„Viermele de foc” invadează mările din jurul Italiei / Ce se întâmplă dacă îl atingi: senzație de arsuri, eritem, mâncărimi și forme ușoare de amorțeală

Hermodice carunculata, viermele cu barbă sau viermele de foc, acum mai este denumit, este un tip de vierme marin aparținând familiei Amphinomidae, originar din Oceanul Atlantic tropical și Marea Mediterană.

Din cauza schimbărilor climatice, acesta invadează aproape toate zonele marine din jurul Italiei, notează Corriere della Sera.

Știrile din ultimele zile din peninsulă despre răspândirea crescută a acestuia în regiunile sudice provoacă îngrijorare în rândul operatorilor de turism.

”Viermele de foc” mai puțin „malefic” decât sugerează numele. Prezența sa în apele de scăldat poate fi comparată cu cea a meduzelor, care pot face înotul mai puțin plăcut în cazul unui contact neintenționat. Dar pentru oameni nu este letală.

În Mediterana, prezența viermelui colorat a fost semnalată în literatura științifică încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea, prima mențiune fiind făcută în 1832. Dar teritoriul său preferat a fost întotdeauna cadranul sudic al Mare Nostrum și, în special în ceea ce privește Italia, coastele ioniene.

Cu toate acestea, în ultimii ani, prezența sa a fost înregistrată și în zone mai nordice, în special până în Arhipelagul toscan, în Marea Tireniană și de-a lungul coastelor Apuliene ale Mării Adriatice.

În cazul unei întâlniri întâmplătoare, care ar fi riscul pentru oameni? Ceva asemănător cu ce se întâmplă în cazul înțepăturilor de meduză: o descărcare puternică de înțepături cauzată de peri albi care acoperă spatele viermelui. Filamentele inoculează o toxină care provoacă arsuri, eritem, mâncărimi și forme de parestezie sau amorțeală. La om, efectele sunt limitate, dar la alte animale marine mai mici decât noi, aceste înțepături induc o paralizie care permite Hermodice-ului să le atace și să se hrănească cu ele.

Dieta sa este de fapt foarte variată și variază de la organisme moarte sau muribunde (este considerat unul dintre gunoierii mării) până la arici de mare, stele de mare și meduze. De asemenea, poate profita de peștii prinși în părțile exterioare ale plaselor fixe ale pescarilor sau ale celor folosite pentru acvacultură. Nu este o coincidență faptul că pescarii angajați în manevrarea plasei sunt adesea cei care sunt înțepați.

Dar de ce a început viermele să migreze mai la nord? Schimbările climatice și creșterea temperaturii mării facilitează noi obiceiuri „geografice” pentru această specie termofilă, iubitoare de căldură, care este, de asemenea, răspândită în Caraibe, în Golful Mexic, în Marea Roșie și în alte zone tropicale.

Un proiect de monitorizare a speciei a fost lansat de Universitatea din Modena și Reggio Emilia împreună cu alți parteneri (municipalitatea din Nardò, Institutul Național de Oceanografie și Geofizică Experimentală, Universitatea Politehnică din Marche și rețeaua Siren a centrelor de scufundări din Sicilia) pentru a colecta informații despre răspândirea și obiceiurile acestui mic animal, cu care, evident, va trebui să învățăm să trăim din ce în ce mai mult.

„Colaborarea cetățenilor și a scafandrilor care au raportat până acum a fost extrem de utilă”, explică profesorul Roberto Simonini, „și atestă importanța contribuției directe a publicului pentru a ajuta cercetarea științifică.

În 2021, au existat 218 rapoarte, mai mult decât dublu față de numărul pe care l-am colectat în fiecare an din 2015 până în 2019”.

Pe pagina de Facebook care susține proiectul, este disponibil un chestionar prin intermediul căruia puteți trimite comentariile dumneavoastră. Care sunt foarte importante.