VIDEO Ați uitat cum era când plecam cu viză în UE? Povestea unei călătorii în Italia înainte de aderare

Aderarea României la UE în 2007 a deschis pentru milioane de români porțile unei lumi mai bune. Obișnuiți să aștepte la cozi infernale procurarea unei vize, uneori și zile la rând, sau constrânși de împrejurări să apeleze la alte mijloace, mai puțin legale, pentru a părăsi țara, românii aflați în căutarea unei vieți mai bune au răsuflat ușurați când România a devenit parte a blocului comunitar.

Pentru generația născută în anii 1990, libera circulație pe teritoriul Uniunii Europene este un fapt normal, de la sine înțeles, care nu are nevoie de justificări. Însă pentru generațiile anterioare, călătoria în Europa era un privilegiu. Un privilegiu pe care apartenența la comunitatea europeană l-a transformat într-un drept universal, garantat pentru toți cetățenii statelor membre.

Acum, numărul românilor aflați în străinătate se ridică la 5 milioane de oameni (Citește detalii aici). Unul din cinci români muncește în afara țării, ceea ce ne plasează pe locul unu în UE la imigrația internă. Românii care muncesc afară trimit în țară anual peste 5 miliarde de dolari, aproximativ 4,3 miliarde de euro numai anul trecut.

Am vorbit cu unul dintre românii stabiliți în Italia imediat după 2007. Florina Iana, acum Vargiolu, după ce a luat numele bărbatului italian cu care s-a căsătorit, a plecat prima dată din țară în 1996, când sistemul de vize încă funcționa. Florina ne povestește cum a reușit să-și cumpere viza, scurtând timpul de așteptare: „În 1996, când m-am hotărât să plec, mi-am strâns ultimii bani și i-am dat unui prieten, un fost coleg de serviciu, care mi-a promis că mă ajută cu viza. Într-o săptămână am primit înapoi pașaportul cu viză de trei pentru Italia. El mi-a spus că  prin altcineva a reușit să ajungă la ambasada Italiei de unde a obținut viza pentru mine. Nu știu dacă este adevărat, nici nu m-am mai gândit la asta. Eram fericită că în sfârșit pot pleca.”

Deși a primit numai o viză de trei luni, Florina a rămas în Italia aproape un an: „După ce mi-a expirat viza am rămas în continuare acolo. Am stat aproape un an, după care m-am întors. La vamă m-au lăsat în pace, nu mi-au zis nimic. În tot timpul acesta am avut grijă de o bătrână, undeva lângă Roma. Banii pe care îi câștigam îi trimiteam acasă, la familie”.

Până în 2007, Florina a mai plecat o dată din țară, tot în Italia: „În 2005 am ieșit mai ușor din țară. Am primit o invitație de la o cunoștință a unui prieten de familie din Italia, am mers la ambasadă, am obținut viza mai ușor, deși am așteptat câteva ore bune la coadă, iar la vamă mi-au cerut să le arăt că am la mine 300 de euro. Le-am arătat tot ce mi-au cerut și m-au lăsat să trec. Atunci am stat foarte puțin și m-am întors.”

Când vizele s-au eliminat, iar circulația în statele membre a devenit liberă, Florina s-a stabilit în Italia: „Imediat după 2007 m-am întors în Italia. De data aceasta, am ajuns în Sardinia, unde am îngrijit tot o bătrână, iar puțin mai târziu am început și o școală de asistente medicale. A fost o perioadă grea, eram foarte obosită și stresată, dar am reușit să o termin cu bine. La scurt timp l-am cunoscut pe Luigi, actualul meu soț. Ne-am căsătorit câțitva ani mai târziu, în 2011, în România.”

La scurt timp după ce s-a căsătorit, Florina a descoperit că este bolnavă: „Când m-am întors în Italia, după căsătorie, mă simțeam tot mai rău și am decis să merg la un control medical. Așa am descoperit că am cancer. La scurt timp am fost programată pentru o intervenție chirurgicală, din care am ieșit bine. De atunci sunt pensionată pe caz de boală.”

Când am întrebat-o ce i-a adus mutarea în Italia, mi-a răspuns: „M-a ajutat să-mi întrețin familia și mi-a dat acces la un sistem de sănătate la care în țară nu aș fi avut acces. Mai tot ce am câștigat aici am trimis în țară. Am avut parte de momente foarte dificile, dar nu am renunțat. Italia este a doua mea țară și mă simt foarte legată de ea. În spital toată lumea s-a comportat frumos cu mine, am fost tratată la fel ca ceilalți cetățeni italieni.”

Cei mai mulţi dintre românii care au plecat se află în Italia şi în Spania, unde numărul românilor înregistrați oficial depășește 2 milioane. Potrivit wired.it, numărul românilor din Italia se ridica în 2017 la 1.168.552, sursa citată menționând că nicio altă comunitate de imigranți nu atinge astfel de cifre. Astfel, următoarele două comunități din Italia sunt cele din Albania și Maroc, dar care sunt de două ori și jumătate mai mici decât cea a românilor.

În Spania trăiesc în prezent 1.000.030 de români cu rezidență. Aceasta reprezintă cifra oficială conform observatorului permanent al migrației din Spania, dar neoficial cifra se poate ridica la 1,4 milioane de români. Peste 600.000 de români sunt în Germania, iar în Marea Britanie 500.000 de români. (Citește detalii aici)

Libertatea de circulație și de ședere a persoanelor în Uniunea Europeană este „piatra de temelie a cetățeniei Uniunii, instituită de Tratatul de la Maastricht în 1992”, așa cum se precizează pe site-ul Parlamentului European. Eliminarea treptată a frontierelor interne, în conformitate cu acordurile Schengen, a fost urmată de adoptarea Directivei 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere în UE pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora.

La începuturile Uniunii Europene, libera circulație era acordată numai bunurilor și serviciilor, nu însă și persoanelor obișnuite, care își doreau să viziteze un loc sau să meargă în concediu. Cu timpul, prevederile inițiale s-au schimbat, iar după Tratatul de la Maastricht din 1992 s-a instituit cetățenia europeană.

Statutul de cetățean european însoțește cetățenia națională pentru oamenii care sunt cetățeni ai unei țări membre a Uniunii Europene. În baza cetățeniei europene este garantat dreptul la liberă circulație.

De la aderarea României la spațiul comunitar în 2007, toți cetățenii români sunt, totodată, cetățeni europeni, ceea ce le dă dreptul să călătorească când vor și pe ce perioadă vor, fără să fie întrebați de nicio autoritate care sunt motivele călătoriei lor. De mai bine de 12 ani, românii pot merge liber să muncească în străinătate.

Dacă Marea Britanie va părăsi Uniunea Europeană cu un acord aprobat de ambele părți, accesul cetățenilor din statele membre în Marea Britanie nu se va schimba până în 2021. Dacă ieșirea Regatului Unic va avea loc fără un acord, atunci europenii vor avea nevoie de vize pentru a intra pe teritoriul britanic, conform informațiilor disponibile pe site-ul Guvernului de la Londra.

În momentul redactării acestui articol, parlamentul britanic dezbate un proiect de lege care să permită cetățenilor din țările membre UE să intre în Marea Britanie fără viză. Deocamdată, în cazul unui Brexit dur, cetățenii din statele mebre vor putea sta în Regatul Unit numai 3 luni fără viză.

În cazul studenților din statele membre care își doresc să urmeze cursurile unei universități din Marea Britanie, nu va fi nevoie de viză, conform British Council.

Foto: Coadă pentru vize la Ambasada Greciei din București, în iulie 2001, la 37 de grade (Agerpres / Sorin Lupșa)

Acest material face parte dintr-o serie de articole despre România și UE, iar apariția lor este sprjinită de Reprezentanța Comisiei Europene în România.

Informațiile prezentate nu reprezintă poziția oficială a UE. Întreaga răspundere asupra informațiilor prezentate revine autorului.