VIDEO Cum trecem criza. A schimbat actoria cu terapia prin artă / Sabina Brândușe: Mulți oameni își satisfăceau prin job nevoia de socializare / Din cauza pandemiei am fost mai zdruncinați emoțional și psihic

De când coexistăm cu virusul, numeroși artiști au fost presați abandoneze drumul pe care l-au ales. Unii dintre ei au reușit să se reprofileze și au început să își privească pasiunea ca o sursă de venit. Sabina Brândușe este actriță și a ajuns să pună împreună actoria și psihologia. A decis să își dea demisia din teatrul de stat unde lucra cu câteva luni înainte de pandemie. Fără să știe ce urmează, s-a înscris la masterat.

“Mă pregătesc să fiu consilier în art-terapie. O să pot lucra individual sau grup cu persoane interesate să ajungă la conținuturile lor cele mai profunde, la o autocunoaștere și autodezvoltare prin artă. Art-terapia pune în locul cuvântului, care stă la baza terapiei clasice, instrumente artistice: punerea în scenă a unei situații din viața clientului, un desen realizat de el ori o păpușă, o sculptură, un colaj, o scrisoare terapeutică cu simboluri.”

Sabina recomandă art-terapia tuturor celor care au o piedică în a vorbi despre ei înșiși. Primul semestru de masterat a învățat cum îi poate ajuta pe ceilalți să se dezvăluie prin intermediul artelor vizuale.

“Începem cu o serie de exerciții de respirație și o încălzire fizică și emoțională. Vorbim puțin după încălzire și iese la iveală o temă pe care ar vrea să o aprofundeze, de exemplu felul în care se raportează la job. Invit clientul apoi să își aleagă un material de lucru din kit-ul meu de art-terapeut (hârtie, culori, lut, pet, marionete etc.). Apoi el realizează un obiect (desen, modelaj, păpușă, colaj etc.) având în gând locul de muncă. Fără nicio altă indicație, în afară de aceea de a se lăsă liber în manifestare.

O să îl ajut pe urmă cu întrebări, o să îl ghidez să își descifreze poziția lui față de job prin intermediul acelui obiect. Nu va fi un dialog în care eu, terapeutul, îl întreb dar ce te deranjează? Ce ți-ai dori? În schimb, el o să extragă aceste conținuturi din obiectul pe care l-a făcut. Cumva, practic o să aibă loc un deblocaj la nivel mental.

Imaginile create sunt un liant direct conectat la zonele ascunse ale psihicului și nu pot fi la fel de ușor de cosmetizat sau ascuns precum cuvintele, chiar dacă par mai greu de decodat. Codul e la client, eu doar îl însoțesc pe acest drum în care realizează ce și de ce i se întâmplă.”

O jumătate de an a mers zi de zi la facultate.

Apoi a început carantina, iar Sabina s-a trezit fără plasă de siguranță. Era în aceeași situație ca mulți alți oameni pe care pandemia i-a lăsat fară job, dar în același timp și în categoria celor care fac ore pe internet.

Perioada de carantină pentru Sabina a coincis cu semestrul în care învăța cum să folosească psihodrama ca instrument de terapie.

“Am întâlnit multă frică de singurătate, ceea ce mi se pare foarte dureros. Mulți oameni își satisfăceau prin intermediul jobului sau a școlii și nevoia de socializare. Foarte mulți s-au retras în internet, ceea ce depinde de fiecare ce își trage de acolo, dar poate să fie o gaură neagră.

O doamnă profesor cu care am lucrat în cadrul grupului de suport întâmpină o mare piedică lucrând în online tocmai pentru că, fiind acasă, studenții pot să își oprească foarte bine camera video. Ea ajunge să vorbească în fața unui calculator de una singură, fără să aibă niciun răspuns din partea celorlalți, ceea ce îi apasă pedala singurătățîi și a inutilitățîi”, mai spune Sabina.

În această perioadă, Sabina lucrează într-un grup de sprijin, format exclusiv din femei, unde fiecare e co-terapeut pentru cealaltă.