VIDEO Arheologii spanioli plănuiesc salvarea unei epave feniciene vechi de 2.500 de ani

Arheologii din Spania au efectuat recent un studiu amănunţit asupra unei epave feniciene vechi de aproximativ 2.500 de ani. Scopul lor este de a concepe un plan de salvare în siguranţă a epavei din mare înainte ca aceasta să fie iremediabil deteriorată de o furtună, scrie Reuters, citată de News.ro.

Această descoperire arheologică remarcabilă, cunoscută sub numele de Mazarron II, măsoară opt metri în lungime şi a fost descoperită în largul coastei din Mazarron, o municipalitate situată în regiunea Murcia din sud-estul Spaniei. Ea reprezintă un exemplu excepţional de inginerie maritimă antică.

O echipă de nouă tehnicieni de la Universitatea din Valencia a dedicat 560 de ore examinării meticuloase a epavei. Cu echipament de scufundare, aceştia şi-au desfăşurat investigaţiile pe o perioadă de peste două săptămâni în luna iunie.

Obiectivul lor a fost de a documenta toate fisurile şi deschiderile din structura navei, care în prezent se află la 60 de metri (echivalentul a 66 de yarzi) în apropiere de Playa de la Isla din Mazarron.

În cursul acestui an, o echipă de experţi va oferi recomandări privind modul de protejare şi recuperare a epavei, posibil chiar vara viitoare.

Arheologul Carlos de Juan, care a supervizat proiectul la Institutul de Arheologie Nautică al Universităţii din Valencia, sugerează că epava ar putea fi extrasă cu grijă, bucată cu bucată, folosind fisurile existente din structura sa. Odată recuperată, nava ar putea fi reasamblată, la fel ca la rezolvarea unui puzzle.

Fenicienii, originari din regiunile de coastă ale Libanului şi Siriei de astăzi, au înfiinţat colonii şi puncte comerciale în întreaga Mediterană între anii 1.500 î.Hr. şi 300 î.Hr.

Mazarron II, construit probabil în jurul anului 580 î.Hr., a reprezentat un artefact valoros pentru istorici, oferind informaţii despre transportul de metale, cum ar fi plumbul, din Peninsula Iberică de către fenicieni.

Timp de peste două mii de ani, epava feniciană a stat ascunsă sub straturi de sedimente, nefiind perturbată de trecerea timpului. Cu toate acestea, în urmă cu aproximativ trei decenii, activităţile de construcţie din apropierea ţărmului au modificat curenţii marini, ceea ce a dus la descoperirea accidentală a epavei.