VIDEO În căutarea Aspretelui, peștele ”fosilă vie” al României: Au fost găsite 55 de exemplare adulte, dar niciun juvenil / Lipsa puietului în râul Vâlsan, semnal de alarmă pentru supraviețuirea speciei

Niciun exemplar juvenil de Asprete nu a fost găsit de ihtiologi în râul Vâlsan, după ce cercetările din cadrul proiectului de conservare „Asperetele Trăiește” s-au extins pe timp de noapte, atunci când specia devine activă și își caută hrana. Un număr de 55 de exemplare de asprete, doar pești adulți, a fost găsit în râu, ca rezultat parțial al inventarierii ce se realizează în lunile iunie și iulie în habitatul natural al Aspretelui, în încercarea de a salva specia de la dispariție. Lipsa depistării puietului este un semnal de alarmă pentru supraviețuirea speciei, spun inițiatorii proiectului.

O primă filmare pe timp de noapte a fost realizată de echipa care a surprins un exemplar adult. ”Pe 27 iunie, în jurul orei 22, în satul Muşăteşti, judeţul Argeş, s-a efectuat prima pescuire ştiinţifică pe timp de noapte, pentru inventariere, de la descoperirea speciei, în 1956. De data aceasta scopul a fost de a identifica puietul de asprete. Biologii din cadrul proiectului Aspretele Trăieşte, Nagy Attila (PhD) şi Mircea Mărginean, au identificat 5 exemplare adulte, dar niciun juvenil. De asemenea, pe 30 iunie, biologii Falka Istvan (PhD) şi Arthur de Bruin au identificat, tot pe timp de noapte, alte două exemplare de asprete în râul Vâlsan, la Brădetu. Nici atunci nu s-a descoperit puiet. În 2022, din 57 de aspreţi găsiţi în 10 staţii de pescuit dintr-un total de 21, doar 6 erau juvenili, câte unul identificat per staţie, iar în 2023 nu s-a găsit deloc puiet în cadrul acţiunilor de inventariere a speciei. În cadrul campaniei de pescuit ştiinţific de anul acesta, din cele 55 de exemplare identificate până la această oră, niciunul nu este puiet”, transmite Fundaţia Alex Găvan, iniţiatoarea proiectului ”Aspretele trăieşte”.

În perioada iunie – iulie 2024, se desfăşoară pescuit ştiinţific la asprete cu o echipă de nouă ihtiologi, parte din etapa finală de evaluare a efectivelor speciei, activitate întinsă pe o perioadă de trei ani. G4Media a realizat recent un reportaj despre căutările aspretelui în râul Vâlsan.

”Imagini istorice cu aspretele, cel mai rar peşte de apă dulce din Europa şi poate chiar din lume, filmat pentru prima dată, pe timp de noapte, în habitatul său natural din râul Vâlsan. Lipsa depistării puietului, semnal de alarmă pentru supravieţuirea speciei Specia, activă în special noaptea atunci când îşi caută hrana, este critic periclitată, deşi întregul său areal se află sub protecţia unei rezervaţii naturale şi a unui sit Natura 2000. Ziua stă ascuns sub bolovani, în ape repezi curgătoare. Vâlsanul este singurul râu de pe întreaga planetă unde acest peşte încă se regăseşte”,  precizează sursa, citată de news.ro.

Deşi numărul de aspreţi găsiţi a crescut, per total, de la an la an, lipsa identificării până în prezent a puietului este extrem de îngrijorătoare. Dacă acest fapt va persista şi în anii următori, există un risc mare ca aspretele să dispară pentru totdeauna, avertizează reprezentanţii fundaţiei.

”Exemplarele identificate până în prezent vor muri, în mod natural, în următorii 4, 5 ani, iar dacă nu mai sunt juvenili care să atingă maturitatea şi, astfel, să se poată reproduce, specia dispare”, spun ei.

Printre cauzele care, luate împreună, contribuie la dispariţia puietului de asprete, şi astfel, a întregii specii, se numără:

– spălările de fund ale lacului de acumulare Vâlsan, efectuate de către Hidroelectrica fără a lua în considerare prezenţa ariilor protejate în care trăieşte aspretele şi lipsa coroborării acestor acţiuni cu Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate;

– poluarea râului datorată staţiei de epurare de la Brădetu, care este subdimensionată, şi a staţiei vechi de epurare care a deversat, în mod ilegal, în râu, până în martie 2024;

– lipsa canalizării din comunele Brăduleţ şi Muşăteşti, adică în tot arealul unde mai trăieşte încă aspretele;

– temperaturile ridicate din ultimii ani, cauzate atât de schimbările climatice cât şi debitului ecologic insuficient asigurat, conform legii, de către Hidroelectrica, la barajele Vâlsan şi Dobroneagu;

– fragmentarea habitatului de către o serie de bariere artificiale aflate la Brădetu, dintre care, în prezent, unele nu îşi mai îndeplinesc funcţia iniţială pentru care au fost construite.

Datele oficiale ale Ministerului Mediului înainte de 2019, anul de început al proiectului Aspretele Trăieşte, estimau populaţia de asprete ca fiind între 10 şi 15 exemplare. În 2020, echipa a identificat 12 exemplare, în 2021, 10 exemplare, iar apoi, numerele au crescut semnificativ, cu 57 de exemplare identificate în 2022 şi 153 în 2023.

Arealul său a fost extins de la doar un kilometru şi confirmat pe o lungime de 16 kilometri a râului Vâlsan, între localităţile Brădetu şi Vâlsăneşti.

Proiectul Aspretele Trăieşte este iniţiat şi desfăşurat de către Fundaţia Alex Găvan, având ca partener strategic Fauna & Flora International.

Context

Unul dintre oamenii care au devenit interesați de povestea Aspretelui, peștele unic în lume, a fost jurnalistul Scott Wallace, care a venit în România, pe Valea Vâlsanului, ca să documenteze timp de o săptămână acest subiect.

„Datorită oamenilor, implicării și eforturilor lor de a readuce acest pește înapoi de pe calea de dispariție am devenit interesat de acest subiect, ca de altfel m-a atras și puterea de convingere a lui Alex Găvan”, a afirmat pentru G4Media, Scott Wallace, jurnalist care a scris pentru National Geografic, New York Times și alte publicații, dar și scriitor al unei cărți despre ultimele triburi necontactate de pe fluviul Amazon.

Specia a fost descoperită în 1956 de către Nicolae Stoica, un student la Facultatea de Biologie, iar de atunci aspretele a fost considerat în pericol iminent de dispariție, din cauza acțiunilor oamenilor asupra arealului pe care îl popula: trei râuri din județul Argeș. Ihtiologii spun că aspretele trăia pe o lungime de circa 30 de kilometri a râului Vâlsan, o suprafață care a fost redusă mult după construirea de baraje pentru producerea energiei electrice în regimul comunist, dar și în râurile Argeș și Râul Doamnei, acolo unde în prezent nu mai există.