VIDEO Cum ajunge un proiect românesc de cercetare despre etică în realitatea virtuală să obțină o finanțare de la Comisia Europeană / Asistent de cercetare: „Trebuie să vii cu ceva care să fie important și pentru omul de rând”

În luna septembrie a acestui an, Universitatea din București anunța că a obținut o finanțare de 1.5 milioane de euro pentru un proiect de cercetare al Centrului de Cercetare în Etică Aplicată (CCEA) din cadrul Facultății de Filosofie.

Finanțarea este oferită pe o perioadă de aproape 5 ani, între ianuarie 2024 și decembrie 2028, de către Consiliul European de Cercetare (European Research Council – ERC), prin programul HORIZON-ERC, în urma unei competiții cu o rată de succes de 15% conform comunicatului de pe site-ul Universității din București.

Proiectul câștigător poartă denumirea de „Avatar agency. Moral responsibility at the intersection of individual, collective, and artificial social entities in emergent avatar communities”, prescurtat avataResponsibility și își propune să exploreze influența utilizării avatarurilor de inteligență artificială asupra comportamentului și practicilor morale. Conform Andei Zahiu, asistent de cercetare, proiectul „a luat naștere pentru că urmărim schimbările foarte dinamice din domeniul noilor tehnologii”, iar în cadrul Facultății de Filosofie discuțiile despre A.I. se poartă de mult timp și chiar se lucrează din ce în ce mai mult cu realitate virtuală.

Tot ea a vorbit despre cum se raportează Comisia Europeană la astfel de proiecte și în baza a ce criterii ia decizia finanțării. Astfel, conform ei,  proiectele care participă la astfel de concursuri „trebuie să aducă ceva pe masă. Să fie relevante pentru Uniunea Europeană și agenda lor de cercetare, dar să fie importane și pentru omul de rând.”

Din descrierea proiectului aflăm că interesul uman pe care acesta îl explorează este cel al prevenirii unor noi forme de înșelăciune bazate pe noi tehnologii de realitate virtuală: „Atunci când oamenii interacționează cu avatarele din Metaversele augmentate, aceștia pot fi înșelați de avatarele care pretind a fi cineva sau ceva ce nu sunt. Avatarurile augmentate care sunt concepute cu ajutorul tehnologiilor de inteligență artificială pot duce la noi forme de înșelăciune rău intenționată care limitează autonomia și agenția umană.” 

Tot în descrierea proiectului se argumentează abordarea filozofică a problemei a acestor avataruri, în text fiind menționat că este „nevoie de o abordare filozofică a noului concept de agenție a avatarurilor, care să poată fundamenta în continuare un cadru pentru responsabilitatea morală în comunitățile emergente de avataruri”.

De asemenea, deja se discută în societate despre modul în care oamenii vor interacționa sau vor fi afectați de noile tehnologii de inteligență artificială, iar în cercurile academice, conform Andei, se discută dacă inteligența artificială ne ajută să dobândim noi abilități, sau chiar din contră, ne facem să le pierdem pe cele pe care le avem deja.

Însă Anda ne încurajează să nu fim pesimiști, ci doar să fim conștienți că există riscul de a ne pierde poate din abilități.