UPDATE VIDEO Ion Iliescu, despre absenteismul la vot: Avem o elită căreia masele îi repugnă şi invers / Stânga şi dreapta s-au alterat până la confundare

Fostul preşedinte Ion Iliescu crede că absenteismul la vot este o probă de neîncredere în elitele culturale şi politice, care „s-au înstrăinat de cei mulţi (…), au simţit că se întinează dacă stau aproape de ei”, ajungându-se astfel la „o elită căreia masele îi repugnă şi invers”, transmite Agerpres.

„De la elita bunei guvernări s-a ajuns la o antipatie generală faţă de tot ce înseamnă elite în România. Cauzele acestui fenomen sunt multiple. Pe de o parte, elita culturală, de la care existau aşteptări politice, a confiscat sfera publică şi a pretins un monopol asupra adevărului. Din păcate, şi cineva trebuie să o spună, elitele au privatizat cercuri de influenţă şi forme de adevăr ale spaţiului public. Pe de altă parte, în loc să se deschidă maselor (…) elitele s-au înstrăinat de cei mulţi. Ba mai mult, au simţit că se întinează dacă stau aproape de ei. Avem o elită căreia masele îi repugnă şi invers. Faptul că elitele – culturale şi politice deopotrivă – au divizat sfera publică în ‘noi şi restul’ a făcut ca democraţia să fie tot mai străină meritocraţiei şi ca interesul majoritar al maselor pentru guvernare să scadă, spre indiferenţă şi neimplicare. De aici, absenteismul la vot, care este, în felul său, o probă de neîncredere în elitele culturale şi politice, singurele care ar putea ‘schimba ceva'”, a declarat Iliescu într-un interviu acordat fostului ministru al Culturii, Ionuţ Vulpescu, publicat, duminică, pe site-ul personal al acestuia.

Potrivit lui Ion Iliescu – care este judecat în dosarul Mineriadei pentru infracțiuni contra umanității – mai există încă o cauză a antipatiei faţă de elite.

„Există şi o a treia cauză, care face ca elita culturală şi cea politică să nu se mai suprapună. Reţeta pentru o democraţie sănătoasă e ca elitele culturale să fie recrutate în mediul politic. Cine vrea oameni inteligenţi, deopotrivă emoţional şi cognitiv, la butoanele democraţiilor? Nimeni din cei care au un interes ca puterea să fie numai a lor. Cel mai uşor manipulezi o societate când lipseşte o pătură socială critică, până deunăzi constituită din elitele culturale”, a adăugat fostul şef de stat.

Acesta consideră că şi „colapsul economic” este un efect al izolării elitelor culturale şi „carenţelor educaţionale”.

„În loc să vindecăm decalajele, societatea a devenit tot mai polarizată între cei care îndură o sărăcie persistentă şi cei care fac paradă de o bogăţie abundentă. Cifrele vorbesc de la sine. Însă o ţară nu e niciodată săracă financiar, decât dacă e săracă cu duhul. Colapsul economic e şi un efect al carenţelor educaţionale şi privatizării, respectiv izolării, elitelor culturale. S-a vorbit îndelung despre mobilitatea elitelor – din sfera culturală în cea politică – dar şi dacă elitele ar fi libere şi disponibile pentru exerciţiul guvernării, astăzi nimeni nu le-ar mai chema la masa puterii, pentru că ar însemna recursul la meritocraţie, o valoare incompatibilă cu interese şi conjuncturi.

Iliescu afirmă că ar dori ca toamna electorală să aducă României „un preşedinte care să fie autentic fără a personaliza puterea”, punctând că acesta va fi „pariul noului deceniu al democraţiei româneşti”.

„Preşedintele e un arbitru al unui joc în care nimeni altcineva, în afară de societate, în întregul ei, nu are voie să câştige. Desigur, preşedintele vine susţinut de un partid sau din partea unui partid. Dar un preşedinte trebuie să nu mai fie un individ de partid, ci un om de stat; asta nu înseamnă însă că preşedintele trebuie să aibă o amnezie ideologică, să uite de valorile şi principiile lui, odată ajuns la Cotroceni. Să ştiţi că Palatul Cotroceni e şi un loc al amneziilor, pentru unii, nu numai al beţiei de putere. Nu poţi face ca preşedinte ceea ce ai promis că nu vei face în campanie. Un prezidenţiabil bun e cel care are conştiinţa clară cu privire la ce nu trebuie să facă şi încrederea nezdruncinată cu privire la ce poate să facă. Un preşedinte bun e cel care are simţul rigorii şi grandorii istoriei, cum îl avea Mitterand, de pildă. Un ingredient de nelipsit în portretul robot al liderului de la Cotroceni trebuie să fie educaţia culturală şi capacitatea de a învăţa, nu trebuie să le ştie pe toate deodată, dar trebuie să vrea să înveţe de la toţi cei din jurul lui”, a declarat Iliescu într-un interviu acordat lui Ionuţ Vulpescu, publicat, duminică, pe site-ul personal al acestuia.

Fostul şef de stat a mai arătat că viitorul preşedinte ar trebui să aibă „sensibilităţi culturale”, dar şi „priceperea incluziunii sociale”.

„Cred că doar un individ cu sensibilităţi culturale poate înţelege orientarea europeană şi atlantică în continuare, ca un factor identitar al ţării noastre, şi poate propune intern un ecosistem al unităţii în diferenţă, pluripartidist, multicultural. Europa va fi tot mai mult o chestiune de voinţă politică şi preşedintele României trebuie să aibă gustul acestei voinţe. Ce doresc să aducă toamna României? Un preşedinte care să fie autentic fără a personaliza puterea, acesta va fi pariul noului deceniu al democraţiei româneşti. Sunt foarte multe sloganuri politice şi foarte puţine branduri pentru România. Ca România să fie un loc al performanţei şi proximităţii, un spaţiu social în care oamenii ţin aproape unii cu alţii, preşedintele trebuie să aibă priceperea incluziunii sociale”, a adăugat Ion Iliescu.

Potrivit acestuia, în epoca actuală, cu avântul luat de inteligenţa artificială, o sarcină prezidenţială cu totul aparte va fi de a le educa oamenilor mentalităţile şi de a le cultiva libertăţile.

„Ce îi lipseşte României e şi un preşedinte care să facă din umanism un aliat al său, mai mult decât partidele din opoziţie sau de la putere. A fi reprezentantul oamenilor, educându-le mentalităţile şi cultivându-le libertăţile, aceasta va fi o sarcină prezidenţială cu totul aparte în plină epocă în care oamenii nu mai gândesc deloc sau lasă inteligenţa artificială să se pronunţe pentru ei. Am un mesaj şi pentru oameni: să nu creadă că cei care tac nu fac. România a avut în ultimii ani preşedinţi care fie au făcut microfonie, fie au tăcut. Nu poţi să transmiţi de la Cotroceni ca în serile cu karaoke, constant, pentru că începi să falsezi nişte principii democratice, nici să te ascunzi ca şi când Cotroceni e un spaţiu monahal. Dialogul cu societatea trebuie şi el să aibă, dinspre preşedinte spre oameni, o justă măsură, iar dinspre oameni spre preşedinte, o justă înţelegere”, a mai spus Ion Iliescu.

Stânga şi dreapta s-au alterat până la confundare

Ion Iliescu crede că ”stânga şi dreapta s-au alterat până la confundare” şi vorbeşte despre alianţe politice făcute aiurea. ”Mi se pare foarte important ca în politică să nu mergi pe contrasens. Să rămâi de dreapta sau de stânga”, a spus fostul preşedinte, citat de News.ro.

Iliescu a fost întrebat ce mai înseamnă stânga şi dreapta astăzi şi a răspuns. ”Stânga şi dreapta s-au alterat până la confundare. Chiar fenomenul alianţelor politice făcute aiurea e interesant de dezbătut: să coabitezi nu înseamnă să te denaturezi”.

Iliescu a adăugat că ”Dreapta a fost disperată să recupereze deceniile în care Europa a fost un continent social-democrat, şi atunci a preluat temele stângii, printr-un transfer ruşinos: şi-a întors faţa către grupurile dezavantajate, către categoriile sociale defavorizate, către teme precum reproducerea inegalităţilor, protecţionismul social, evaluarea muncii, valorificarea capitalului uman”.

”Neexistând masă critică, adică neavând un electorat atent la distincţiile ideologice, lucrurile au mers de la sine (…) Stânga nu a reacţionat ideologic, ci a preferat să coabiteze cu dreapta falsificată şi astfel i-a făcut cadou electoratul. Cea mai amplă criză a contemporaneităţii e cea a identităţilor politice”, a comentat fostul şef de stat.

Acesta afirmă că, ”de pe margine, lumea a păstrat amintirea extremelor, a derapajelor: stânga autoritarismului şi dreapta capitalismului sălbatic”, deşi ”nici stânga, nici dreapta nu presupun asta”.

”În SUA un liberal e mai aproape de stânga, în Europa liberalul e politicianul de dreapta. Aşa că în confuzia acestor termeni, liberalii au devenit ce le-a convenit în funcţie de circumstanţă, nu ce trebuiau să fie (…) Mi se pare foarte important ca în politică să nu mergi pe contrasens. Să rămâi de dreapta sau de stânga. Dreapta trebuie să se întoarcă acasă, la temele ei, stânga trebuie să îşi ia în serios propria casă şi să o cureţe de dezastrul musafirilor nepoftiţi”, a mai afirmat Ion Iliescu.

Întrebat ce face un partid să reziste în timp, Iliescu a afirmat: ”Un partid rezistă câtă vreme reprezintă pe cineva, nu doar ceva (…) E foarte important să ştii cum dansezi pe axa spectrului politic. Piruetele dinspre o parte a spectrului politic către cealaltă sunt o falsificare ideologică. Dinspre partid, o asemenea mişcare produce o criză identitară. Dinspre electorat, acest tip de continuă ajustare poate fi o cauză a pierderii voturilor: e paradoxal că într-o Românie mai degrabă a claselor medii, deci a nevoilor care solicită stânga, electoratul a mers nu o dată pe mâna dreptei”.

”În ultimele decenii am văzut şi o polarizare a relaţiei dintre stat şi partide la nivelul opiniei publice. Oamenii vor să ştie dacă partidele din oferta electorală apără statul sau cetăţenii. Nu înţeleg de ce disjuncţia e exclusivă – sau statul, sau indivizii – şi nu e loc pentru amândouă, aşa cum e şi firesc. Statul nu e o maşinărie impersonală, e o expresie politică a societăţii, care e o comunitate umană”, a mai declarat Iliescu.