VIDEO INTERVIU În căutarea României, cu istoricul Dennis Deletant / Cum a ajuns Ceaușescu într-o librărie pentru gay / Un raport despre conturile Securității n-a fost dat publicității nici azi de către Mugur Isărescu / Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu și banii Securității

Istoricul Dennis Deletant a declarat, într-un interviu pentru G4Media.ro, că foști ofițeri de Securitate ar fi utilizat după 1990 banii din conturile speciale pentru a deschide afaceri în România și că există un raport întocmit de o firmă canadiană de contabilitate angajată de Banca Națională pentru a identifica fondurile Securității, dar că raportul nu fost dat niciodată publicității de guvernatorul Mugur Isărescu.

”Foarte multe fonduri au dispărut în firme nou înființate de către foști generali de securitate și că acești bani au fost folosiți în scopuri politice ca să finanțeze anumite partide. De exemplu dl. Sorin Ovidiu Vântu a beneficiat de sprijinul unor fonduri care au fost procurate de către foști generali de Securitate”, susține istoricul Dennis Deletant.

El mai spune că numele lui Dan Voiculescu, fondatorul trustului Intact, apare ”destul de des în aceste conversații pe care le-am avut cu diverși oameni implicați în depistarea fondurilor Securității”.

Deletant povestește, în interviul pentru G4Media.ro, cum o carte de discursuri a lui Nicolae Ceaușescu, intitulată ”Ceaușescu, un om pentru oameni”, a ajuns, din cauza unei traduceri interpretabile, într-o librărie pentru gay și lesbiene din Londra. Episodul este relatat și în cartea ”În cătuarea României”, lansată recent la editura Humanitas.

Vezi interviul cu istoricul Dennis Deletant în variantă VIDEO

Video: Inquam Photos/ Filmare și montaj: Ovidiu Micsik

Transcrierea interviului cu ajutorul Vatis Tech:

Dan Tăpălagă: Ați lansat recent, domnule Deletant, volumul ”În căutarea României, o aventură personală din 1965 până și astăzi”. De ce ați spus ”în căutarea României?” Încă n-ați găsit țara? N-ați înțeles țara pe deplin?

Dennis Deletant: Am spus așa pentru că România întotdeauna rezervă surprize, majoritatea surprize plăcute, unele mai puțin plăcute pe care le-am descris în carte. Da, a fost un fel de căutare de mine însumi, pentru că am străbătut acești ani împreună cu mulți prieteni și rude români. Contactul cu românii m-a făcut să-mi lărgesc orizontul, aș spune intelectual și sufletesc. Este ușor să tragi concluzii pripite despre țările din fostul bloc sovietic, fără să știi ce i-a animat pe oameni, care a fost influența politică, intruziunea Securității în viața fiecărui cetățean.

Este greu să descrii asta dacă n-ai trăit parțial această intruziune. Majoritatea occidentalilor nu înțeleg cum este să stai într-o societate, care este controlată, care trăiește consecințele unei cenzuri politice și strategiile pe care trebuie să le adopte populație respectivă. Adică o strategie aș spune dublă, una publică, o purtare publică, alta personală, particulară. Oamenii  au încercat să îmbine aceste două personalități, dacă vreți. În carte am încercat iară să subliniez asta. Încercând să analizez și să caut o explicație, să văd ce motivează oamenii și care sunt rezultatele aceste motivații.

DT: Din cauza asta să vedem oare atât de mulți politicieni duplicitari? De acolo vine, din trecutul comunist. Este o moștenire din trecut?

Dennis Deletant: Da, este o moștenire a comunismului, dar și o moștenire a perioadei anterioare. Eu am citit multă literatură politică despre sfârșitul secolului 19 și mai ales despre perioada antebelică. Atunci când eram observator la alegeri în 90, pentru OSCE, erau bătălii între țărăniști și feseniști. Îmi aminteau de bătăliile dintre partide în anii 36-37. De exemplu, Argetoianu are niște memorii în care povestește de aceste bătăi între țărăniști și liberal și apoi între gardiști șamd. Deci, nu e nimic nou. Alt lucru care m-a frapat în legătură cu mineriada din iunie 90: faptul că au fost chemați minerii la București. Păi, tot așa au fost chemați muncitori în 45 să dea jos guvernul Rădescu. O tactică veche, comunistă.

Având cunoștințele mele despre istoria României, sigur că am putut face un fel de legătură între conduita politică, care nu este numai rezultatul regimului comunist. A existat un substrat înainte de cel de-al doilea război mondial.

DT: Bun, revenim puțin în zilele noastre. Încercați, așadar, de 58 de ani să înțelegeți Români. Țara asta ați văzut-o 24 de ani sub comunism și încă aproape 34 în democrație. Ca istoric, domnule Deletant, ce ați consemna într-o carte că s-a schimbat esențial în această țară? Evident, pe lângă trecerea de la un regim dictatorial la unul democratic, esența schimbării. 

Dennis Deletant: Esența este produsă de acest context, dar și economic. Este o schimbare în sensul că avem acces la internet, că tineretul este mult mai bine informat decât tineretul sub comunism.

Este greu să dau un răspuns exact, pentru că aici este vorba de o problemă a birocrației românești, care există de aproape un secol. Când citim Caragiale, sunt câteva schițe care îmi amintesc de ziua de astăzi din România. O mare problemă a României contemporane este incapacitatea  birocratică. Faptul că România nu profită din plin de ajutoarele financiare date de Bruxelles.

Când aud că românii se vaită că, uite, Bruxelles-ul ne tratează prost, și sunt unii din prietenii mei în postură de victime, le explic că din 2007, când a aderat România la Uniunea Europeană, s-au folosit mai puțin de 50% din toate alocațiile financiare. Îmi pun întrebarea despre acest program de regenerare care se aplică acum în toată Comunitatea Europeană.  Este vorba de 50 de miliarde de de euro. Dacă România nu cheltuiește decât 50%, pierde.

DT: Dincolo de bani, pierde șansa dezvoltării. Șansa unui mare salt înainte.

Dennis Delentat: Tocmai. Și eu zic: nu-i păcat? Sunt banii ăștia și trebuie folosiți până în 2026, altfel se pierd.

DT: La G4Media tocmai astăzi scriem despre cum România nu poate atrage fonduri din PNRR, cum este restantă. Foarte probabil vom consemna încă o mare rămânere în urmă exact pe tema despre care vorbiți acum, anume incapacitatea administrativă.

Dennis Deletant: Da, exact. Chiar dintre prietenii mei care au făcut cereri, de exemplu, pentru restaurarea închisorii de la Râmnicu Sărat. S-a blocat proiectul undeva și mi se pare inadmisibil.

Fac o paranteză. În 2007, când s-a creat Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunistului, am fost cu Marius Oprea, pe atunci director în 2007, la Râmnicu Sărat, și am cărat saci de ciment. Pentru că erau depuși afară, deci stăteau în ploaie. Asta a fost contribuția mea la restaurarea închisorii care în 2007 începuse și nici nu s-a terminat în ziua de astăzi.

DT: Incapacitatea administrativă, domnule Deletant, de unde vine? Din promovarea imposturii, din promovarea mediocrității, incompetenței? De unde vine? 

Dennis Deletant: Din cauza nepotismului, zic eu, faptul că oamenii sunt promovați nu pentru profesionalismul lor, ci pentru rude. Adică pentru cunoștințe, pile și relații, cum era PCR-ul. Nu?

DT: Ce s-a păstrat așadar din trecutul comunist? Dacă ar fi să vă uitați în urmă la anii trăiți în România și vă uitați acum la ce trăiți, ce s-a păstrat de acolo rău?

Dennis Deletant: Rău este faptul că criticile se fac la adresa persoanei și nu la adresa ideilor. Adică ce mă frapează la foarte multe bloguri sunt critici personale care n-au nimic de-a face cu, mă rog, o problemă politică sau economică. Aici, blogul ar trebui să vină cu critică constructivă. Da, e prea multă critică negativă în România. Sigur că oamenii au de ce să critice, nu neg asta, da, mi se pare că trec cu vedere realizările obținute în această perioadă de după după Revoluție. Numai să ne gândim la faptul că România în 1990 a pornit de la zero, de la zero față Cehia, Ungaria și Polonia.

DT: După 50 de ani de cenzură și tăcere și-au dat drumul la gură probabil și nu se mai pot opri acum.

Dennis Deletant: Da, da, cam așa ceva. Dar e înțeles. Plus că, să nu uităm că din cauza cenzurii în Ungaria, de exemplu, sau în Polonia,  în anii 80, totuși, exista în cadrul partidelor comuniste, diverse păreri și de diverse propuneri de abordare. Dar Ceaușescu era un om așa de încăpățânat, încât și-a pus ouăle într-un singur coș, mai ales cu dezvoltarea economică. Atunci când s-a scumpit petrolul, mai ales după căderea șahului, în 78, România a suferit, a trebuit să importe gaze și petrol, deși este producător de gaze, ca să finanțeze, ca  să sprijine industria petrochimică pe care a dezvoltat-o Ceaușescu. A devenit industria petrochimică falimentară.

DT: Apropo de ce s-a păstrat rău, o să vă propun eu de data asta un element de continuitate, și anume influența serviciilor secrete. Sigur, nu mai există teroarea Securității, ea a dispărut, dar există mai departe, temerea că serviciile conduc de fapt de facto România. Cum vă explicați asta?

Dennis Deletant: După 90 s-au făcut încercări de a depista unde sunt fondurile Securității. Cei care au abordat această chestiune de exemplu, o firmă de contabilitate din Toronto a fost însărcinată de guvern, de dl. Isărescu la Banca Națională, încă din 91, dacă țin minte bine, să depisteze aceste fonduri. Au produs raport, dar raportul n-a fost dat publicității niciodată. Eu am vorbit cu doi din contabilii canadieni care mi-au povestit că ei au făcut raportul, da, n-a fost publicat.

DT: Ce am fi aflat din acest raport?

Dennis Deletant: Că foarte multe fonduri au dispărut în firme nou înființate de către foști generali de securitate și că acești bani au fost folosiți în scopuri politice ca să finanțeze anumite partide. De exemplu dl. Sorin Ovidiu Vântu a beneficiat de sprijinul unor fonduri care au fost procurate de către foști generali de Securitate.

DT: Știm asta as a fact? Este dovedit acest lucru?

Dennis Deletant: Eu nu pot să spun că am văzut un document care spune asta, dar ce vă relatez este ce mi-au spus contabilii canadieni. Mai era o firmă de contabilitate. Ei au vorbit cu mine, sigur nu le pomenesc numele personale. Dar firma se știe, a fost publicat numele firmei. Chiar în cartea mea despre ”România, paradox și degenerare” am scris despre această firmă canadiană care a făcut raportul și că raportul n-a fost publicat niciodată.

DT: În acest raport se făcea oare referire și la Dan Voiculescu? A existat o discuție întreagă despre averea Crescent care ar fi fost preluată de Dan Voiculescu. Există vreo mențiune în acest raport?

Dennis Deletant: Nu-mi aduc aminte precis dacă el este menționat, dar alte surse menționează activitatea lui. A fost și condamnat aici în România ca un colaborator al Securității. Deci el figurează acolo. Acuma nu pot să să citez un anumit document. Dar apare numele lui, da, destul de des, în aceste conversații pe care le-am avut cu diverși oameni implicați în depistarea fondurilor Securității.

DT: Foarte interesant detaliu din cartea ”În căutarea României” despre Pacepa, că tot vorbim despre foști ofițeri de securitate. Generalul Pacepa a dezertat în 78. Un detaliu interesant din carte este acela că ar fi fost suspectat inclusiv de controlul contrabandei interne în România cât era adjunctul DIE?

Dennis Deletant: Da, contrabandă din Liban, mai ales, țigări, alcool, televizoare.

DT: Știți la ce m-am gândit citind asta? Foștii ofițeri de securitate aveau știința afacerilor încă de pe vremea comunismului.  Prin urmare, nu e de mirare că după 89 au preluat afaceri mari. Ei știau deja ei să facă asta. 

Dennis Deletant: Da, asta e adevărat. Să nu uităm totuși că România nu este o excepție. În Polonia, același lucru s-a întâmpla. În Cehoslovacia, același lucru s-a întâmplat. Dar, ce s-a întâmplat după 90 în aceste două țări?

Serviciile de informații externe au fost epurate cu ajutorul unor servicii din Occident tocmai pentru că aveau aceste legături pe care le-au folosit ca să dezvolte comerțul. Erau dați afară și pentru că erau suspecți de a fi șantajați de unii. Unii dintre acești ofițeri – vorbesc de Polonia și Cehoslovacia acum – aveau legături cu Moscova. În cazul României este altă situație.

După cum știm, exista unitatea militară 0110 pe care a înființat-o Pacepa, să nu uităm acest lucru.

DT: Era unitatea anti-KGB.

Dennis Deletant: Anti-KGB, și de aceea el a fost așa de valoare pentru administrația americană. Pentru că el a divulgat atunci când a trecut la americani, în iulie 78, foarte multe detalii despre aceste legături ale unor români din politică, din clasa politică, din partidul Comunist, cu Moscova. Și în același timp Pacepa da multe informații americanilor despre pactul de la Varșovia.

Asta a fost un atu foarte mare pentru americani. Eu spun asta pentru că americanii mi-au dat voie să văd unele documente privind ”interogarea” lui Pacepa după ce a dezertat, a trecut la americani. Deci eu știu asta din documente, nu din auzite. Pe urmă dl. Pacepa mi-a scris mai mult despre cum a dezertat la americani.

Dar din altă sursă, din altă sursă americană, ei zic ”asset” în engleză, mai aveau oamenii lor aici în România înainte de 90 și unul din acești oameni români în serviciile secrete a spus că Pacepa avea legătură cu generalul Teodor Sârbu. Atunci când a plecat să negocieze cu vest-germanii s-a oprit cu TAROM la Viena.

Rămâne înțeles cu Sârbu să-i dea un telefon. Și telefonul ăsta indica dacă urma să fie percheziționată casa lui Pacepa la București. Dacă dădea telefon Sârbu și suna la Pacepa fără să răspundă, însemna că urma să fie percheziționată casa. Nu a primit la Viena niciun telefon, dar ce s-a întâmplat?

Sârbu a întârziat să dea telefonul la oră fixă, ora 10. Și atunci, neprimind un telefon, Pacepa credea este suspect și că casa lui va fi percheziționată.  Asta a făcut să treacă la americani.

DT: Ați mai spus în carte, apropos de Pacepa, că ideea cum că ar fi fost șeful contrabandei  cu tirurile din România,  este acreditată și de o sursă din SUA. Așadar, nu pare să fie o invenție a Securității. Deci, era o treabă serioasă, se ocupa de contrabandă ditamai generalul de Securitate?

Dennis Deletant: Da, și confirmată de un alt om al serviciilor americane, dacă vrei, da, ofițer la securitate.

DT: Să discutăm și despre reverența pe care ați făcut-o în această carte, ”În căutarea României”, unei figuri importante ale dizidenței românești, Doina Cornea. De ce a avut România atât de puțini dizidenți autentici?

Dennis Deletant: Asta e un răspuns pe care mi-e foarte greu să-l dau. Mai trebuie consemnat faptul că o bună parte din această dizidență era făcută de femei. Eu am rămas în admirația lor. Ana Blandiana, Doina Cornea, erau și altele, femei simple, casnice, care îndrăzneau să scoată capul peste parapet, să zicem, peste zid.

Nu vreau să trec peste Radu Flipescu, de exemplu, sau de alții, Vasile Paraschiv. Dar era această frică generată de către Securitate. Aici trebuie să recunoaștem eficiența Securității, pentru că au făcut ca dizidența să fie așa de marginalizată în România. Dar, în al doilea rând, a reușit să oprească sau să limiteze știrile privind vreo opoziție la regimul comunist să ajung în exterior.

Îmi aduc aminte când au izbucnit problemele Valea Jiului în 1977, am fost chemat la BBC să comentez și eu le-am spus că nu prea știu ce se întâmplă, pentru că nu sunt corespondenți anglofoni în România. N-am contact direct cu cineva care ar putea să îmi spună exact ce se întâmplă în Valea Jiului.

Și atunci am dat un context general despre programul de austeritate din România. Dar când ne uităm la imaginea României în exterior, a fost absentă mult timp tocmai pentru că corespondenții străini nu veneau încoace. Se opreau la Budapesta sau la Praga sau la Varșovia. Dar nu veneau dincolo în România, pentru că era precum cealaltă fața lunii pentru corespondenți și cu atât mai puțin corespondenți americani au venit în România.

Eu tot primeam cereri de la diverși corespondenți americani la Washington sau la New Yok, să dau un context istoric mai mult. Nu eram chiar la zi cu ce se întâmpla în sub Ceaușescu, în România. Sigur că știam câte ceva. Da, nu aveam acces la ultimele știri, dacă vreți.

DT: Pe final, v-aș propune să încheiem într-o notă mai anecdotică. Deși nu e o carte anecdotică. Dar există destul de multe scene memorabile acolo. Povestiți-ne, vă rog, cum a ajuns să fie vândută o carte despre Ceaușescu într-o librărie dedicată minorităților sexuale, gay, lesbiene, în Londra?

Dennis Deletant: A venit într-o zi o persoană, era Cristian Popiștianu, cu care era relații amicale, directorul Magazinului Istoric, care a venit la Londra să facă niște cercetări privind relațiile comerciale între România și Marea Britanie în perioada interbelică.  A venit la mine la facultate și a spus: Dennis uite, ajută-mă puțin, am fost rugat de Editura Meridiane să arunci un ochi peste Volumul 6 din cuvântările tovarășului Ceaușescu. Am spus: dar n-am timp să citesc toate cuvântările astea în engleză, să verific traducerea, dar măcar să văd primele pagini. Era o machetă și avea titlu în engleză ”A man for men”, deci tradus ”Un om pentru bărbați”.

DT: Deși titlul cărții era ”Ceaușescu, un om pentru oameni”. 

Dennis Deletant: El mi-a cerut părerea pentru ”A man for men” și am spus: dragă, Cristiane, asta sună cam ciudat în engleză ”A man for men”. M-a întrebat: De ce? Am spus: Afirmă oarecum că domnul Ceaușescu ar fi gay. Și el a spus: Vai de mine! I-am spus: Cred că ar trebui să schimbați titlul. (Nota red: În A man for the People, așa cum e redat în carte)

Am uitat de episodul ăsta, dar cam șase luni mai târziu, în drum spre facultate era o stradă cu mai multe librării,  la Londra, lângă facultate. Una era dedicată literaturii pentru gay și lesbiene. Arunc un ochi în vitrină și mă frapează acolo în prim-plan  cuvântările: ”The speeches of comrade Ceaușescu, A man for man.” Nu știam ce să cred. Cum naiba a ajuns așa ceva acolo?

DT: Și a rămas acolo?

Dennis Deletant: A rămas acolo în vitrină, da. N-am îndrăznit să intru, să spun, domnilor este o greșeală. A stat câteva luni acolo, nimeni nu l-a cumpărat după câte știu. (Râde).

DT: Mulțumim foarte mult.

Context

Omul de afaceri Sorin Ovidiu Vântu (67 ani) a semnat un angajament de informator cu fosta Securitate în 1983, dosarul figurind ca inchis in 1988, cu numele conspirativ “Nuş”, după cum rezultă dintr-o serie de documente pe care le-am consultat personal în urmă cu 13 ani.

Am realizat în 2010, pe când lucram la Hotnews.ro, împreună cu jurnalistul Cătălin Prisăcariu, pe atunci la revista Kamikaze, o incursiune în trecutul ascuns al celui despre care se spune că a schimbat soarta alegerilor prezidenţiale din 2009.

Din documente şi mărturii, rezultă că SOV a fost infractor de drept comun arestat în ’82 pentru delapidare, turnător la Securitate racolat în ’83 şi bişniţar pitoresc în Roman după eliberare, din ’85, până la Revoluţie. După, îl găsim tot aproape de foşti ofiţeri de Securitate, antrenaţi în afaceri complexe.

Vântu a devenit cunoscut publicului român odată cu prăbușirea Fondului Național de Investiții (FNI), un fond fără o bază solidă de experți și investiții, în care între 200 și 300 de mii de români își depuseseră economiile, atrași de șansele mari de câștig, potrivit Wikipedia.

Fondul Național de Investiții s-a dovedit a avea o structură de tip piramidal (Ponzi), la câtăva vreme după apariție. Profitul primilor depunători, în ordine cronologică, era asigurat nu de randamentul plasamentelor din Fond, ci de banii depuși de următorii depunători.

Cu puțin înainte de prăbușire, în anul 2000, Sorin Ovidiu Vântu a retras din Fond mari sume de bani și i-a vândut compania care administra Fondul, Gelsor, Ioanei Maria Vlas, care a devenit ulterior răspunzătoare de prăbușirea FNI.

După 5 ani de procese, Vântu a fost condamnat la 3 ani cu suspendare, dar faptele au fost prescrise. Ioana Maria Vlas, președinta FNI pe 13 octombrie 2005 a fost condamnată la 20 de ani de închisoare în cazul FNI, dar a fost eliberată în aprilie 2008.

Pe data de 4 iunie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a condamnat-o pe Ioana Maria Vlas la 10 ani de închisoare în dosarul FNI, fiind pusă în libertate, pe 20 octombrie 2010, printr-o hotărâre definitivă a tribunalului Prahova.

Omul de afaceri Dan Voiculescu (76) este fondatorul trustului Intact și al televiziunii Antena  3.

Potrivit unei investigații publicate de Rise Project, averea lui Dan Voiculescu își are rădăcinile în afacerile derulate de statul comunist cu grupul de firme Crescent. Aceste companii au intermediat o mare parte din exporturile românești cu produse industriale din anii ’80, într-o vreme când Ceaușescu și regimul său au achitat datoria externă a țării cu prețul înfometării populației.

Potrivit investigației publicate de Rise Project și semnate de jurnalistul de investigații Paul Radu, firma Crescent din Cipru a ieșit din firma austriacă pe 29 decembrie 1989 și a fost înlocuit de Arena Holding din insula Jersey. Arena a preluat cele 90 la sută din acțiuni în timpă ce Fouad Sanbar a rămas cu restul de 10 la sută. După 1990, Crescent Cipru a reintrat în afacere alături de Dan Voiculescu, iar firma din Austria i-a fost schimbat în GRIVCO GmbH-Grupul Industrial Voiculescu.

Dan Voiculescu a fost condamnat în august 2014 în dosarul privatizării frauduloase a Institutului de Cercetări Alimentare (ICA) la 10 ani de închisoare, din care a executat 3. Din prejudiciul stabilit de instanță, care se ridică în total la peste 80 de milioane de euro, statul a recuperat mai puțin peste 18 milioane de euro.

Trusul Intact a beneficiat de câteva milioane de euro de la Guvern în pandemie, bani camuflați sub pretextul campaniei de informare anti-Covid. Antena 3 are contracte încheiate cu PNL și PSD, care direcționează o parte din fondurile primite de la buget drept subvenție către o serie de posturi de televiziune, printre care și cele fondate de Dan Voiculescu.