VIDEO: Cum arată educația alternativă în pădure, fără tabletă și telefon, într-o tabără de cercetași. Paul Șerban: ”După ce ți se termină bateria la telefon, începi să observi ce este în jurul tău”

Câteva zeci de copii și adolescenți, însoțiți de câțiva adulți, iau parte la o tabără de cercetași organizată în inima unei păduri din județul Alba, aproape de Blandiana.

Membrii Centrului Local ”Axente Sever” din Alba Iulia al Organizației Cercetașii României, încearcă în fiecare vară să îmbine natura, prietenia și bucuriile vieții simple pe care ți le oferă o tabără la munte.

Este o formă de educație alternativă inițiată în 1907 de lordul englez Baden Powell. De aceea, îmbină activitățile practice cu jocurile și cu munca.

Cercetașii își ridică singuri corturile, își gătesc și în general se ocupă pe rând de toate aspectele administrative ale campului: pază, curățenie, foc, lemne, aprovizionare.

Cei mai mari și mai pricepuți au construit un sistem de încălzire a apei pentru dușuri. Apa se plimbă prin mai multe țevi, care străbat un ceaun care se încălzește și în final ajunge la dușuri la temperatură optimă.

Tabăra este organizată în subcampuri, pe ramuri de vârstă. „Lupişorii“ sunt cei mai mici: au între 7 şi 10 ani. Urmează „temerarii“ (11-14 ani) şi „exploratorii“ (15-18 ani).

Mai există o ramură de „seniori“ şi una de „adulţi“. Toate subcampurile sunt răsfirate de-a lungul pârâului, la marginea pădurii.

Fiecare participă la activități adaptate ramurilor de vârstă. Sunt ateliere de cățărare, tiroliană, arheologie, gătit și multe altele.

”N-am cuvinte să mulțumesc celor care organizează aceste campuri. Fiica mea a aflat că există viața și după ce ți se termină bateria la telefon și la tabeletă. Se implică la bucătărie, la curățenie și la toate activitățile din camp, ceea ce pentru mine e o surpriză. Iar seara, chiar ea mi-a spus că muzica la chitară bate orice concert online” a spus tatăl uneia dintre adolescentele care se află în tabără.

Și alți părinţi sunt încântaţi şi surprinşi când văd cum copiii lor fac în mod voluntar lucruri pe care acasă refuză sau evită să le facă.

”Cred că aceste tabere și aceste întâlniri între ei funcționează și cumulativ, adică produc efecte în timp. Cercetașii noștri ies în evidență peste tot prin seriozitate, corectitudine, îți dai seama repede că sunt oameni pe care te poți baza. Aceasta este esența acestui tip de educație” spune Andrei, unul dintre liderii organizației.

Ce a învățat un cercetaș: despre implicare și rezultatele educației alternative

Paul Șerban are acum 26 de ani și este cercetaș din clasa a VIII-a. Lucrează în Elveția, unde este inginer, dar a venit în campul de vară al organizației locale din care face parte. G4Media a discutat cu el, despre lucrurile pe care le-a învățat de atunci.

”Am observat că dacă te implici și faci anumite chestii împreună cu alți oameni îți dezvolți spiritul ăsta civic foarte bine și îți dă sentimentul ăsta că ești implicat și că faci parte din comunitate.

Vii cu o mare de oameni, începi practic de la zero, pui niște baze, construiești niște dușuri, înveți să faci un adăpost, să faci un foc… foarte important, ne facem sub-campuri pentru fiecare generație, exploratori, temerari, seniori și efectiv te descarci așa, în natură, e foarte plăcut, dormi cu cortul, în hike-uri mergem foarte des” spune Paul.

Unul dintre lucrurile cele mai importante într-un asemenea camp, organizat departe de ”civilizație”, este lipsa gadgeturilor. Participanții își pot aduce telefoanele, dar treptat, ele rămân fără baterie. Brusc, toată lumea începe să vadă ce este în jur, spune Paul.

”Chiar încercăm să ne deconectăm să ne îndepărtăm cât de mult de ele. Poate în primele două zile ai baterie dar după aia e destul de greu să îți încarci telefonul și atunci toată lumea se deconectează, începi să observi ce-i în jurul tău, nu-i ca acasă toată ziua pe telefon, mai ales pentru noi cei care am început să lucrăm… nu mai răspunzi la emailuri, ai un pic de liniște și pace și chiar te ajută foarte mult.

În perioada asta de deconectare nici acasă nu știi ce s-a întâmplat și nu duci lipsa sincer”.

Networking și voluntariat

În general, cercetașii leagă prietenii strânse în perioada adolescenței, cu care rămân toată viața.

”Un alt aspect foarte important mi se pare partea de networking, adică ajungi să cunoști foarte mulți oameni, îți faci o grămadă de prieteni, începeți ca și copii, legați prietenii destul de strânse, uite noi am început de pe clasa a VIII-a, acum majoritatea sunt prin toate orașele din țară, din Europa, oriunde mă duc știu că am un prieten sau chiar și anumite persoane pe care nu le cunosc, pot apela la grupul de cercetași de acolo și găsesc cazare, îndrumare și cineva pe care te poți baza și chestia mi se pare super-tare.

Mai este aspectul de voluntariat, care mi se pare că la noi în sistemul de învățământ cam lipsește, foarte puține școli îl aplică și înveți să lucrezi în echipă, la școală la noi nu se pune accentul așa mult, ceea ce te dezvoltă destul de bine atunci când începi să lucrezi într-o corporație sau într-o firmă și începi să lucrezi cu colegi și am observat că persoanele care au fost la cercetași se descurcă mult mai bine. Adică pe vorbit, pe modul de a gândi out of the box și o grămadă de aspecte.

Dacă vin anumite persoane să dea interviu și văd în CV-ul lor că a făcut voluntariat, din start e un boost pentru mine pentru că eu știu că o persoană care se implică, își petrece timpul liber fără a fi plătit extra, să facă ceva extra, este o persoană bună pe care te poți baza și sigur a prins ceva de acolo” spune Paul.

Mișcarea Scout: educaţie și aventură

În prezent, mișarea Scout reprezintă cea mai mare organizaţie mondială educativă de tineret, cu o vechime de peste 100 de ani.

Fondatorul acestei mişcări este lordul Baden Powell, născut la Londra în 1857. În 1907, între 27 iulie şi 8 august, a organizat pe coasta de sud a Angliei (insula Brownsea), o tabără pentru tineri în care promova, prin educaţie non-formală, spiritul de aventură, lucrul în echipă şi progresul personal, prin forţele proprii.

Au participat 22 de tineri din toate categoriile sociale, organizaţi în 4 patrule si îmbrăcaţi în uniforme. Acesta a fost momentul când a luat naştere „Cercetăşia“, o mişcare care, în scurt timp, va lua o amploare deosebită în toate regiunile lumii.

Anul cel mai important pentru mişcare este 1908, când Baden Powell a publicat „Scouting for Boys“, carte cu un succes imediat şi imens, ce a dus la constituirea „British Boy Scout Association“, organizaţie care până la sfârşitul anului a atins 60.000 membri, potrivit siteului cercetașilor.

La prima întâlnire a cercetaşilor, în 1909, au participat 10.000 de „Boy Scouts“. Tot atunci a apărut prima grupă de cercetaşe „Girl Scouts“.

Organizația, în România

România a fost printre primele ţări în care cercetăşia a fost introdusă ca mod de educare a tinerilor. Astfel a luat fiinţă „Asociaţia Cercetaşilor“, sub directa patronare a Regelui Ferdinand.

Primele formaţiuni de cercetaşi au apărut în România la Blaj, Braşov şi Bucureşti, în 1912. La 12 mai 1914 a avut loc constituirea oficială a Asociaţiei „Cercetaşii României“.

Prima „jamboree“ (întâlnire a cercetaşilor) din România a avut loc la Sibiu, în 1930. Carol al II-lea a transformat-o cu forța în organizația de Străjeri și după 1945, cercetăşia a fost desfiinţată de regimul comunist.

În comunism, organizația de pionieri a caricaturizat mișcarea prin utilizarea unor elemente cum ar fi cravata, cămașa și ideea de educație în afara școlii (transformată în propagandă).