Violența domestică comisă de politicieni – o apucătură din ce în ce mai puțin tolerată în Occident

Decizia de reintegrare a deputatului Adrien Quatennens în grupul parlamentar al partidului Franța Nesupusă (LFI, stânga populistă) a fost primită cu nemulțumire în rândurile militanților celui mai puternic partid de opoziție de stânga din Adunarea Națională.

Condamnat pe 13 decembrie la patru luni închisoare cu suspendare pentru pălmuirea soției sale cu care este în divorț, Quatennens ar urma să fie reprimit în rândurile grupul LFI după ispășirea pedepsei la mijlocul lui aprilie.

Un grup al tinerilor militanți LFI au lansat o mușcare de protest acuzând lipsa de democrație și a concertării cu baza partidului. Începută la Poitiers în centrul Franței, mișcarea de protest s-a întins în toate regiunile Franței.

„Lupta noastră devine incoerentă și nu ne mai face mândri să ținem sus steagul nostru de dreptate, libertate, egalitate și armonie”, au scris tinerii din Poitiers într-o serie de tweet-uri.

„Dacă Quatennens ar fi fost vinovat de fraudă fiscală, l-ar fi destituit imediat. Acest lucru dovedește că există un decalaj între generații, că, contrar a ceea ce spun, nu au înțeles miza luptei feministe de astăzi”, a rezumat Robbin, una dintre membrele Tinerelor Nesupuse din Poitiers, la France Inter.

Quatennens nu este un deputat oarecare, până în septembrie când a fost trimis în judecată el era practic lider de facto al partidului, după retragerea din prima linie a politicii a lui Jean-Luc Melenchon, care în aprilie se clasase al treilea în primul tur al alegerilor prezidențiale după Emmanuel Macron și Marine le Pen.

LFI, cu 75 de deputați din 577 în Adunarea Națională, este cel mai activ partid de opoziție depunând nu mai puțin de 10 moțiuni de cenzură împotriva guvernului condus de Elisabeth Borne, toate eșuate.

Reintegrarea lui Quatennens se izbește și de opoziția unor deputate LFI, partidul fiind cunoscut, în teorie, ca un bastion al feminismului. Nu doar în rândurile LFI se manifestă opoziție față de Quatennens, ci și în rândurile celorlalte trei partide ale stângii, Socialiștii, Verzii și Comuniștii care împreună cu Nesupușii formează Noua Uniune Populară, Ecologică și Socială (Nupes), care cu 151 de deputați formează principala grupare de opoziție față de confederația centristă pro-prezidențială Ensemble – Împreună.

În 2015, viceprimarul celui de-al 19-lea arondisment al Parisului, Yacine Chaouat, a demisionat a doua zi după numirea sa în post, ca urare a protestelor legate de condamnarea sa pentru violență domestică în 2010.

În Marea Britanie cel mai recent caz de violență domestică în cazul unui politician l-a constituit cel al fostului deputat al Partidului Conservator, Andrew Griffiths, găsit vinovat în decembrie 2021 pentru violul și molestarea fizică a soției sale, Kate.

Cum acesta era un proces civil în legătură cu custodia copilului cuplului, Griffiths nu a fost condamnat penal, dar a demisionat din funcția de deputat, după ce în 2018 demisionase din funcția de ministru adjunct, iar soția sa a fost aleasă deputată din partea Partidului Conservator în decembrie 2019 în circumscripția Burton, din centrul Angliei, deținută în prealabil de soțul ei.

În Statele Unite Mark E. Fuller, provenit din Partidul Republican, președinte al Curții Districtuale Federale pentru Districtul Mijlociu din Alabama, a fost găsit vinovat de violență domestică și condamnat la 24 de săptămâni de formare în domeniul familiei și al vieții domestice și a fost obligat să demisioneze din funcție în 2015.

Actualul ministru al justiției al statului Minnesota și membru Democrat al Camerei Reprezentanților, Keith Ellison, a fost acuzat public de violența domestică de fosta sa parteneră, dar acuzațiile nu au ajuns în justiție și el și-a continuat nestingherit cariera politică.

În Peru, prim ministrul desemnat Héctor Valer a confirmat a demisionat în februarie 2022 la doar patru zile după ce a fost numit în funcție, în urma unor acuzații potrivit cărora și-ar fi bătut fiica și soția care ulterior a decedat.