă care arată vizibilitatea online a site-urilor. A călătorit în 133 de țări (sau 132 de țări și Coreea de Nord, care este o altă planetă, cum îi place lui să spună).

Cezar Dumitru a povestit pentru G4Media cum i-a afectat pandemia călătoriile:

„Lockdown-ul m-a prins în Bangladesh. Și am venit (în țară n.r.) așa, strecurându-mă. A fost o chestie și de noroc, presupun. Am reușit să vin din Bangladesh fără nicio problemă. Atunci, reglementarea română spunea că trebuie să stai în carantină dacă veneai dintr-o țară în care sunt mai mult decât 500 de cazuri în total. Ce povestesc eu e în martie, începutul pandemiei.

Și eu veneam din Bangladesh care, oficial, aveau trei cazuri, dar evident că mințeau de înghețau apele. Și am trecut prin Turcia, care, tot așa, avea vreo 88 de cazuri oficiale și care, de asemenea, era o mare minciună, dar, în ultimă instanță, mă rog, statul român se uită după cifrele care îi sunt date oficial.

Dar eu am stat în carantină. Nu m-am dus să mă văd cu mama sau cu prietenii. Era și perioada de lockdown și nu prea era posibil, taman pentru că era la început și nimeni nu știa care e treaba, cât de periculoasă poate să fie. Așa că am stat două săptămâni acasă, după care m-am dus la mama, care e mai în vârstă, și cu hârtia de rigoare.

După ridicarea lockdown-ului, am început să mai merg pe colo-colo, dar cu atenție, deci nu în stilul în care mergeam înainte, și mă uitam tot timpul atent să nu fiu împreună cu foarte mulți oameni. De exemplu, am primit invitații la niște tururi care erau organizate cu  20 – 40 de oameni într-un autocar. Am spus „nu”.

Primul loc în care m-am dus în afara României a fost Praga, în iulie 2020. Mi-am pus toate măștile posibile în avion. În Praga era veselie. Deci, parcă nu era pandemie. Singura restricție era să porți mască în metrou. În rest, am văzut că avuseseră și un party pe Podul Carol cu sfârșitul pandemiei, care mie mi-a sunat nu foarte așa… (…)

Dar, de exemplu, nu am mâncat decât pe terase. Era greu să spun că am evitat locurile turistice aglomerate pentru că nu era nimeni, era absolut pustiu. Deci, în locurile unde te duceai în mod normal și te călcai în picioare, eram eu și încă două, trei suflete, gen Podul Carol sau piața orașului vechi.

Și așa am fost și în Grecia, și în Egipt. De anul nou, am fost în Egipt și am stat într-un all-inclusive unde eu am mâncat exclusiv afară, pe terasă. Era ușor, că erau 20 și ceva de grade, dar intram rapid înăuntru, îmi luam de mâncare și ieșeam afară. Noi aveam o zonă în care era foarte mult soare la micul dejun și eram singur. Și, pentru că te bătea soarele în cap, au venit ospătarii și au pus acolo o umbrelă.

Și, apoi, când a fost să merg să văd locuri, m-am dus cu mașina privată, nu m-am dus cu turul. Eu și cu șoferul. În locurile închise turistice, cum sunt, de exemplu, mormintele faraonilor din Valea regilor, era absolut pustiu, nu era nimeni. Deci, am avut morminte celebre, în care nu eram decât singurul turist – eu și cu paznicul care, de obicei, dormea dus.

Apoi a venit, evident, vaccinul. M-am vaccinat, am făcut a doua doză la mijlocul lui martie, și, de atunci, vorba aceea, am rupt lanțul. Așa că, după a doua doză de vaccinare, am început să călătoresc și ce pot să spun este că probabil călătoresc cam la fel de mult ca înainte de pandemie.

După doza doi, am plecat direct în Republica Dominicană. În Dominicană trebuia să plec mai devreme, pentru că există un loc, se cheamă Golful Samana, unde, din ianuarie și până la început de martie, vin multe balene ca să se cupleze, este locul în care vin să-și găsească parteneri. Și, pur și simplu, am zis „nu” pentru că nu eram încă vaccinat.

Știam că o să pierd această oportunitate să vezi balene, nu neapărat cum se cuplează, ci, de obicei, sunt foarte multe balene și este foarte fain să vezi niște creaturi de genul ăsta. Dar am zis mai bine, chiar dacă pierd balenele, oi mai ajunge eu în perioada aia, dar mai bine am dovada unui vaccin și a unor anticorpi. (…)

Cei care au călătorit acum, într-adevăr, au găsit niște obiective turistice și niște locuri turiste faimoase și foarte faine aproape pustii și practic s-au putut bucura de ele. Au existat anumite locuri în care au fost foarte mulți oameni. Spre exemplu, Croația, vara asta.

Croația, vara asta era ca și cum s-ar fi terminat pandemia. Am citit în presa croată că au fost mai mulți turiști în 2021 decât în 2019. Și, într-adevăr, hotelierii spuneau că ei nu mai au camere. Dacă n-ai rezervat acum trei săptămâni, o lună, la revedere și bonjour. Și am zis că ăștia fac mișto. Și am văzut, la un moment dat câțiva care dormeau în parc.

Și i-am întrebat – mă rog, erau călători din aceștia independenți care, de foarte multe ori, se duc într-un oraș sau o locație turistică și zic „lasă, că găsim noi”. Ei bine, în Croația n-a mai fost „lasă, că găsim noi” pentru că n-au avut unde să găsească și dormeau prin parcuri.”

Sursa foto: imperatortravel.ro