VIDEO În culisele spectacolului de dans imersiv „In between”. Coregraful Filip Stoica și actrița Iulia Lupașcu, despre cum se îmbină mapping-ul cu dansul, într-o proiecție video 360°

În trendul paneuropean al artelor new media, 10 tineri actori și acrobați performează la București, la MINA – Museum of Immersive New Art, într-un show de dans imersiv. Spectacolul coregrafiat de Filip Stoica, „In between”, induce senzația de întrepătrundere, îmbinare a mișcărilor și contopire a trupurilor dansatorilor cu imaginile proiectate. Efectul de 360° umple spațiul deschis fără delimitare între public și actori, și, senzorial, creează spațialitate.

Entr a intrat în culisele spectacolului „In between”, la ultima repetiție înainte de lansare, și a vorbit cu Iulia Lupașcu, 22 ani, studentă la masterul de artă coregrafică la UNATC I.L. Caragiale, una dintre dintre dansatoare, care a povestit cum se coordonează în scenă, dar și cu Filip Stoica, coregraful spectacolului, despre cum a decurs pregătirea lui.

Ce a fost ”challenging” pentru coregraf, ce a reușit să surprindă și să transmită publicului, cât a durat punerea în scenă și ce este inovativ la „In between”? Filip Stoica spune:

• „Mi se pare interesantă îmbinarea asta din artele new media, combinația de mapping cu dansul, întâlnirea asta dintre noi care este foarte bine sincronizată și a fost mult de muncă să stabilim pe timpi și asta mi se pare challenging, a fost mult de lucru”
• „A durat în total cam 2-3 luni, cu dansatorii efectiv am avut 2 săptămâni la început, am terminat coregrafia schițată, după care am intrat în procesul de făcut coregrafie. În funcție de coregrafie ne-am jucat cu construcția momentelor de video, după care am intrat iarăși cu video și cu dansatorii și am încercat să le asamblăm, să le sincronizăm foarte bine și pe muzică și împreună”
• ”Pentru că eu a trebuit să construiesc coregrafia întâi și să le spun lor cam ce aș vrea, a trebuit să caut modalități prin care ei pot modifica sau conexiuni pe anumite mișcări (…) Eu, personal, am făcut un research destul de mare să văd ce se poate face ca să nu fac ceva foarte banal”
• „Mi se pare inovativ în primul rând interacțiunea asta foarte bine sincronizată om-tehnologie. S-a mai făcut mai ales în străinătate, la noi nu atât de mult, dar mi se pare că mergem pe un drum bun”

Unul dintre cei 10 dansatori și acrobați este studenta la masterul de artă coregrafică la UNATC I.L.Caragiale, Iulia Lupașcu, de 22 de ani, aflată la prima experiență de dans imersiv.

• „Cred că tocmai înțelegerea a ceea ce se întâmplă în jurul nostru, pentru că eu sincer nu am mai văzut genul asta de spectacol până acum, și a fost first time pentru toată lumea. Este super important să ne omogenizăm cu ce se întâmplă în jurul nostru ca să fie efectul pe care ni-l dorim.”
• (După ce îți coordonezi mișcările? „Se schimbă, adică este ori după spațiu, după colegi, în funcție de formație, după proiecție dacă noi intervenim, după ce apare proiecția. Dar de cele mai multe ori e invers, noi suntem deja în scenă și abia apoi apare proiecția, sunt multe repere și e bine, că, cu cât mai multe repere, cu atât ești mai sigur că ești unde trebuie”

Spectacolul de dans imersiv are o perioadă limitată de reprezentare la MINA Museum of Immersive New Art, între aprilie – iulie 2024. Durata lui este de 45 de minute, iar performeri sunt Alexandru Snopovschi, Bianca Ardeleanu, Bogdan Zamfir, Denis Bolborea, Dima Roșca, Georgeta Corca, Iulia Lupașcu, Maria-Luiza Dimulescu, Robert Popa, Răzvan Rotaru, Roxana Popa, Simona Dabija și Silviu Mititelu. Regia este realizată de Bobi Pricop, conținutul video aparține MINA Studios, generative & interactive design – AR Noir, coregrafia li se datorează lui Filip Stoica și asistentei sale Simona Dabija, iar muzica originală a fost creată de Alexei Țurcan.

Experiența imersiv la „In between” este creată prin animatii generative si interactive, redate prin video-proiectii 360 care stimulează simțurile și transpune audiența într-un alt loc sau într-o altă realitate. La modul general, universul imersiv are capacitatea de a ne face să „călătorim” în timp și spațiu, în trecut, prezent și viitor, într-un cadru virtual creat sau într-un loc care există în realitate, dar se află la km distanță de noi, conform descrierii publicate site-ul Omnivison.