VIDEO Cum visurile pot deveni realitate: Povestea Florinei, educatoare în centrul de plasament unde a copilărit/ “Educația este un colac de salvare”

Cât de mult trebuie să lupți pentru a trece peste o copilărie dificilă și neajunsuri, ca să îți găsești locul, în viața de adult? Când greutăți precum abuzul în familie, neajunsurile materiale și trecerea prin centrele de plasament sunt prezente în ecuație, dezvoltarea spre maturizare este extrem de complicată. Florina Olariu, o tânără de 25 de ani din București, participantă la proiectul cinematografic „Fără frică”, a vorbit cu ENTR/G4Media despre cum educația, ajutorul profesionist, susținerea emoțională și reziliența personală pot ajuta un copil să treacă peste asemenea obstacole și să-și urmeze visurile.

Florina lucrează ca educatoare chiar la unul din centrele de plasament din București unde și-a petrecut mare parte a copilăriei. Astfel a cunoscut-o pe actrița și regizoarea Alina Șerban, care i-a propus să-și spună povestea în cadrul proiectului „Fără Frică”, o serie de scurtmetraje realizate cu tineri care au crescut în sistem și care au fost difuzate pentru prima oară la mijlocul lunii martie, la a doua ediție a Galei Tinerilor Instituționalizați „Eu Contez”, desfășurată în luna martie. 

Pentru Florina, instituționalizarea nu a avut loc de la naștere, ci la vârsta de 7 ani, când a ajuns pentru prima oară într-un centru de plasament de stat. Împreună cu alți peste 30 de copii. După aproximativ un an, a fost mutată într-un centru privat, același unde lucrează în prezent. 

În experiența tinerei, deși neajunsurile materiale reprezintă o problemă pentru copiii instituționalizați, nu pot fi ignorate mai ales problemele de natură emoțională și psihologică.

Florina a relatat cum indisponibilitatea emoțională a mamei sale biologice în asemenea momente critice a lăsat un gol emoțional semnificativ în viața sa, chiar și la ani de zile de la desfășurarea evenimentelor.

Totuși, explică ea, până și un asemnea gol poate fi umplut, dacă depui efortul necesar. Ea și-a găsit refugiul emoțional în alți membri ai familiei, mai precis în fratele și sora sa, cu care ține legătura până în prezent, iar în același timp a continuat să meargă la terapie și să-și urmeze visul de a deveni educatoare. 

În acest scop, a urmat facultatea de Sociologie și Asistență Socială, și-a obținut licența cu nota 10 și acum lucrează ca educator social la același centru de plasament unde a ajuns și ea ca și copil, fapte pe care le descrie cu mândrie.

În opinia Florinei, pentru a te dezvolta ca om, este deosebit de important să-ți urmezi visurile, iar în acest demers, educația a fost “colacul de salvare” care i-a permis tinerei să-și transforme visul în realitate și să facă alegerile ce i-au schimbat viața în bine.

Există, totuși, mulți alți factori necesari pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor, de la susținere emoțională psihoterapie, îndrumare și chiar sprijin financiar.

„Partea financiară este foarte bună, nu mă înțelegeți greșit, dar în același timp ai nevoie de suport emoțional, de îndrumare… Cum poate un tânăr să-și gestioneze banii? Cum se poate întreține? Cum poate să-și gătească singur? Astea sunt lucruri pe care ar trebui să le învețe oricine și la o vârstă cât mai fragedă ca mai apoi să poată să iasă din sistem apți în totalitate pentru a confrunta realitatea cu care au de-a face”, explică Florina.

În final, Florina își rezumă povestea la un singur cuvânt: reziliență. Indiferent de circumstanțe, un copil din sistem nu este mai prejos decât oricare altul, iar tot ce contează cu adevărat sunt alegerile și efortul depus.

„Deși sună clișeic, visurile chiar devin realitate, dar trebuie să muncim pentru ele”, este mesajul optimist de încheiere al Florinei.