VIDEO INTERVIU Radu Burnete, Concordia: Petrochimia și energia, două sectoare unde România ar putea investi pentru a fi mai competitivă în UE / Ce probleme are de rezolvat Europa pentru a recupera decalajul față de SUA și China

Petrochimia și energia sunt două sectoare în care guvernul român ar putea să crească investițiile pentru ca România să fie mai competitivă în UE, a declarat directorul executiv al Confederației Patronale Concordia, Radu Burnete, într-un interviu pentru G4Media.ro.

„Sunt câteva sectoare despre care vorbim de foarte multă vreme, dar nu facem foarte multe lucruri în legătură cu ele. Chimia sau sectorul petrochimic e unul dintre ele, unde avem un deficit comercial foarte, foarte mare și unde gazul din Marea Neagră și potențialul avantaj al României în ceea ce privește energia – că avem surse diversificate și am putea avea energie destul de ieftină aici – am putea închide un pic cercul și să aducem mari investitori în România. Mari investitori din Germania, de exemplu, că acolo industria chimică se restrânge.

Din ce văd eu, cred că vor prefera mai degrabă să meargă în America, decât să vină în România. Asta e și o problemă a României, și o problemă a Europei, și o problemă pe care noi o discutăm și la nivel european cu colegii din celelalte confederații, pentru că pierdem din competitivitate. Deci asta e o zonă unde noi cu siguranță ar trebui să ne uităm mai mult, pe petrochimie. Și revin la ce spuneam mai devreme, noi în energie avem un avantaj foarte mare, că avem și hidro, avem și nuclear, avem și gaz”, a afirmat Burnete.

Expertul consideră că „nu am făcut suficient de multe lucruri” pentru a ajunge în scenariul în care România să devină un „jucător regional”.

„Uitați-vă că în ultimii ani de zile noi cam împingem marii investitori strategici din România, nu atragem. Exxon a venit, a plecat, Enel nu mai e, E.ON-ul se gândește să vândă. Dacă ne imaginăm că doar Romgaz și Hidroelectrica, companii pe care le apreciem, e foarte bine că le avem, nu zice nimeni că trebuie totul privatizat. Dacă ne imaginăm că ele singure vor avea resursele să transforme România într-o putere energetică regională și vor avea zecile de miliarde necesare, eu cred că ne înșelăm. Și rămân aceste două exemple chimia și energia, unde am putea face repede foarte multe lucruri”, a explicat el.

Întrebat cum vede recomandările directivei UE privind salariul minim, care prevede ca acesta să nu fie mai mic de 50% din salariul brut la nivelul economiei, Burnete a spus că „dacă Guvernul într-adevăr merge mai departe cu decizia pe care a luat-o să crească salariul minim la 3.700 lei de la 1 iulie, așa cum arată salariul mediu astăzi, salariul minim va fi la 47% din salariul mediu.

Ceea ce noi propunem și cum vedem noi acest mecanism este ca salariu să fie indexat cu inflația și într-adevăr să ne propunem ca el să rămână mereu în această bandă – spunem noi – între 40 și 50%. Și unde ne oprim între 40 și 50% să fie obiectul negocierii dintre sindicate și patronate. Și când vor fi ani mai buni, el se poate apropia de 50%, când sunt ani mai răi sau avem recesiune sau vreo criză, probabil că va coborî spre 45% din salariu mediu.

Și asta-i dă Guvernul o temă importantă, să nu mai facă politică electorală din salariul minim, să se preocupe de creșterea salariului mediu în România, cu investiții, reforme ș.a.m.d. și asta va duce automat și salariile minime în sus”.

De asemenea, în legătură cu propunerea fostului premier italian Enrico Letta de a concentra un efort la nivelul UE pentru subvenționarea companiilor industriale, cu scopul de a recupera decalajul față de China și SUA, expertul a declarat că ideea reprezintă „the new game in town” și că „e esențial să facem lucrul acesta”.

„Problema Europei nu-i neapărat că nu subvenționează, că dacă vă uitați sunt și fonduri europene și ajutoare de stat în Europa, dar sunt două probleme aici. Unu, cele mai multe ajutoare de stat la noi sunt la nivelul statelor membre, deci sunt răsfirate, pe când China și America le pot concentra și se pot duce țintit într-o anumită industrie. Asta e, asta e o problemă. Și aici cred că și Letta în raportul lui atinge un pic chestia asta, că în anumite sectoare cheie, cum ar fi cercetarea, dezvoltarea, inteligența artificială sau apărarea, ar trebui ca resursele astea europene să vină la un loc, să dăm ajutoare mult mai mult, mai concentrate – asta e o problemă.

Cealaltă problemă în Europa-i birocrația. Dacă vă uitați, măcar așa, la nivel superficial, cum dă SUA ajutoare de stat, pentru că auzi știrea că America deschide un program, în trei luni de zile deja compania se apucă să facă investiția. Nu, în Europa, doi ani de zile trebuie să faci analize și trebuie să demonstrezi de ce e important și cum ai de gând să cheltui banii. Uitați-vă până la urmă și la nebunia care e absorbția de fonduri europene în România și toată hârțogăraia care vine cu asta”, a subliniat el.

Totodată, întrebat ce părere are despre propunerea ca UE să extindă piața unică pentru a include piețele energetică, financiară și de telecomunicații, Radu Burnete a afirmat că „e o idee excepțională”, fiindcă „piața europeană pare unică, dar nu este din două motive”.

„Unu – pentru că o mare parte a legislației europene vine sub formă de directive și directivele lasă o anumită flexibilitate statelor membre. (…) Atunci când Uniunea legislează ceva, (vrem) să știm că se aplică la fel peste tot. Și doi – da, aceste piețe energetică, financiară și de telecomunicații trebuie unificate, pentru că niște giganți trebuie să lupte cu alți giganți.

Nu poate o companie mică de IT și de telecomunicații din Spania să concureze cu Google. E imposibil. Deocamdată, statele membre își îmbrățișează un pic campionii naționali și nu vor să le dea drumul din brațe. E greu fiecărui stat să cedeze, să spună bun, ar trebui o mare companie energetică europeană care să concureze cu Exxon. Dar, dacă n-o facem, mă gândesc așa, că o să ajungem un soi de Elveție pe care americanii și chinez o s-o viziteze, poate o să-și țină banii aici, dar nu vom fi un competitor real pentru ei”, a mai explicat Burnete.

Redăm mai jos interviul integral: 

Rep: Directiva UE privind salariul minim prevede ca acesta să nu fie mai mic de 50% din salariul mediu brut la nivelul economiei, iar în momentul de față se lucrează la transpunere. Unele voci din mediul de afaceri spun că UE ar vrea o creștere treptată prea rapidă și că nu ar putea susține această măsură. Ce părere aveți despre asta? 

Radu Burnete: „Păi, primul lucru pe care ți l-aș spune este că directiva nu impune acest 50%, directiva recomandă. Ea spune că trebuie să avem un mecanism predictibil de stabilire a salariului minim statului, că el trebuie să se uite la inflație, la productivitate, la creșterea economică. Și într-adevăr, directiva mai recomandă două bareme – să le spunem –  fie 50% din salariu mediu, fie 60% din salariu median. Și nu intru în matematica diferenței dintre ele.

Pe de altă parte, să știi că un recent raport al Comisiei Europene arată că România a avut o creștere foarte mare a salariului minim în ultimii 2 ani de zile, de 43% și cumva ne trage un semnal de alarmă că nu poate continua cu aceeași viteză creșterea salariului. Și în al treilea rând, dacă Guvernul într-adevăr merge mai departe cu decizia pe care a luat-o să crească salariul minim la 3.700 lei de la 1 iulie, așa cum arată salariul mediu astăzi, salariul minim va fi la 47% din salariul mediu. Ceea ce noi propunem și cum vedem noi acest mecanism este ca salariu să fie indexat cu inflația și într-adevăr să ne propunem ca el să rămână mereu în această bandă – spunem noi – între 40 și 50%. Și unde ne oprim între 40 și 50% să fie obiectul negocierii dintre sindicate și patronate. Și când vor fi ani mai buni, el se poate apropia de 50%, când sunt ani mai răi sau avem recesiune sau vreo criză, probabil că va coborî spre 45% din salariu mediu.

Și asta-i dă Guvernul o temă importantă, să nu mai facă politică electorală din salariul minim, să se preocupe de creșterea salariului mediu în România, cu investiții, reforme ș.a.m.d. și asta va duce automat și salariile minime în sus”.

Rep: Care credeți că va fi impactul asupra angajaților, dar și asupra angajatorilor?

RB: „Încep cu angajatorii, că pe ei reprezint. Va fi un mecanism predictibil, pentru că în clipa de față ce se întâmplă e că Guvernul ne cheamă – nu pot să zic că nu ne consultă – discutăm despre salariu minim, cât ar trebui să fie. Și noi și sindicatele avem niște opinii, dar realitatea că până la urmă Guvernul a decis așa cum a avut el chef și cifra cu care a intrat în negociere și cifra cu care am ieșit, indiferent de ce am spus noi. În ultimii ani de zile, Guvernul a și schimbat o cutumă pe care o aveam, și anume că decideam salariul sau negociam, să zic toamna, și el intra în vigoare la 1 ianuarie. Acuma, uitați-vă, am avut o creștere la 1 octombrie, acuma e una la 1 iulie. Nu mai știi cum poți să-ți planifici business-ul, mai ales că salariul minim împinge tot nivelul de salarizare dintr-o companie în sus. Ăsta e efectul pe care îl are. Dacă avem o formulă, companiile se pot uita care e formula, cum crește și pot estima pe următorii ani de zile salariul minim. Și același lucru până la urmă pot să-l facă și oamenii. De exemplu, pe calculele noastre și pe formula pe care noi o propunem, salariul minim din România, cel brut, va depăși 1.000 euro în următorii ani de zile, dar cu o viteză rezonabilă”.

Rep: Din analizele efectuate de dvs la Concordia, ce credeți că ar trebui să facă România pentru a fi mai competitivă și a se diferenția în UE? Pe ce sectoare credeți că ar trebui să se concentreze guvernul român?

RB: „Sunt câteva sectoare despre care vorbim de foarte multă vreme, dar nu facem foarte multe lucruri în legătură cu ele. Chimia sau sectorul petrochimic e unul dintre ele, unde avem un deficit comercial foarte, foarte mare și unde gazul din Marea Neagră și potențialul avantaj al României în ceea ce privește energia – că avem surse diversificate și am putea avea energie destul de ieftină aici – am putea închide un pic cercul și să aducem mari investitori în România. Mari investitori din Germania, de exemplu, că acolo industria chimică se restrânge.

Din ce văd eu, cred că vor prefera mai degrabă să meargă în America, decât să vină în România. Asta e și o problemă a României, și o problemă a Europei, și o problemă pe care noi o discutăm și la nivel european cu colegii din celelalte confederații, pentru că pierdem din competitivitate. Deci asta e o zonă unde noi cu siguranță ar trebui să ne uităm mai mult, pe petrochimie. Și revin la ce spuneam mai devreme, noi în energie avem un avantaj foarte mare, că avem și hidro, avem și nuclear, avem și gaz.

Adică, știu că ați mai auzit și dumneavoastră, am mai auzit și eu cum România poate deveni un jucător regional. Lumea o spune pentru că această posibilitate există, dar, din nou, nu am făcut suficient de multe lucruri ca să ajungem acolo. Mai mult, uitați-vă că în ultimii ani de zile noi cam împingem marii investitori strategici din România, nu atragem.

Exxon a venit, a plecat, Enel nu mai e, E.ON-ul se gândește să vândă. Dacă ne imaginăm că doar Romgaz și Hidroelectrica, companii pe care le apreciem, e foarte bine că le avem, nu zice nimeni că trebuie totul privatizat. Dacă ne imaginăm că ele singure vor avea resursele să transforme România într-o putere energetică regională și vor avea zecile de miliarde necesare, eu cred că ne înșelăm. Și rămân aceste două exemple chimia și energia, unde am putea face repede foarte multe lucruri”.

Rep: Un raport recent semnat de fostul premier italian Enrico Letta propune un efort la nivelul UE de subvenționare a companiilor industriale, pentru a recupera decalajul față de China și SUA, care au anunțat recent subvenții de sute de miliarde de dolari. În ce măsură credeți că va fi UE capabilă să producă schimbări semnificative în această direcție?

RB: „Cred că e esențial să facem lucrul ăsta. Ăsta e „the new game in town”, cum zice americanul, și problema Europei nu-i neapărat că nu subvenționează, că dacă vă uitați sunt și fonduri europene și ajutoare de stat în Europa, dar sunt două probleme aici. Unu, cele mai multe ajutoare de stat la noi sunt la nivelul statelor membre, deci sunt răsfirate, pe când China și America le pot concentra și se pot duce țintit într-o anumită industrie. Asta e, asta e o problemă. Și aici cred că și Letta în raportul lui atinge un pic chestia asta, că în anumite sectoare cheie, cum ar fi cercetarea, dezvoltarea, inteligența artificială sau apărarea, ar trebui ca resursele astea europene să vină la un loc, să dăm ajutoare mult mai mult, mai concentrate – asta e o problemă.

Cealaltă problemă în Europa-i birocrația. Dacă vă uitați, măcar așa, la nivel superficial, cum dă SUA ajutoare de stat, pentru că auzi știrea că America deschide un program, în trei luni de zile deja compania se apucă să facă investiția. Nu, în Europa, doi ani de zile trebuie să faci analize și trebuie să demonstrezi de ce e important și cum ai de gând să cheltui banii. Uitați-vă până la urmă și la nebunia care e absorbția de fonduri europene în România și toată hârțogăraia care vine cu asta.

Păi sigur că chinezii și americanii se mișcă mai repede. Eu cred că mesajul ăsta a ajuns într-o oarecare măsură la nivel european. Acuma, dacă vom găsi și vâna, ca să zic așa, mușchiul să chiar schimbăm lucruri, rămâne o mare întrebare pentru mine și pentru noi”.

Rep: Raportul mai arată că UE trebuie să extindă piața unică pentru a include piețele energetică, financiară și de telecomunicații. Considerați că este o idee bună și care ar fi impactul său?

RB: „E o idee excepțională. Din nou, suntem în același film, vrem să concurăm cu America și cu China. Cel mai mare avantaj economic pe care aceste două țări îl au – și Europa într-o oarecare măsură, dar Letta ne spune să îl ducem mai departe – e această piață internă. D-aia companiile americane sunt mai mari decât companiile europene, pentru că au o masă de sute de milioane de consumatori la care pot ajunge repede.

Sigur că și piața europeană pare unică, dar nu este din două motive. Unu – pentru că o mare parte a legislației europene vine sub formă de directive și directivele lasă o anumită flexibilitate statelor membre. Acum ceva vreme ni se părea o chestie deșteaptă – domnule, fiecare stat din Europa are particularitățile lui, deci își desenează un pic directiva pe chipul și asemănarea sa. Dar, de fapt, ce se întâmplă este că noi avem 27 de sisteme de reglementare pe care o companie trebuie să le respecte, deci asta e o problemă. Și noi, ceea ce cerem la nivel european, alături de colegii noștri din Business Europe, această organizație-umbrelă a confederațiilor europene, e să vedem mai multe regulamente și mai puține directive. Atunci când Uniunea legislează ceva, să știm că se aplică la fel peste tot. Și doi – da, aceste piețe energetică, financiară și de telecomunicații trebuie unificate, pentru că niște giganți trebuie să lupte cu alți giganți.

Nu poate o companie mică de IT și de telecomunicații din Spania să concureze cu Google. E imposibil. Ai nevoie de masa asta critică și o poți avea doar dacă piața e cu adevărat unică. Și o companie de IT sau de energie din Europa poate cu adevărat să de deservească clienții din cele 27 de state membre.

Deocamdată, statele membre fac așa, cumva, își îmbrățișează un pic campionii naționali și nu vor să le dea drumul din brațe. Uitați-vă și discuția de la noi și ce vă spuneam cu Romgaz, Hidroelectrica, sunt companiile noastre. E greu fiecărui stat să cedeze, să spună bun, ar trebui o mare companie energetică europeană care să concureze cu Exxon. Dar, dacă n-o facem, mă gândesc așa, că o să ajungem un soi de Elveție pe care americanii și chinezii o s-o viziteze, poate o să-și țină banii aici, dar nu vom fi un competitor real pentru ei”.