VIDEO Cetățenii pot produce energie, dar unde este România față de UE? Opiniile unui expert despre ce ar trebui să facă România pentru ca cetățenii săi să partajeze energie

O nouă formă de a intra pe piața energiei vine din partea cetățenilor, soluție dezvoltată mult în UE și puțin la noi. Cetățenii vin împreună, produc și consumă laolaltă energie sau pot dezvolta un proiect în comun de electomobilitate de care să beneficieze toți membrii comunității.

Aproximativ 4% din cetățenii Europei formează 9.000 de comunități de energie în care resursele energetice sunt partajate.

Avantajele sunt de ordin economic, în primul rând, iar cele secundare reprezintă un câștig pentru calitatea vieții, crede Corina Murafa, activistă, cercetătoare și lector universitar în domeniul politicilor energetice și climatice.

Primul beneficiu: factura la energie electrică se reduce cu 62%.

„Un studiu pe care l-am publicat recent arată cum fac comunitățile de energie să reducă factura cu 62%. Cu o investiție medie de până la 2.000 dolari pe membru de comunitate, ne putem asigura, în perpetuitate, independența energetică, recuperându-ne investiția într-un interval de 2-7 ani. Cu alte cuvinte, se recuperează o investiție în zona de panouri fotovoltaice mult mai eficace și eficient în cadrul unei comunități, decât în cadrul unor consumatori individuali.

Iar acesta este pasul pentru care militez, să creăm aceste comunități care să poată duce la facturi mai mici, emisii mai mici la nivel național și mai ales un spirit civic, comunitar, activ în România de care avem nevoie, pentru că oamenii fac foarte puține lucruri împreună, iau foarte puține decizii la comun, este ceea ce comunitățile de energie pot aduce ca beneficiu indirect, dar atât de necesar în România”, afirmă expertul.

Celelalte două câștiguri sunt: cetățenii își consolidează relațiile, ca și comunitate, vecinătate, devin mai implicați în luarea deciziilor la nivel local, iar celălat avantaj este cel de mediu, pentru că tehnologia folosită de comunitățile de energie din Europa este cea a energiei regenerabile, fotovoltaice, în general. „Ceea ce în mod evident conduce la reducerea amprentei de carbon”, spune Murafa.

România, deși membră a Uniunii Europene, are doar 22 de așa-numite comunități de energie, proiecte aflate în stadii destul de avansate de incubare. Acest număr este mic nu pentru că cetățenii nu-și doresc, ci pentru că sunt limitați de cadrul legislativ actual.

Un exemplu de comunitate de energie care a prins viață este comunitatea de energie „Între vecini” care reprezintă o comunitate de energie la bloc, în care vecinii dintr-un bloc obișnuit, comunist, și-au instalat la comun panouri fotovotaice pe acoperișul clădirii și cu respectivele panouri își acoperă consumurile comune pe casa scărilor, consumurile pe care le folosesc cu liftul.

„Deși ar avea capacitate instalată pentru a acoperi și consumurile individuale din apartamente, legislația nu le permite așa-numita partajare a energiei în momentul de față, deci ei sunt comunitate de energie doar cu numele fără să poată să beneficieze pe deplin de toate avantajele de care se bucură toate comunitățile europene”, menționează Corina Murafa.

A doua comunitate de energie dezvoltată este „Cooperativa de energie” care, potrivit expertului în energie și climă, pentru a deveni o comunitate de energie a trebuit să facă eforturi supraomenești pe ceea ce a însemnat partea de licențiere, de cheltuire de bani în vederea achiziției de licențe de furnizare.

„Pe când, în mod normal comunitățile de energie nu sunt obligate să parcurgă aceiași pași anevoioși ca și actorii mari, coloșii comerciali din piața de energie. Comunitățile de energie sunt inițiative cetățenești care trebuie sprijinite prin mijloace legislative de reglementare și financiare.”, spune activista.

România în momentul de față a transpus directiva europeană privind energiile regenerabile, „dar nu a transpus-o propriu-zis, ci a tradus-o”. Astfel, pentru ca energia să fie partajată între membrii aceleiași comunități nu este nevoie de o schimbare majoră:

„Niște obligații de acolo rămân doar pe hârtie, cum ar fi o obligație pe care Guvernul o are să creeze un cadru favorabil comunităților de energie. Guvernul trebuie să creeze acest cadru favorabil, care pe de-o parte constă în anumite reglementări date de ANRE, exemplul acesta de a putea partaja între membrii comunității energia produsă la comun de către comunitate, pentru care nu are nevoie de schimbare de legislație majoră.

Dar, în același timp, dacă vrem să creăm comunități de energie complexe din care să facă parte și autorități publice și IMM-uri și cetățeni, acolo într-adevăr, da, avem nevoie de o lege a comunităților de energie unde să avem tarife de distribuție preferențiale pentru energia consumată în cadrul comunității, să avem acoperirea unor cheltuieli de capital sau acoperirea unor cheltuieli operaționale prin scheme de sprijin”, mai spune Corina Murafa, activistă, cercetătoare și lector universitar.