Virușii zombi arctici din Siberia ar putea declanșa o nouă pandemie terifiantă, avertizează oamenii de știință

Omenirea se confruntă cu o nouă amenințare pandemică bizară, avertizează oamenii de știință. Virușii antici înghețați în permafrostul arctic ar putea fi eliberați într-o zi de încălzirea climei Pământului și ar putea declanșa o epidemie majoră de boli, scrie The Guardian.

Tulpini ale acestor microbi – sau viruși zombi, cum mai sunt cunoscuți – au fost deja izolate în cadrul unor studii care au stârnit temeri că o nouă urgență medicală globală ar putea fi declanșată – nu de o boală nouă pentru știință, ci de o boală din trecutul îndepărtat.

Drept urmare, oamenii de știință au început să planifice o rețea de monitorizare a Arcticii care să identifice cazurile timpurii ale unei boli cauzate de microorganisme străvechi. În plus, această rețea ar asigura carantină și tratament medical specializat pentru persoanele infectate, în încercarea de a limita o epidemie și de a împiedica persoanele infectate să părăsească regiunea.

„În prezent, analizele privind amenințările pandemice se concentrează pe bolile care ar putea apărea în regiunile sudice și apoi să se răspândească în nord”, a declarat geneticianul Jean-Michel Claverie de la Universitatea Aix-Marseille. „În schimb, s-a acordat puțină atenție unui focar care ar putea să apară în nordul îndepărtat și apoi să se răspândească în sud – și cred că aceasta este o neglijență. Acolo sus există viruși care au potențialul de a infecta oamenii și de a declanșa un nou focar de boală.”

Acest punct de vedere a fost susținut de virusologul Marion Koopmans de la Centrul Medical Erasmus din Rotterdam. „Nu știm ce virusuri zac acolo în permafrost, dar cred că există un risc real să existe unul capabil să declanșeze un focar de boală – să zicem o formă străveche de poliomielită. Trebuie să presupunem că așa ceva s-ar putea întâmpla.”

În 2014, Claverie a condus o echipă de oameni de știință care a izolat virusuri vii în Siberia și a demonstrat că acestea încă pot infecta organisme unicelulare – chiar dacă au fost îngropate în permafrost timp de mii de ani. Alte cercetări, publicate anul trecut, au dezvăluit existența mai multor tulpini virale diferite din șapte situri separate din Siberia și au arătat că acestea puteau infecta celule cultivate. O mostră de virus avea o vechime de 48.500 de ani.

„Virușii pe care i-am izolat erau capabili doar să infecteze amibele și nu prezentau niciun risc pentru oameni”, a declarat Claverie. „Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că alte virusuri – înghețate în prezent în permafrost – nu ar putea fi capabile să declanșeze boli la oameni. De exemplu, am identificat urme genomice ale poxvirusurilor și herpesvirusurilor, care sunt agenți patogeni umani bine cunoscuți”.

Permafrostul acoperă o cincime din emisfera nordică și este alcătuit din sol care a fost menținut la temperaturi sub zero pentru perioade lungi de timp. Unele straturi au rămas înghețate timp de sute de mii de ani, au descoperit oamenii de știință.

„Punctul crucial al permafrostului este că este rece, fără lumină și lipsit de oxigen, ceea ce este perfect pentru conservarea materialului biologic”, a declarat Claverie pentru Observer săptămâna trecută. „Ați putea pune un iaurt în permafrost și ar putea fi încă comestibil 50.000 de ani mai târziu”.

Dar permafrostul din lume se schimbă. Straturile superioare ale principalelor rezerve ale planetei – în Canada, Siberia și Alaska – se topesc, deoarece schimbările climatice afectează în mod disproporționat zona arctică. Potrivit meteorologilor, regiunea se încălzește de câteva ori mai repede decât rata medie de creștere a încălzirii globale.

Cu toate acestea, nu topirea permafrostului este cea care prezintă cel mai mare risc imediat, a adăugat Claverie. „Pericolul provine de la un alt impact al încălzirii globale: dispariția gheții marine arctice. Aceasta permite creșterea transportului maritim, a traficului și a dezvoltării industriale în Siberia. Sunt planificate operațiuni miniere uriașe, care vor face găuri imense în permafrostul adânc pentru a extrage petrol și minereuri”.

„Aceste operațiuni vor elibera cantități uriașe de agenți patogeni care încă se dezvoltă acolo. Minerii vor intra și vor respira virușii. Efectele ar putea fi dezastruoase”.

Acest aspect a fost subliniat de Koopmans. „Dacă ne uităm la istoria focarelor epidemice, unul dintre factorii cheie a fost schimbarea utilizării terenurilor. Virusul Nipah a fost răspândit de liliecii de fructe care au fost alungați din habitatul lor de către oameni. În mod similar, variola maimuței a fost legată de răspândirea urbanizării în Africa. Și la acest lucru suntem pe cale să asistăm în Arctica: o schimbare completă a utilizării terenurilor, iar acest lucru ar putea fi periculos, așa cum am văzut în alte părți.”

Oamenii de știință cred că permafrostul – la cele mai adânci niveluri ale sale – poate conține viruși care au o vechime de până la un milion de ani și, prin urmare, mult mai vechi decât propria noastră specie, despre care se crede că a apărut în urmă cu aproximativ 300.000 de ani.

„Este posibil ca sistemele noastre imunitare să nu fi intrat niciodată în contact cu unii dintre acești microbi, iar aceasta este o altă îngrijorare”, a spus Claverie.

„Scenariul ca un virus necunoscut care a infectat cândva un om de Neanderthal să se întoarcă la noi, deși puțin probabil, a devenit o posibilitate reală”.

Din acest motiv, Claverie și alții colaborează cu UArctic, Universitatea Arcticii – o rețea educațională internațională din regiunea polară – la planurile de a stabili facilități de carantină și de a oferi expertiză medicală care ar putea identifica cazurile timpurii și le-ar putea trata la nivel local pentru a încerca să limiteze infecția.

„Ne confruntăm acum cu o amenințare tangibilă și trebuie să fim pregătiți să o abordăm. Este atât de simplu”.