VIDEO: În studioul lui Eduard Schneider, pionierul producțiilor hip hop românești. Mesajele sociale ale anilor 90, remixate în ”poezie de stradă”

Erau primii ani de după Revoluție, când românii descopereau libertatea, inclusiv în muzică. Dar descopereau totodată realitatea din spatele blocurilor muncitorești și, mai ales, puterea limbajului. Mesajele sociale sau de protest apăreau mai ales în muzica hip hop. A fost și momentul în care Eduard Schneider, născut la Sebeș (Alba) dar crescut la crescut la Hamburg și la Grenoble, a decis să revină în România.

Motivul: să facă muzică. Aducea aparatură de ultimă oră, seriozitate, talent și multe cunoștințe pe care le-a acumulat lucrând în străinătate. Le-a folosit pentru a orchestra piesele celor de la BUG Mafia, La Familia și a altor artiști români (nu doar din domeniul hi hop), într-o perioadă în care totul trebuia ”lucrat” de la un capăt la altul.

Artiștii veneau acasă la el, la Sebeș, unde lucrau în studioul instalat acasă la socrii săi. Era perioada în care  profesioniștii în acest domeniu erau foarte puțini, iar Eduard Schneider era unul dintre cei mai buni.

Studioul de producție din Sebeș al lui Eduard Schneider, întins acum pe un etaj întreg al unei foste fabrici de marochinărie în care au lucrat bunicii săi, este și un muzeu al muzicii și filmului. Dincolo de tehnologia de ultimă oră, adăpostește și instrumente pe care au fost create sunetele muzicii hip hop din primii ani ai acestui gen în România. Este aceeași aparatură pe care o folosesc Dr Dre, Timbaland, Fugees și alții, care aducea în ”soundul” românesc ceva nou, aparte.Această aparatură analogă, alături de nenumărate computere de primă generație (toate funcționale), face parte din planurile lui pentru viitor: un studio – școală – muzeu, în care cei interesați pot descoperi o filă importantă din istoria tehnologiei.

Ulterior, Eduard Schneider a renunțat la muzică și s-a făcut remarcat si pentru producții vizuale, inclusiv un film artistic. Recent și-a redescoperit pasiunea pentru muzică, mai precis pentru cea de film. Este brand ambasador pentru Leturs Corporation, ZEISS Camera Lenses, Vaxis și F&V.

G4Media a discutat cu el despre primele momente ale muzicii hip hop în România, despre mesajele acestui gen, transformate în ”poezie de stradă” și despre colaborarea sa cu una dintre cele mai cunoscute formații din țară, BUG Mafia.

Reporter: Erau anii 90, corectează-mă dacă greșesc… Cum au ajuns să lucrezi cu cei care au adus muzica Hip Hop în România?

Eduard Schneider.: Păi muzica Hip Hop din România a fost printre primele motive pentru care m-am întors în primul rând, pentru că, descoperind că se naște acest curent am zis măi, e foarte interesant, eu ascultam acel gen de muzică, trăind în Occident… am crescut în Hamburg și în Grenoble, în Franța și am zis că e momentul să mă întorc în țară și să pun umărul la nașterea acestei industrii.

Prima trupă pe care am cunoscut-o personal a fost BUG Mafia, din simplul motiv că Tata Vlad a crescut în zona noastră și l-am cunoscut chiar la Radio SICA în Alba Iulia, unde lucrai tu și de unde, de altfel, ne știm noi doi.

Le-am propus să colaborăm, au fost deschiși și restul e istorie.

R.: Cum erau mesajele? Le simțeai ca fiind dure? Care a fost contactul tău cu această lume hip-hop… ce se întâmpla? Practic, din ceea ce îmi imaginez eu și din ceea ce îmi amintesc, cam toată România descoperea sărăcia aia din spatele blocurilor… Era un mesaj real, aducea spre un mesaj politic sau era o copie a mesajelor din afară ale acestui gen de muzică?

E.S.: Erau mesaje sociale foarte puternice, cum erau și cele din Statele Unite. Acum, dacă au copiat ei un pic genul de… unii erau pe east-coast și unii erau pe west-coast, asta era un pic artificial, după părerea mea, pentru că la noi nu era vorba despre est și vest ci doar despre influențe muzicale.

Dar mesajul puternic, social, în spatele textelor lor a contribuit în mod semnificativ și pentru publicul pe care îl adresau.

R.: Erau și cuvinte mai puternice, ”strong”, cum gestionai? Știu că în perioada aia, dacă știu bine, studioul era la tine acasă și acolo locuia și familia ta și… ce se întâmpla?

E.S.: Era la socri. Eu eram practic noul venit în familie și era un pic delicat când se repetau textele în curte de față cu socrii și i-am rugat frumos să… nu mai repete din astea…

R.: Și cum făceați?

E.S.: Până la urmă ne-am rezumat la a orchestra piesele instrumentale și n-am prea înregistrat voci de hip-hop la mine și apoi au înregistrat la București în studiouri specializate.

R.: Foarte multă lume venea la tine la studio. Care era lucrul ”tare” la tine? Dincolo de orchestrare, era vorba și despre scule, tehnică pe care o aduceai tu, nouă în România? Care era atuul tău?

E.S.: Atuul meu a fost că am venit cu un bagaj de cunoștințe și de echipamente de afară pe care le-am achiziționat și le-am învățat de-a lungul anilor, pe când la vremea respectivă, în România, hip hop-ul se făcea pe instrumente destul de… de cârciumă, să spun așa, adică erau sunete mai mult de muzică ușoară decât loop-uri de hip hop.

În ziua de astăzi se pot face pe orice laptop și se downloadează de pe net instrumentale gata făcute.

Ei, la vremea respectivă le-am făcut așa cum se făcea afară, tăind de pe viniluri vechi din anii 70 anumite breakbituri și tot felul de chestii și folosind instrumente și sintetizatoare vintage cum o să le vedeți imediat, deci exact stilul în care se lucra afară.

R.: Ai rămas un observator al fenomenului muzical românesc, te-ai reinventat să spunem așa pe zona de video și acum te reîntorci la muzică. Cum vezi evoluția peste timp să zicem, chiar în muzica hip hop… mesaje, sound, cum ți se pare că sună acum ceea ce se aude?

E.S.: Hip hop-ul a evoluat, bineînțeles, dar nu mi se parecă au reinventat roata.

Practic trap-ul și mumble rap-ul pe care îl ascultă tinerii din ziua de astăzi folosesc tonalități pe care noi le foloseam deja la vremea respectivă doar că au atlă formă și la fel ste și în alte genuri, în house, în trance, bazele au fost făcute atunci, în anii 90.

Ce să zic, lumea merge mai departe, nu stăm pe loc și se încearcă mereu o reinventare și o reinterpretare a ceea ce a fost odată.

R.: Ne arăți un pic ce avem noi aici?

E.S.: Aici este partea de audio și un pic de vintage, computing, hifi, televizoare, radiouri, instrumente de comunicații vechi…

R.: Pasiunea ta, tehnologia…

E.S.: Exact. Tehnologia veche și nouă în același timp reinventată, făcută altfel.

R.: Majoritatea sunt funcționale.

E.S.: Da. Și ne străduim să le facem pe toate să funcționeze din nou. Aici în spate este o parte din producțiile mele din acea vreme începând cu 1995 și până în 2005, deci 10 ani de… de toate ca să zic așa… încă lucrăm la ele, aici sunt câteva care încă necesită reparații dar … aceasta de exemplu a fost samplerul pe care am făcut majoritatea pieselor din vremea aceea și a fost folosit de producători cunoscuți.

Dr Dre, Timbaland, de exemplu, chiar și în ziua de azi îl mai folosesc, producție americană, o firmă care nu mai există de mult… avem un sintetizator analog, este al doilea sintetizator făcut de Roland, din 1974, o chestie foarte rară și care face acele leaduri de wes-coast pe care le știm, un string machine, un sintetizator italian analog, Fugees l-au folosit… multe multe trupe.

R.: Și în spatele tău?

E.S.: Și aici este o struțo-cămilă, o invenție să zic așa pentru noua mea pasiune, mă îndrept spre muzica de film. Aș vrea să îmbin cele două pasiuni ale mele, muzica și filmul…

Asta este dintr-un pian care a fost distrus, un prieten l-a construit în felul acesta, este placa de rezonanță din pian, cu un gât de banjo, pe care l-am primit și niște corzi de violoncel, deci n-au nici o legătură unele cu celelalte… N-are nume deocamdată. Îmi place să mă joc, după cum vedeți.