Vin alegerile, noi cu cine votăm? Popularitate, profesionalism și scaunul cald de la Bruxelles

Pe 9 iunie suntem chemați la urne pentru a ne desemna aleșii : pe unii îi votăm pentru a ne conduce localitatea în care locuim, pe alții îi trimitem la Bruxelles.

De-a lungul timpului, românii au trimis la Bruxelles personaje care mai de care mai diverse: oameni de bani gata, oameni care au strigat multe dar au făcut puține, oameni de care nu am auzit sau oameni competenți și profesioniști. Unii nu au trimis pe nimeni fiindcă nu au mers la vot. Un mix care până la urmă reflectă diversitatea societății în care trăim, unită sub un singur spectru: încă nu înțelegem pe deplin puterea pe care o putem da prin vot României să ne reprezinte în Parlamentul European.

România va trimite pe 9 iunie 33 de europarlamentari la Bruxelles. Practic, cât o clasă supraaglomerată de elevi. Nu pare un număr mare raportat la populația noastră. Însă la nivel european acest număr ne plasează pe un onorabil loc 6 în Parlamentul European:

Altfel spus, alegem 33 de oameni care timp de 5 ani vor fi vocea noastră în Parlamentul European, una din vocile care poate avea o influență majoră, în special când luptă cu adevărat pentru interesele României, nu ale altor grupuri de influență.

Ce presupune acest loc de muncă?

În linii mari, ceea ce facem mulți dintre noi în viața de zi cu zi: ajungem la muncă, semnăm prezența, ne rezolvăm sarcinile pentru care suntem plătiți și apoi mergem acasă. Pe scurt, o lună de muncă din viața unui europarlamentar este împărțită pe săptămâni în care: europarlamentarii activează în una sau multe comisii de specialitate (alese la începutul mandatului), comisii în care pot veni cu inițiative, pot coordona rapoarte și votează poziții legislative; participă la întâlnirile de grup politic din care fac parte la nivel european; votează lunar în sesiunea plenară de la Strasbourg și câteodată și în sesiuni mini-plenare de la Bruxelles; au săptămâni dedicate activității din țara în care au fost aleși.

Ca la orice loc de muncă, avem oameni care își înțeleg atribuțiile și care au randament, dar avem și alții care se limitează la minimul din fișa postului sau chiar o ignoră și așteaptă să le vină salariul. Adică există cazuri de europarlamentari care doar vin să semneze prezența, votează și așteaptă salariul.

Ideal, un europarlamentar, ca să își poată exercita corect și cu succes atribuțiile din fișa postului, ar trebui să: își aleagă un electorat pe care să îl reprezinte pe durata întregului mandat, să le identifice nevoile și să ofere soluții reale la nivel european pentru problemele lor. Și dacă are, și mai ales dacă nu are soluțiile, este foarte important să se consulte cu specialiștii în domeniu, în special cei din societatea civilă, care sunt un furnizor constant de bune practici și de experți gata să își pună pe masă toate cunoștințele pentru binele societății.

Dar cum să te consulți fără să informezi?

Nivelul nostru de cunoaștere a ceea ce se întâmplă la Bruxelles este datorat integral reprezentanților noștri de acolo. Teoretic, este simplu să aflăm informațiile fiindcă avem reprezentanți în toate instituțiile cu putere de decizie.

• Președintele României face parte din Consiliul European. Știm ce este pe agendă când se reunește, știm ce poziție are România pe acele subiecte?
• Guvernul României ne reprezintă în Consiliul UE (Consiliul de Miniștri). Aflăm ce discută fiecare în grupurile de lucru tematice cu ceilalți miniștri?
• Europarlamentarii români activează în Parlamentul European. Știrile care ajung în România sunt strict legate despre ceea ce se votează în plen, adică atunci când este mult prea târziu ca să mai modifici o lege sau să o influențezi în favoarea țării tale.

Nu este vina oamenilor că nu știu ce legi se adoptă sau care sunt consecințele lor. Nu te poți informa despre ceva ce nu știi că există. Europarlamentarii sunt cei responsabili să ajungă la oameni și să traducă limbajul de lemn de la Bruxelles în beneficii concrete pentru oameni.

Vizibilitatea europarlamentarilor români

De ce este importantă prezența europarlamentarilor pe rețelele sociale? Pentru că, dacă ei nu explică ce fac la Bruxelles și nu dau informațiile reale, alții vor folosi rețelele sociale pentru a da știri false despre UE și pentru propagandă.

În România, rețelele sociale sunt intens utilizate, în special de tineri. Observăm că rețele precum Instagram sau TikTok sunt preferate de cei cu vârste între 15 și 24 de ani, adică tineri care majoritar votează pentru prima dată. Aceștia, dacă sunt expuși la dezinformare, sunt cei mai predispuși la a cădea în capcana mirajului extremist, dacă acesta este singurul conținut pe care îl văd pe aceste rețele, fiindcă europarlamentarii români nu excelează în a-și adapta mesajul la specificul acestor 2 platforme online.

Cel mai bine vedem acest lucru pe TikTok, platformă accesată de 142 milioane de europeni. Aproape 8 milioane de români folosesc TikTok lunar. Ce politicieni ajung la ei? Conform celor de la Politico, cei extremiști. De dreapta, de stânga, politicieni care nu propun soluții, care distorsionează realitatea, dar care vorbesc pe înțelesul oamenilor și nu vorbesc cu ei doar când au nevoie de voturi, ci de ani de zile.

Din cei 33 europarlamentari români, doar 12 au cont pe TikTok și doar unul a reușit să ajungă la 10 milioane de aprecieri la postările sale.

Însă notorietatea politică virtuală nu este același lucru cu susținerea reală, fiindcă nu poți trăi cu impresia că reacțiile din mediul online se transformă toate în voturi. Unii europarlamentari aleg să se concentreze pe rețelele sociale, dar uită că degeaba ai expunere, dacă nu ai o legătură solidă cu electoratul tău, legătură care se poate suda doar fizic, atunci când poți stabili o conexiune între tine și comunitate. Alții procedează invers, se rezumă la a discuta cu electoratul din orașul lor, fără a participa la evenimente naționale sau fără a informa publicul larg pe rețelele sociale despre ce fac la Bruxelles. Puțini fac ambele lucruri.

Ideal, un europarlamentar de succes ar trebui să fie recunoscut pe stradă datorită expunerii din mediul online, iar lumea să își dorească să intre în vorbă cu acesta datorită încrederii pe care o inspiră prin legătura strânsă cu comunitatea.

Vorbim, dar mai și muncim?

Bine, vorbim pe rețelele sociale, dar nu vrem să trimitem la Bruxelles pe cineva care să stea degeaba acolo, este important să vedem și ceva conținut și mai ales ce competențe are pentru a ne reprezenta acolo.
Pentru cei care au avut deja șansa să ne demonstreze ce pot face, este suficient să ne uităm în ultimul top al influenței la nivel european realizat de EU Matrix. 10 eurodeputați români din cei 33 se regăsesc în topul celor mai influenți 100 de europarlamentari. Măsurarea influenței ține cont de pozițiile de conducere ocupate, activitatea legislativă, relațiile cu ceilalți politicieni, prezența în comisiile de specialitate și comportamentul de vot. Practic, o analiză în detaliu a mandatului lor menită să ne arate premianții promoției 2019-2024.

Din păcate, acest criteriu este adesea prea puțin luat în calcul, atât de cetățeni, cât și de partidele politice. Cei mai profesioniști nu sunt întotdeauna cei mai buni comunicatori, așa că nu excelează la vizibilitate. Din cauza lipsei de informare, noi, ca cetățeni, aflăm prea puțin din aceste detalii, iar în partidele politice criteriile de poziționare pe listele electorale par să fie altele, întrucât nu știm câți din acești zece premianți vor mai prinde un nou mandat.
Ideal, un europarlamentar de succes ar trebui să își ia mandatul în serios și să exceleze la activitatea legislativă, însă să poată să traducă pe înțelesul oamenilor ce face și cum ajută concret cetățenii și să își planifice calendarul astfel încât să nu uite de unde a plecat: adică să nu uite că interacțiunea cu comunitatea sa este extrem de importantă și trebuie menținută în mod regulat.

Ce facem cu candidații noi, care aspiră la această funcție? Pai, simplu, îi putem trece fiecare, până în ziua votului, printr-un „interviu de angajare”: dacă am înțeles fișa postului explicată mai sus, o corelăm cu CV-ul și competențele candidatului și vedem dacă s-ar potrivi acestui loc de muncă. Dacă nu realizăm această analiză, mulți tineri care fac pasul în politică și aspiră la o funcție de reprezentare nu vor putea niciodată să își facă loc printre opțiunile noastre din cauza celor care au demonstrat deja modul în care și-au desfășurat activitatea. Ori, reprezentanții noștri ar trebui să reflecte societatea per ansamblu, adică și tinerii români care, în acest an electoral, vor depăși ca număr vârstnicii. Și ei au nevoie de reprezentanți din segmentul lor de vârstă.

În concluzie, eu cu cine votez?

Vom auzi de multe ori în această perioadă că trebuie să mergem la vot, că este responsabilitatea noastră. Este. Dar parcă ar fi bine ca măcar o dată să mergem din convingere, să mergem cu speranță. Măcar o dată am merita să nu mai votăm răul cel mai mic, ci binele cel mai mare. Adică omul potrivit la locul potrivit.

Cu cine să votezi? Votează oameni. Oameni ca tine. Oameni empatici, care te ascultă, îți înțeleg grijile și îți ascultă soluțiile. Oameni care acceptă că nu știu ei ce este mai bine pentru alții. Oameni care știu să îți explice în cuvinte simple ceea ce fac bine pentru tine și cărora nu le este teamă să își arate activitatea din Parlament, cu bune și cu rele, cu reflectoare și din culise. Oameni cu care nu îți este rușine, ci cu care te mândrești. Oameni care nu trebuie să se laude singuri, fiindcă faptele vorbesc de la sine. Oameni care te ajută și după ce le dai votul și care nu uită de tine după ce i-ai ajutat. Oameni pentru care nu ești un instrument, ci ești o resursă. Și dacă nu îi găsești pe listă, înseamnă că trebuie să le facem loc acelora pe care tu îi consideri demni de votul tău.