VIDEO&FOTO Imagini inedite din timpul revoluției din Timișoara, digitalizate după 35 de ani. Mărturii valoroase despre starea de spirit, despre urmele confruntărilor cu forțele de represiune

Laszlo Turak (75 de ani) și prietenul său Szabo Lajos au fotografiat, în secret, pe străzile Timișoarei în perioada 20-22 decembrie 1989, când în România încă era la putere Nicolae Ceaușescu, dar în orașul de pe Bega se simțea deja aerul libertății. De altfel, fotografiile realizate în centrul orașului au fost făcute în ziua în care, din balconul Operei, s-a citit prima proclamație a Revoluției anticomuniste, moment în care Timișoara s-a declarat primul oraș liber de comunism. După 35 de ani, timp în care fotografiile s-au păstrat pe film și hârtie, a venit rândul să fie digitalizate și prezentate publicului larg pe rețelele de socializare.

„Împreună cu prietenul meu am făcut mai multe poze atunci, în speranța că va veni vremea, peste o lună, două, trei, să le prezentăm. Dar ce s-a întâmplat? Din cauza fricii, nu ne-am dus noi să le prezentăm. Am tot așteptat să vină cineva, dar nu a venit nimeni, nu a interesat pe nimeni. Prietenul a avut depuse actele pentru Germania, iar când a plecat, a dus filmele cu el, gândindu-se că poate le va face publice acolo, imagini din revoluție. Dar nu i-a interesat nici pe aceia. Acum am văzut pe internet că întrebau cine mai are poze din timpul revoluției. Am zis, așa, într-o doară, că eu am câteva poze. A venit cineva de la Cluj și i-am dat filmele. Sunt 72 de poze puse pe internet și am văzut că au avut succes”, a declarat Laszlo Turak.

Sunt mărturii valoroase despre starea de spirit a Timișoarei din timpul revoltei populare, despre urmele lăsate în urmă de confruntările cu forțele de represiune. Astăzi, ar părea ceva obișnuit, însă atunci nu era deloc simplu să umbli cu un aparat foto la tine. Oamenii nu erau obișnuiți să fie fotografiați, frica era cuvântul de ordine.

„Până în 22 decembrie sunt aceste poze făcute. Ce e interesant e că era frica. Frica era în noi. Nu știam cine o să câștige și ce o să fie. Toată lumea era cu frică. Absolut toată lumea. Ceaușescu era prin Iran, atunci revenea în țară. Aveam un aparat mic de radio, cu el m-am dus în Piața Operei. Toată lumea s-a adunat în jurul meu să asculte știrile. S-ar fi putut face mult mai multe poze. Din păcate, a fost acea frică, nu ne puteam simți liberi, să ne plimbăm liberi, să regizăm cadrele. Nu se putea. Mai era o problemă. Nu se găseau filme, pentru că magazinele erau închise. Și poze puteam face numai în timpul zilei, nu aveam blitz, nu era așa simplu ca acum”, a mai spus Turak.

Laszlo Turak, inginer la AEM în acea perioadă, a fost pe străzile Timișoarei în timpul revoluției. Povestește că a trăit momente de excepție.

„În 16 decembrie, prima zi de revoluție, am sărbătorit ziua mea de naștere. Pe la zece seara, când oaspeții au plecat acasă, am auzit strigăte. Când am auzit <Jos Ceaușescu!> am rămas așa uimiți, adică ce se întâmplă. Am văzut apoi că vine coloana. Și a început, să zicem așa, marea revoluție. În 17, dimineața, m-am dus la serviciu. Imediat am fost instruiți cum să ne comportăm, ce să facem, mai ales că noi, la AEM, lucram și pentru Clinceni, adică făceam rachete. Era o secție specială. Și atunci am fost instruiți. Am primit armament, să stăm în diferite locuri și să apărăm fabrica. Iar în 17 decembrie, când am venit acasă de la serviciu, spre seară, ne-am dus în centru. Bineînțeles că erau deja cordoane de militari care nu lăsau lumea să intre”, a mai povestit Turak.