VIDEO Finanțarea de la bugetul de stat și recunoașterea studiilor, principalele obstacole în calea integrării studenților internaționali/ Organizațiile studențești: ”Prea puține universități din păcate au reușit să asigure un proces de integrare optim”

Oana Țînțar, secretar general al Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești, a explicat pentru G4Media, în cadrul proiectului ENTR, că puține universități din România au reușit să integreze optim studenții ucraineni care se refugiază din calea războiului declanșat de Rusia în 24 februarie.

Oana pune pe tapet două mari obstacole cu care sistemul românesc se confruntă în momentul în care încearcă să asimileze eficient studenții străini, implicit pe cei ucraineni: finanțarea de la bugetul de stat și recunoașterea studiilor.

Reprezentantul ANOSR explică faptul că România nu alocă bani de la bugetul de stat decât pentru studenții ucraineni, încurajând o divergență la nivelul celorlați studenți străini, comparativ cu alte state care au adoptat o măsură uniformă pentru toți studenții internaționali. Astfel, România a început să fie percepută drept un stat de tranzit și nu unul care ar putea să absoarbă studenții străini:

• ”Prima problemă a fost legată de finanțarea de la bugetul de stat, care era oferită strict studenților cetățeni ucraineni. Adică orice alt student de origine internațională care studia la momentul respectiv în Ucraina nu putea să beneficieze de acea finanțare de la bugetul de stat, măsură cumva divergentă față de țările vecine care au oferit Ucrainei finanțare și pentru studenții internaționali. Și automat acest posibil capital pozitiv, intelectual pentru România a dispărut pentru că studenții internaționali, nu de cetățenie ucraineană, au început să ne perceapă ca pe un stat de tranzit, nu ca pe o destinație finală. Și am pierdut un număr mare de studenți care puteau fi înmatriculați în România”.

O altă problemă remarcată de reprezentanta ANOSR este recunoașterea studiilor, din cauză că universitățile nu au dat dovadă de flexibilitate în întregul proces. Cea mai mare bucată acoperită de cererile studenților este Medicina, dar tot acolo universitățile au respins masiv cererile tinerilor din afară:

• ”Apoi, cea de-a doua problemă apărută a fost cu recunoașterea studiilor. Pentru că deși prevederile la nivel național erau destul de flexibile și permiteau recunoașterea studiilor chiar și în lipsa unor diplome sau materiale care să justifice, din păcate universitățile nu au dat dovadă de flexibilitate. Marea cerere a venit pe partea de Medicină, unde foarte mulți studenți internaționali și-au dorit să rămână în România și să se se înmatriculeze la studii, însă universitățile au respins mare parte dintre cereri, evident încă sunt multe în curs de soluționare, dar cvasi-majoritatea nu au fost însușite de către universități, și aici a apărut o mare problemă de altfel”, mai arată Oana Țînțar.

Alte declarații ale Oanei Țînțar, secretar general al Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești, pentru ENTR: 

• ”Încă de la începerea războiului am păstrat o legătură directă permanentă cu organizațiile de tineri locale de la graniță, tocmai pentru a putea răspunde cât mai prompt oricăror solicitări venite din partea studenților refugiați din Ucraina, dar am avut o comunicare permanentă și cu federațiile naționale studențești din Ucraina, Ungaria, Polonia și Slovacia. Tocmai pentru a avea o mișcare coordonată.
• În urma tuturor demersururilor și a discuțiilor avute, și a solicitărilor primite din partea studenților, și aici aș menționa faptul că am fost contactați de sute de studenți refugiați ucraineni, tocmai pentru a facilita accesul la cazare și discuțiile cu universitățile și cu instituțiile din România.
• În urma acestor discuții avute și dezbateri cu celelalte federații naționale am ajuns la concluzia că ar fi nevoie de crearea unui ecosistem specific pentru studenții refugiați și oferirea unui pachet de măsuri, care să conțină și partea de masă și cazare din partea partea universităților, și partea de consiliere psihologică, consiliere vocațională, activități nonformale, programe de pregătire remedială, pregătire privind limba engleză dar și integrarea în programul de studii.
• Ei bine, răspunsul universităților imediat după începerea războiului a fost evident unul critic la adresa agresiunii Rusiei, la adresa războiului, și unul de solidaritate pentru cadrele didactice și pentru studenții din Ucraina.
• Însă prea puține universități din păcate au reușit să asigure un proces de integrare optim, să asigure toate nevoile studenților pe care le-am menționat anterior și să se remarce ca un exemplu de bună practică și la nivel internațional.
• O bună parte dintre universitățile din România au încercat, și-au dat silința, însă din păcate nu au reușit să faciliteze integrarea studenților ucraineni.
• Acum, legat de problema înmatriculării. Aici, ministerul Educației a avut o poziționare destul de eficientă în sensul că ordinul privind recunoașterea studiilor și înmatricularea studenților ucraineni în România a venit destul de repede.
• Deci din acest punct de vedere a fost o mobilizare eficientă.
• Au apărut în schimb alte două mari probleme. Prima problemă a fost legată de finanțarea de la bugetul de stat, care era oferită strict studenților cetățeni ucraineni.
• Adică orice alt student de origine internațională care studia la momentul respectiv în Ucraina nu putea să beneficieze de acea finanțare de la bugetul de stat, măsură cumva divergentă față de țările vecine care au oferit Ucrainei finanțare și pentru studenții internaționali. Și automat acest posibil capital pozitiv, intelectual pentru România a dispărut pentru că studenții internaționali, nu de cetățenie ucraineană, au început să ne perceapă ca pe un stat de tranzit, nu ca pe o destinație finală. Și am pierdut un număr mare de studenți care puteau fi înmatriculați în România.
• Apoi, cea de-a doua problemă apărută a fost cu recunoașterea studiilor. Pentru că deși prevederile la nivel național erau destul de flexibile și permiteau recunoașterea studiilor chiar și în lipsa unor diplome sau materiale care să justifice, din păcate universitățile nu au dat dovadă de flexibilitate.
• Marea cerere a venit pe partea de medicină, unde foarte mulți studenți internaționali și-au dorit să rămână în România și să se se înmatriculeze la studii, însă universitățile au respins mare parte dintre cereri, evident încă sunt multe în curs de soluționare, dar cvasimajoritatea nu au fost însușite de către universități, și aici a apărut o mare problemă de altfel.
• Acestea ar fi cele două mari cauze care au determinat numărul redus de studenți înmatriculați în momentul de față pentru anul universitar următor și care puteau fi gestionate într-un mod diferit probabil.
• Cel puțin de la nivel național nu există o estimare și o centralizare, deși în repetate rânduri au existat grupuri de lucru, inițiative care să sprijine studenții, nu a existat o situație centralizată privind solicitările. Informațiile noastre vin strict din comunicarea cu studenții reprezentanți din universitățile din România, adică din 30 de universități unde avem organizații studențești reprezentative și cel puțin de acolo, numărul cu siguranță, luând și universitățile de medicină și farmacie în considerare, depășea probabil 300 de studenți. Dar nu pute să oferim date exacte în direcția asta”.

Foto: Pexels.com