VIDEO Cum a ajuns România să aibă cele mai multe minore din UE care nasc înainte de 15 ani și cine se opune educației sexuale în școli? Un jurnalist explică fenomenul și cauzele

România este țara cu cele mai multe mame minore din Uniunea Europeană care nasc înainte de 15 ani, iar o investigație Dela0.ro și Info Sud-Est arată că, în medie, două minore au născut în spitalele de stat din sud-estul țării în ultimii cinci ani.

Autoritățile statului, care ar trebui să monitorizeze și să prevină fenomenul sau, de ce nu, să încerce să îl reducă, nu colaborează între ele și, în cele mai grave cazuri, nici măcar nu știu câte fete ajung în maternități mult prea devreme.

Conform informațiilor furnizate de reprezentanța Comisiei Europene în România, din 2015 în prezent, România oscilează între locurile 1 și 2 în Europa în ce privește mamele minore, în total.

Gabriela Alexandrescu, preşedintele executiv al organizaţiei ”Salvaţi Copiii România”, a atras atenţia la începutul lui 2021 asupra faptului că în România se înregistrează 40% dintre toate sarcinile din UE la fete sub 15 ani şi 23% în rândul fetelor sub 19 ani.

Potrivit reprezentantului ”Salvați Copiii” zonele cu cele mai multe mame adolescente sub 19 ani sunt judeţele Bihor, Suceava, Iaşi, Vaslui, Constanţa sau Bucureşti. Iar în Mureş, Dolj, Braşov sau Bacău se înregistrează cele mai multe fete sub 15 ani care au copii.

Ce ne diferențiază de state precum Olanda, Danemarca sau Finlanda care nici măcar nu mai raportează statistic existența mamelor minore? Orele de educație sexuală în școli care în România nu numai că nu există, dar politicienii din majoritatea partidelor împreună cu Biserica Ortodoxă Română fac eforturi considerabile pentru ca elevii să nu aibă acces la nicio informație referitoare la acest subiect.

Jurnalista Diana Oncioiu (Dela0.ro) a vorbit în cadrul proiectului ENTR atât despre fenomen, cât și despre principalii responsabili care ar trebui să monitorizeze și să prevină creșterea numărului de copile care, în lipsa educației, ajung să aibă copii la rândul lor. Diana este unul dintre jurnaliștii care au documentat și scris cel mai mult și aplicat pe subiecte precum educația sexuală, mame minore și violență domestică, pe platforma Dela0.ro.

”Modul în care autoritățile se raportează la mamele minore seamănă cu subiectul toaletelor din curțile școlilor”

În opinia Dianei, modul în care autoritățile se raportează la mamele minore seamănă cu subiectul toaletelor din curțile școlilor: toată lumea știe că nu e bine, dar nimeni nu face nimic. Jurnalista povestește că, pentru prima dată în Parlamentul României, s-a vorbit despre acest subiect abia în mandatul 2004-2008. Chiar și așa, a trecut mult peste un deceniu de atunci fără ca lucrurile să fi cunoscut o îmbunătățire:

• ”Fenomenul mamelor minore sau mai degrabă felul în care autoritățile se raportează la el seamănă foarte mult cu un alt subiect și anume toaletele din curțile școlilor. De ce spun asta? Pentru că vorbim de un subiect despre care autoritățile tot constată că nu stau bine dar nu fac nimic să schimbe acest lucru. Despre fenomenul mamelor minore, spre exemplu, m-am uitat, s-a discutat prima oară de la tribuna Parlamentului în legislatura 2004-2008. Iată-ne la 13 ani distanță în același punct. În fiecare an, câte un politician sau câte o autoritate remarcă faptul că ocup printre primele locuri sau chiar primul loc la mame minore la nivelul Uniunii Europene sau ocupăm un loc fruntaș când vine vorba de întreruperi de sarcină în rândul minorelor”.

Diana Oncioiu arată spre lipsa orelor de educație sexuală atunci când vine vorba de primii pași care ar trebui făcuți instituțional, organizat, pentru ca acest fenomen să fie limitat. Deși există un secretar de stat în cadrul Ministerului Educației care, teoretic, gestionează acest subiect, în realitate elevii nu au acces la informațiile referitoare la educația sexuală:

• ”Când vine vorba de educație sexuală lucrurile stau cumva la fel. Acest subiect este, la fel, pe masă de la începutul anilor 2000, de-atunci tot discutăm de educația sexuală și importanța ei. Există la nivelul Ministerului Educației un secretar de stat care gestionează acest subiect dar, cu toate acestea, noi suntem la nivelul la care, în 2021, elevii nu primesc la școală informații din zona educației sexuale. Autoritățile vor spune că există un opțional, educație pentru sănătate, care cuprinde și câteva ore ce vizează educația sexuală, dar acest opțional a ajuns undeva la 6% dintre elevi. Este foarte important și ce au învățat acești elevi la orele de educație pentru sănătate, respectiv educație sexuală. Noi am întrebat o parte din acești elevi iar răspunsurile lor arată că informațiile pe care le-au primit au venit de la oameni care nu sunt deloc avizați să le ofere și acești oameni nefiind avizați n-au făcut decât să rostogolească aceleași mituri și prejudecăți legate de educația sexuală”.

Mai grav decât lipsa orelor de educație sexuală este lipsa politicilor integrate și lipsa de coordonare și reacție a autorităților care sunt implicate direct sau indirect în gestionarea fenomenului mamelor minore:

• ”Referitor la cum ar putea fi redus acest fenomen, este simplu: Avem nevoie de politici integrate. Ce înseamnă politici integrate? Să ai actori la nivel local care să lucreze împreună. Actori la nivel local înseamnă Școală, Protecția Copilului, Spital și Poliție. La nivel central înseamnă să se așeze la aceeași masă Ministerul Educației, Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii și Ministerul Justiției pentru a elabora o strategie de combatere a acestui fenomen. Întorcându-ne la nivel local, de ce este important ca acei actori să lucreze împreună: Pentru că doar așa poți cumva să faci prevenție în primul rând. Noi, la Dela0.ro, ne-am uitat într-o campanie privind violența împotriva femeilor la acest fenomen al mamelor minore. Și am cerut chiar date de la acești actori locali pentru că am vrut să vedem cum se raportează ei la fenomenul mamelor minore. Ceea ce am descoperit este că acești actori nu lucrează absolut deloc împreună, nu au habar ce face fiecare și, dincolo de asta, unii dintre ei chiar nu monitorizează acest fenomen. De exemplu, un inspectorat școlar județean ne-a spus că nu are date și ne-a solicitat să ne îndreptăm către școli. Deci inspectoratul școlar județean habar nu are dacă un anumit număr de mame minore din județul respectiv au continuat sau nu școala, dacă școala le-a ajutat în vreun fel, le-a oferit suport în vreun fel, ca ele să nu abandoneze școala. Deci inspectoratul școlar respectiv nu avea aceste date. Ori inspectoratul școlar județean nu este doar un administrator de hârtii, el este reprezentantul Ministerului Educației în teritoriu, el ar trebui să știe ce se întâmplă, ar trebui chiar să facă propuneri, ar trebui să discute cu școlile despre acest fenomen, dar acest lucru nu se întâmplă”.

”Instituțiile nu știu una de alta, iar unele nu monitorizează deloc fenomenul”

Jurnalista explică faptul că, de cele mai multe ori, aflăm de mamele minore abia în momentul în care acestea nasc. Acest lucru arată că avem probleme la nivel de școală, care nu remarcă sau se face că nu vede momentul în care copilele încep să lipsească de la ore:

• ”Dacă ne uităm la nivelul spitalelor, spitalele ar trebui să aibă un asistent social. În momentul în care tu ai o mamă minoră, de 14-15 ani, care vine să nască tu automat trebuie să sesizezi: Poliția, pentru că sarcina este automat rezultatul unei infracțiuni, fie că e vorba de act sexual, fie că e viol. Și a doua oară, Protecția Copilului. De multe ori, noi aflăm de aceste cazuri în momentul în care minora naște. Acest lucru arată că avem probleme la nivel de școală. Școala ar trebui să fie prima care ar trebui să sesizeze când o minoră rămâne însărcinată. În primul rând, când o minoră rămâne însărcinată abandonează școala. În momentul în care vezi că o minoră nu-ți mai vine la cursuri ar trebui să te intereseze de ce nu mai vine. În momentul în care o vezi însărcinată, tu ar trebui să anunți, să discuți cu părinții, să vezi dacă poți să-i oferi suport, dacă nu sunt părinții să vorbești la Protecția Copilului.

La Protecția Copilului lipsesc serviciile și profesioniștii

• ”Ajungem și la Protecția Copilului, unde nu doar că lipsesc serviciile, lipsesc și profesioniștii, susține Diana Oncioiu. În ce privește Poliția și parchetele, o primă problemă ar fi lipsa camerelor de audiere pentru minori, lipsa anchetatorilor specializați în abuzurile sexuale, dar și lipsa unei monitorizări a fenomenului:
  ”Ajungem la Poliție, respectiv parchete și aici sistemul este deficitar. În primul rând, nu avem camere de audiere pentru minori. Audierea unui minor este ceva cu totul diferit față de orice altă audiere. Nu avem polițiști și procurori specializați să audieze un minor. Nu e ca și cum ai audia orice altă persoană. E nevoie să ai o anumită pregătire pentru că e o infracțiune destul de complicată, iar cel din fața ta este un minor. Deci noi avem practic, dincolo de faptul că acești actori nu lucrează împreună, fiecare din acești actori prezintă o serie de probleme. Atât timp cât acestea nu sunt rezolvate și nu vor lucra împreună vom continua să vorbim și să constatăm an de an că avem foarte multe mame minore și că avem foarte multe întreruperi de sarcină în rândul minorelor”.

Cine se opune vehement educației sexuale în școli?

Actorii care se opun educației sexuale în școli sunt în primul rând politicienii, apoi Biserica Ortodoxă și, nu în ultimul rând, o importantă parte din părinți și profesori. În timp ce AUR s-a opus vehement, asumat și total împotriva introducerii orelor de educație sexuală în școli, la PNL și PSD există deopotrivă membri conservatori care încearcă prin orice mijloace să blocheze accesul elevilor la informații referitoare la educația sexuală. Aceștia participă la marșuri pro-viață, adică anti-avort, susține jurnalista Dela0.ro.

• ”Spun în primul rând pentru că ei au și un rol foarte important în a propune modificări legislative, în a propune politici publice, deci politicienii sunt primii care se opun educației sexuale în școli. Dar nu toți. Sunt politicieni din PSD și PNL. Singurul partid care și-a asumat această opoziție la educația sexuală este AUR, dar el este intrat recent în Parlament. Revenind la politicienii PSD și PNL sunt aceiași politicieni pe care i-am văzut foarte vocali în perioada referendumului pentru familie, politicieni care susțineau căsătoria care trebuie să se întâmple doar între o femeie și un bărbat și atât. Sunt aceiași politicieni pe care i-am văzut promovând, dar și participând la marșurile pro-viață, care sunt o variantă cosmetizată a marșurilor anti-avort. Deci aceștia sunt politicienii pe care i-am văzut, care se opun predării educației sexuale în școli. Ei nu doar se opun la nivel discursiv, ci și acționează în acest sens. Cel mai recent exemplu este modificarea legii. Un grup de 7 parlamentari PNL și PSD au reușit să scoată termenul de ”educație sexuală”, să-l înlocuiască cu ”educație sanitară”. Și nu doar atât. Au introdus obligativitatea acordului părinților pentru care elevii să poată participa la aceste cursuri de educație sanitară. Al doilea actor important este reprezentat de culte, cultele religioase. Bineînțeles că discursul predominant este cel al BOR (Biserica Ortodoxă Română, n.red.) pentru că trăim într-o țară creștin-ortodoxă. BOR este activ de foarte mulți ani pe această zonă”.

Biserica împarte pliante cu fake-news despre educația sexuală, iar soția unui secretar de stat responsabil cu limitarea fenomenului promovează abstinența ca ”educație sexuală”

Un fenomen expus de jurnalistă este fake-news-ul răspândit de biserici, un exemplu fiind al Arhiepiscopiei Sucevei care a tipărit o broșură prin care încerca să semnaleze ”pericolul” educației sexuale:

• ”De exemplu, în 2011, Arhiepiscopia Sucevei a tipărit o broșură prin care încerca să semnaleze ”pericolul” educației sexuale. Bineînțeles că nu există studii, deși au menționat cuvântul ”studii” încercând să explice că în țările în care se predă educație sexuală a crescut numărul avorturilor, numărul sinuciderilor. Fals absolut, ambele informații, care nu erau bazate pe nicio cercetare, niciun studiu, nimic. Dar această broșură a circulat câțiva ani de zile atât în școli, cât și în spitale. Biserica e influentă și pe alte paliere, mai exact pe zona de grupuri și asociații de părinți și mă refer aici la asociațiile părinților pentru ora de religie care, din nou, sunt foarte vocale pe tema educației sexuale și în această zonă există oameni destul de influenți. Unul dintre ei este, de exemplu, chiar unul dintre fondatorii acestei asociații pentru ora de religie, s-a retras din ea cred că în 2015. O persoană care este de mult timp secretar de stat în Ministerul Educației. Soția acestei persoane a fost destul de implicată în elaborarea a trei opționale menite să înlocuiască cumva educația sexuală. Sunt opționale care elaborează la nivel de educație sexuală abstinența. Deci cam aceștia sunt actorii, repet, nu doar vocali, important de reținut asta, ei nu sunt doar vocali când vine vorba de educația sexuală, de faptul că se opun predării educației sexuale în școli, ei și acționează pentru a se asigura că elevii nu primesc informații legate de educația sexuală”.

Context

Criminaliștii consultați în cadrul unei documentări Dela0.ro și Info Sud-Est susțin că infracțiunile sexuale sunt greu de probat în lipsa recunoașterii acestora de către agresor.

În cazul violurilor lucrurile se complică dacă rezultatele examinărilor Institutului de Medicină Legală nu sunt relevante (adică nu indică urme ale agresiunii fizice), nu există camere de luat vederi care să fi surprins actul sexual forțat sau alte probe, iar singura mărturie este cea a victimei.

Așa explică procurorii criminaliști faptul că un procent foarte mic din dosarele penale înregistrate anual pentru infracțiuni de viol și agresiune sexuală ajung în judecată.

O investigație publicată în 2020 în cadrul proiectului Media X Files arăta că, în medie, din cinci infracțiuni sexuale sesizate la poliție, patru sfârșesc în România fără dispoziții de trimitere în judecată a unui agresor.

Spre exemplu, doar în spitalele de stat din Constanța și Tulcea au născut peste 1.600 de mame minore în perioada 2015-2020, iar DGASPC-urile au fost sesizate în jumătate din aceste cazuri.