VIDEO Putem avea o societate fără oameni pe străzi? De ce rămânem fără adăpost: Samusocial, asociație care îngrijește de 17 ani persoanele vulnerabile, radiografiază fenomenul care îngrijorează toată Europa

Numărul persoanelor fără adăpost este la un nivel îngrijorător în majoritatea zonelor din Europa în ultimul deceniu, arată informațiile transmise de Comisia Europeană într-un raport recent referitor la excluziunea socială.

Din informațiile consultate se pare că un rol important l-a jucat și criza economică din 2008-2009. De asemenea, profilul populației fără adăpost s-a schimbat în ultimii ani și include acum mai mulți tineri și copii, migranți, romi și alte minorități dezavantajate, iar femeile și familiile sunt din ce în ce mai expuse riscului de lipsă de adăpost.

Un obstacol semnificativ în rezolvarea problemei persoanelor fără adăpost este reprezentat de lipsa informațiilor care ar permite monitorizarea oamenilor de pe străzi. UE atrage atenția și asupra costului social ridicat al neabordării persoanelor fără adăpost, în special în ceea ce privește utilizarea serviciilor de sănătate și justiție.

În România, Samusocial este una dintre cele mai importante asociații care are grijă de oamenii străzii de 17 ani. Serviciul de Ajutor Mobil de Urgență (SAMU) reprezintă un dispozitiv de intervenție de urgență pentru persoanele care au ajuns la stadiul de simplă supraviețuire și nu mai pot și nici nu mai știu cum să beneficieze de ajutoarele de drept comun.

Samusocial este o metodologie de asistență pentru cele mai excluse persoane din marile orașe imaginată de medicul Xavier Emmanuelli, născut la Paris în 1938. După ce a fondat Médecins Sans Frontieres si Samusocial în capitala Franței, în 1993, medicul a fondat Samusocial International cu scopul de a dezvolta acest sistem de asistență în lume.

În România, Samusocial este condus de Sabina Nicolae, directorul executiv al asociației. În cadrul proiectului ENTR, Sabina Nicolae a radiografiat fenomenul persoanelor fără adăpost din România și a explicat cum ar trebui să se implice mai mult autoritățile și ce ar trebui să facă fiecare dintre noi pentru a contribui la ameliorarea situației oamenilor care trăiesc pe străzi.

Reporter: Există estimări cu privire la numărul oamenilor fără adăpost care își duc traiul pe străzile din România?
Sabina Nicolae: Din păcate, în ultimii 10 ani cel puțin, nu s-a efectuat un recensământ al persoanelor fără adăpost din București sau din țară. Acesta este motivul pentru care nu putem lansa o cifră estimativă în acest moment. Persoanele fără adăpost sunt grupuri vulnerabile cu caracteristici distincte. Problema în încercarea de estimare o reprezintă volatilitatea informațiilor. Persoanele fără adăpost sunt într-o continuă mișcare, apar și dispar și din sistem. Am avut într-adevăr o perioadă când am făcut estimări bazându-ne pe numărul persoanelor fără adăpost, beneficiari unici care se prezentau la Centrul nostru de Zi și pe care echipele mobile îi găseau pe stradă. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică estimează că aproape 1% din populația unei țări este raportată ca fiind fără adăpost. Există și o statistică prezentată de aceeași organizație pentru mai mult de 40 de țări (OECD Affordable Housing Database). România nu apare cu număr de persoane fără adăpost raportate.

Rep.: Care sunt cele mai vulnerabile persoane predispuse să ajungă pe drumuri?
S.N.: – Tinerii care părăsesc sistemul de protecție;
– Persoane diagnosticate cu boli cronice, în special cei cu diagnostic psihiatric;
– Vârstnicii, cei ignorați de copii/nepoți și deposedați de bunuri, victime ale mafiei imobiliare;
– Femei/mame cu copii, victime ale violenței domestice;
– Persoane dependente de droguri, alcool, jocuri de noroc etc;
– Persoane cu carieră infracțională;
– Persoane care migrează din provincie spre București unde devin PAFA ;

Rep.: Ce le lipsește/ce se întâmplă cel mai frecvent înainte să ajungă fără adăpost?
S.N.: Cauzele diferă în funcție de vârstă, stare de sănătate, istoric personal. Unii dintre ei nu au soluții și sprijin sau nu accesează sau refuză suportul familiei sau al societății. Alteori starea de sănătate este motivul pentru care ajung în stradă: familia îi alungă sau pur și simplu îi părăsește. Lipsa educației este un motiv extrem de important din cauza căruia unii ajung în stradă (nu își găsesc un loc de muncă pentru că sunt analfabeți, pentru că nu au nicio calificare, pentru că nici măcar nu au educația muncii – cultul pentru muncă). Alții ajung în stradă din cauza unor rupturi familiale: divorț, decesul partenerului de viață, al părinților etc. Sunt și persoane care ajung în stradă din cauza dependenței de alcool sau droguri.

–
Rep.: Care sunt principalele nevoi ale persoanelor fără adăpost?
S.N.: Alimente, haine, încălțăminte. Asistența medicală, medicamente, investigații medicale, suport psihologic. Adăposturi sociale, Ateliere protejate;

Rep.: Câte locuințe și cu ce capacitate totală există în subordinea statului în momentul de față? Ce face statul, concret, pentru ca acești oameni să fie reintegrați în societate?
S.N.: În rețeaua de stat, în București, sunt găzduiți aproximativ 1000 de persoane fără adăpost în anotimpul rece și 500 vara. Locurile de adăpostire sunt de găsit în Adăposturile Sociale – din sectoarele 1, 2, 3, 4, 6, și în cel al DGASMB, centre Maternale, Centre Violență Domestică. Ce face statul se regăsește în Legea 292/2011 care reglementează serviciile de asistență socială în România. În lege sunt prevăzute serviciile de asistență socială pentru toate categoriile vulnerabile inclusiv persoanele adulte fără adăpost. Așadar, Statul român asigură servicii de prevenție, intervenție specifică și monitorizare post intervenție, informare/consiliere psihologică și socio-medicală.

• Oferă locuri de muncă/calificare profesională pentru cei capabili să presteze o activitate remunerată;
• Asigură indemnizații și prestații sociale pentru cei care sunt temporar sau definitiv în imposibilitatea angajării;
• Asigură adăposturi sociale, cantine sociale, Centre Maternale, Centre violența domestică.

Persoanele fără adăpost au dreptul la asistență medicală de urgență. Dincolo de toate cele enumerate în lege și chiar puse în practică în mare măsură, este nevoie de o strategie complexă care să cuprindă prevenția încă de la naștere a celor care provin din grupurile profund dezavantajate. Acest lucru, în opinia mea, înseamnă că trebuie să asigurăm obligativitatea învățământului astfel încât copiii care provin din familii fără adăpost sau extrem de sărace să aibă acces la educație cu adevărat. Pentru asta, părinții ar trebui să beneficieze de o locuință socială, unii dintre acești părinți ar avea nevoie de ateliere de muncă protejate unde să poată fi educați în spiritul muncii. Aplecarea spre muncă face parte dintr-un proces educațional. Oamenii nu trebuie să devină dependenți de serviciile sociale.

Rep.: Ce trebuie să faci dacă ajungi pe străzi pentru a te reintegra în societate? Care sunt primele măsuri/nevoi ale unei persoane fără adăpost pentru a se salva din situația asta?
S.N.: In primul rand trebuie sa ceri ajutorul celor care detin informatiile importante care te pot scoate din acest impas. Cu cat o persoana devenita fara adapost ramane in strada cu atat reabilitarea si reintegrarea acestuia este mai dificila si mai de durata. Strada creeaza deseori dependenta. Altfel spus, cine ajunge in strada ar trebui sa vina la Samusocial din Romania pentru a fi ajutat sa se reintegreze. Prima nevoie a unei persoane fara adapost este adapostul si pe urma nevoia de hrana, de haine, de igienizare. Toate acestea pot fi gasite la noi la Samusocial din Romania. Avem specialisti care rezolva toate aceste probleme ale persoanelor care ajung in strada sau care traiesc pe strada si nu numai. In plus, oferim servicii medicale, medicamente, consiliere psihologica si psihiatrica. Oferim cursuri de calificare, insotim beneficiarii pe tot parcursul lor in a obtine un loc de munca si a se reintegra sustenabil- pentru o lunga perioada de timp sau pentru totdeauna. Ii ajutam sa isi creeze CV-ul, sa caute un loc de munca, ii insotim la interviuri, le asiguram abonamente de transpost in comun ca sa poata ajunge la cursuri si apoi la locul de munca. Ii sustinem cu alimente si haine. Facem tot ceea ce stim si putem mai bine pentru a reusi sa ii scoatem din situatia de criza. Pentru cei care au istoric de munca , ii ajutam sa isi refaca acest istoric si ii ajutam sa obtina pensii . Pentru cei cu handicap obtinem pensii medicale de handicap si cautam locuri de adapostire.

Rep.: Care sunt principalele motive din cauza cărora foarte mulți oameni rămân în continuare pe străzi? Refuză ajutor, sunt discriminați/nu primesc șanse, se află într-o stare psihică/medicală mult prea in degradată etc?
S.N.: Principalul motiv cred ca este : nu cer ajutor. Sunt dezorientati, pierduti, raman impietriti intr-o situatie extrema de viata. Altii sunt bolnavi psihic si drept urmare sunt pierduti. Altii au capatat deja dependenta de strada si nu se pot desprinde si ca urmare viata pe strada a devenit o optiune personala.Sunt oameni care au dependente de alcool sau droguri lucruri care ii tin pe strada.

Rep.: Care sunt principalele obstacole cu care se confruntă Samusocial în activitatea sa? Câți oameni are în îngrijire, în media, anual? Ce reușește Samusocial să facă pentru ei?
S.N.: O problema o constituie lipsa adaposturilor permanente adica, in fapt , a locuintelor sociale cu ajutorul carora beneficiarii nostri ar fi mai usor integrabili. Ne lispesc locurile unde am putea gazdui pe perioada nederminata persoanele cu afectiuni psihiatrice care nu sunt integrabile dar care ar trebui scoase din strada si ajutate permanent. Pe unii dintre acesti oameni bolnavi care traiesc pe strada ne este imposibil sa ii ajutam in vreun fel. Unii nici nu au documente de identitate. Nu exista pentru statul roman. O alta problema o constituie locurile cu ingrijire paleativa pentru cei care sunt bolnavi cronici, care nu mai sunt spitalizati si care se sting pe strada. O problema constituie si refuzul autoritatilor de a emite carti de identitate celor care nu le mai au (60% dintre oamnenii strazii nu mai au carti de identitate), in orasul in care acestia locuiesc acum, pe strada. Este dificil si dureaza pana cand reusim sa obtinem carti de identitate pentru unii dintre beneficiarii nostri veniti din tara dar care locuiesc in Bucuresti, pe strada, de multi ani. In final, un obstacol major cu care ne confruntam in ultimii 2 ani este lipsa finantarii. Nu putem face tot ceea ce stim si ne dorim fara bani sau cu permanenta obsesie a dramuirii acestora astfel incat sa ne afecteze cat mai putin calitatea serviciilor. Avem aproximativ 1300- 1400 de beneficiari diferiti in fiecare an. Acesti oameni care ne trec pragul beneficiaza de mii de consilieri sociale, de consultatii medicale, de consilieri psihologice , de consilieri psihiatrice. Oferim beneficiarilor nostri mancare, haine, medicamente, acces la dus, produse de igiena personala. Avem echipa mobila care cauta persoanele fara adapost aflate in imposibilitatea de a se misca datorita starii de sanatate. Acestora, echipa mobila le ofera servicii medicale si consiliere sociala direct in strada , la locul de adapostire. Incercam sa le salvam viata si le oferim o a doua sansa. Ajutam beneficiarii sa obtina carti de identitate, drepturi de la statul roman (cantina sociala, adapost, venit minim garantat, pensii limita de varsta sau pensii de handicap). Avem proiecte in cadrul carora le oferim sprijin pentru a-si creste copii (oferim lapte praf, pampers, mancare pentru bebelusi) , avem proiecte in care ne concentram in a-i ajuta sa isi inscrie copii la scoala si pe urma ca acesti copii sa ramana in scoala (oferim rechizite scolare, ghizdane, imbracaminte, incaltaminte- am oferit 40 de tablete cu abonament pentru a face scoala on-line). Avem proiecte pentru reintegrare socio-profesionala (oferim cursuri de calificare, echipament necesar, abonamente de transport, hrana, haine).

Rep.: Există vreun caz care v-a marcat/afectat profund?
S.N.: O mama care isi hranea bebelusul de cateva luni caruia ii era foame, cu suc Fanta pus intr-un biberon pentru ca nu avea bani pentru lapte praf, sau un tanar bolnav psihic, fara vreun act de identitate sau certificat de nastere din zona Unirii, pe care colegii mei de pe echipa mobila nu l-au putut ajuta suficient cat sa-l scoata din strada nereusind sa ii obtina acte de identitate.

Rep.: Am putea avea, în viitor, o societate fără oameni pe străzi? Ce ar trebui să facem, concret, noi, toți, inclusiv sau mai ales autoritățile, ca să construim o astfel de societate?
S.N.: Din pacate, nu . Istoria spune ca nu. Oameni ai strazii exista dintotdeauna. Imi este greu sa cred ca acest fenomen ar putea fi eradicat. Exista oameni care pur si simplu locuiesc pe strada ca o alegere de viata asumata. Ce s-ar putea face cu ei ?! In schimb, cred ca am putea pune la adapostul strazii copii, batranii si pe toti cei care voir sa fie salvati. Cred ca am putea reduce numarul celor care traiesc sub limita saraciei, profund marginalizati. Da, am putea crea o societate cu putini oameni ai strazii daca am avea politici de locuire adecvate si un sistem educational care sa se adreseze coipiilor proveniti din aceste medii dezavantajate. Multi dintre beneficiarii nostri sunt analfabeti si spun ca daca ei au supravietuit astfel, si copii lor o vor face. Asa am gandit si implementat proiectul nostru dedicat copiilor care nu erau inscrisi in nici o forma de invatamant desi aveau varsta. Ne-a speriat gandul ca, in cativa ani, numarul analfabetilor se va mari exponential si marea majoritate ar fi calcat pe urmele parintilor lor fara adapost. Este nevoie pentru asta de politicieni care sa tina cu poporul pe care au onoarea sa il serveasca si nu de politicieni farisei, mincinosi, corupti, pentru care politica inseamna sansa lor de inavutire. Putem construi orice fel de societate dorim daca avem conducatori dedicati, bine scoliti si mai ales profund si corect democratici. Nu putem tinde spre o astfel de societate decat avand un popor educat. Dar care dintre politicieni vor un popor educat? Se pare ca niciunul. Drept urmare, istoria spune ca nu vom avea o societate fara oameni ai strazii sau fara saraci, niciodata.

Un mesaj important pe care Samusocial îl transmite: „Învățați! Învățați! Învățați! :)”

Context

În iunie 2021, instituțiile europene, guvernele UE și societatea civilă s-au angajat să colaboreze pentru combaterea persoanelor fără adăpost în UE și au lansat Platforma europeană pentru combaterea persoanelor fără adăpost. Lupta împotriva sărăciei și excluziunii sociale s-a aflat în centrul Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

• 22,4% din populația UE este expusă riscului de sărăcie sau excluziune socială – aceasta include 24,9% din toți copiii din Europa, 23,3% dintre femei, 18,2% dintre cei peste 65 de ani.
• 6,7% dintre toți europenii trăiesc în continuare într-o privare materială severă, deși numărul lor a scăzut semnificativ
• 17% dintre europeni trăiesc cu mai puțin de 60% din venitul mediu al gospodăriilor din țara lor
• 9,3% dintre europeni trăiesc în gospodării în care nimeni nu are un loc de muncă

Cu toate acestea, cetățenii UE nu au beneficiat în mod egal de redresarea economică, conform informațiilor furnizate în rapoartele Comisiei Europene. 

• În medie, cele mai bogate 20% gospodării din UE câștigă de cinci ori mai mult decât cele mai sărace 20% gospodării
• Mai puțini oameni trăiesc în gospodării fără loc de muncă, dar nivelul lor de sărăcie rămâne ridicat sau este în creștere, ajungând la aproximativ 60% în UE
• Ponderea lucrătorilor săraci este în creștere într-un număr de state membre, ajungând la 9,6% în UE
• 30,1% dintre persoanele cu dizabilități din UE erau expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială, comparativ cu 20,9% dintre persoanele fără dizabilități
• Sistemele de asistență socială din diferite țări ale UE nu sunt la fel de eficiente. Cel mai bun sistem a redus riscul de sărăcie cu 57%, cel mai puțin eficient cu 16% (media UE este de 34%)