Viktor Orban, inclus de Foreign Affairs în top cinci autocrați ai lumii

Celebra revistă de politică externă, Foreign Affairs, prezintă pe prim sa pagină a numărului din septembrie-octombrie, cinci autocrați: Xi Jinping – președintele Chinei, Recep Tayyip Erdoğan – președintele Turciei, Vladimir Putin – președintele Rusiei, Rodrigo Duterte – președintele din Filipine și Viktor Orban premierul Ungariei.

Numărul tematic al revistei tratează autocrația zilelor noastre, arătând că fiecare perioadă istorică a avut lideri cu un stil propriu de conducere. Potrivit publicației, în anii 1920 au existat democrații începători, anii 30 și 40 au adus la lumină dictatorii iar anii 50 și 60 au fost a naționaliștilor și anticoloniștilor.

În anii 70 am văzut la putere gerontocrați iar în anii 80 și 90 din nou democrați ageamii. Acum ne întoarcem la dictatori, arată în introducerea temei Gideon Rose, redactorul Foreign Affairs, după care urmează analizele despre cei 5 lideri mai sus amintiți.

Despre primul ministru al Ungariei, articolul este scris de Paul Lendvai, analist de originie maghiară, care trăiește la Viena. În materialul său cu titlul “Cel schimbă – evoluția lui Orban și moartea Ungariei”, Lendvai arată că în 30 de ani de la schimbarea de regim, asistăm la o transformare uluitoare a premierului Ungariei, „care a devenit din cel mai promițător apărător al democrației în autorul principal al morții acesteia”.

Lendvai susține că în ultimii ani, premierul Ungariei a demolat în mod sistematic instituțiile democratie, a subminat statul de drept, a eliminat frânele și echilibrele, a imobilizat mass media independentă și a creat un sistem cleptocratic.

Regimul lui Orban nu se fundamentează pe represiune, ci pe împărțirea pozițiilor de putere, astfel încât premierul maghiar este înconjurat de persoane care îi sunt fidele și îndatorate, regim numit de Orban ca fiind iliberal. Lendvai descrie îndelung evoluția FIDESZ, începând e la guvernul lui Antall, prima guvernare a acestora între 1998-2002, prezentând perioada din opoziție, evidențiind faptul că Orban a considerat responsabilă mass-media pentru pierderea alegerilor în 2002 și 2006.

Lendvai consideră că tânărul Orban din 1989-1990, care a pus în mișcare ceva acum 30 de ani în rândul maghiarilor, nu a fost un idealist. Dimpotrivă, a fost mai degrabă un oportunist, care a simțit timpuriu gustul puterii.

Articolul despre Orbán poate fi accesat aici

Analiza integrala poate fi citată aici