Vizita Papei Francisc. Aproximativ 150.000 de pelerini, așteptați la Blaj. Cum face față din punct de vedere logistic micul oraș din Transilvania

Detaliile simbolice ale primei vizite a unui Papă în centrul Transilvaniei, precum și stadiul pregătirilor, au fost discutate marți cu reprezentanții Arhiepiscopiei de Alba Iulia și Făgăraș a Bisericii Greco-Catolice. Vicarul general Cristian Barta, responsabil de comunicare pe tema vizitei Papei Francisc, a participat marți la un briefing pe acest subiect.

Papa Francisc își va încheia vizita în România la Blaj, în data de 2 iunie. Acesta va sosi pe Câmpia Libertății în jurul orei 10,30 și va oficia Divina Liturghie și ceremonia de beatificare a a șapte episcopi martiri greco-catolici.

Va ține apoi o cuvântare (omilia sanctității sale) și, după o masă alături de capii Bisericii Greco-Catolice din România, va participa la o întâlnire cu comunitatea romă din Blaj.

Micul oraș din Transilvania, în care trăiesc aproximativ 20.000 de oameni, va trebui să facă față, din punct de vedere logistic, celui mai important eveniment din istoria sa.

Accesul pe Câmpia Libertății și organizarea în oraș

Accesul pe Câmpia Libertății din Blaj, locul de desfășurare a Sfintei Liturghii susținute de Suveranul Pontif se va face pe baza unor bilete nominale, distribuite gratuit în parohii și a documentului de identitate al fiecărei persoane.

Cristian Barta, vicar general și responsabilul cu comunicarea pe tema vizitei Papei Francisc la Blaj, a declarat că 33.000 de pelerini deja s-au înscris pe liste. Este vorba despre oameni din toate colțurile lumii, dar și din toate parohiile catolice din România.

Acesta spune însă că participarea la întâlnirea cu Papa nu este condiționată de religie sau confesiune: oricine se poate înscrie pe liste.

Capacitatea Câmpiei Libertății este foarte mare, dar numai 42.000 de pelerini vor fi lăsați să intre din cauza măsurilor de securitate și a legislației. 26.000 vor putea sta pe scaune.

Nu toți pelerinii vor avea acces acolo: în oraș sunt așteptați aproximativ 150.000 de oameni, ceea ce înseamnă o mare problemă logistică pentru un oraș atât de mic, cum este Blajul. Cristian Barta spune însă că toți cei care vor veni în oraș îl vor putea vedea pe Sfântul Părinte și vor putea simți atmosfera.

Fie direct, fie indirect, prin intermediul unor ecrane uriașe care vor fi amplasate în piața centrală a orașului și în alte puncte aglomerate.

Pregătirile pentru cel mai important moment din istoria orașului mai presupun un foarte mare număr de voluntari, peste 500, amenajarea unor parcări suplimentare, crearea unor fluxuri de intrare și ieșire din oraș, puncte de prim ajutor, toalete, spitale temporare și chiar locuri de acces pentru persoanele cu nevoi speciale.

”Pentru acestea au fost prevăzute mijloace de transport care le vor prelua din parcări sau gară pentru a le duce cât mai aproape de sectorul care le-a fost atribuit” au transmis organizatorii.

Accesul în localitate este organizat pentru ca toți pelerinii să ajungă cât mai aproape de locul de desfășurare. Cei care vor veni cu trenul sau cu autocarul vor avea de parcurs pe jos maxim 25 de minute de la locul sosirii până pe Câmpia Libertății, iar cei care vor veni cu autoturismul personal vor putea parca pe străzile Blajului.

Surse din cadrul Bisericii au transmis că peste 700 de preoți și câteva sute de călugări și călugărițe vor fi prezenți la Blaj, dar și aproape 400 de jurnaliști, ceea ce arată interesul foarte mare pentru eveniment.

Criza camerelor de hotel și mirajul îmbogățirii peste noaptea (de cazare). Nici un hotel sau pensiune din zona Blaj nu mai are locuri de cazare în perioada respectivă. Nici la Aiud, Ocna Mureș sau Teiuș nu mai sunt, iar la Alba Iulia, hotelurile mari au fost rezervate de mult. Totuși, în oraș mai sunt încă locuri de cazare la prețuri rezonabile.

La fel ca și în cazul Zilei Naționale, când la Alba Iulia a apărut mirajul îmbogățirii peste noapte (la propriu) prin umflarea chiriilor, și la Blaj există câțiva proprietari de apartamente care s-au gândit să ceară 1.000 de euro pentru două zile. Bineînțeles, nu au găsit deocamdată clienți.

Surse din cadrul Arhiepiscopiei de Alba Iulia și Făgăraș a Bisericii Greco-Catolice, au declarat pentru G4Media că instituția de cult a rezervat sute de camere în toată zona, încă din urmă cu câteva luni, ținând cont de numărul mare de invitați pe care îl așteaptă.

În ceea ce privește accesul în zonă, traseele Alba Iulia – Teiuș (sau Sântimbru) – Blaj sau Cluj-Napoca – Teiuș – Blaj, sunt de evitat. Pe aici se așteaptă organizatorii să se deruleze traficul cel mai intens.

Sunt și alte variante. Una ar fi pe la Copșa Mică, dar este valabilă doar pentru cei care vin dinspre Sibiu, altfel nu se justifică ocolirea. Un drum și mai bun, despre care știe puțină lume, este de la Alba Iulia, pe la Hăpria, Berghin, Cergău, până la Blaj. Este Drumul Județean 107, aflat într-o stare bună.

Programul vizitei Apostolice a Sanctității Sale Papa Francisc în România:

Vineri, 31 mai 2019
11:30 – Aterizare pe Aeroportul Internațional „Henri Coandă” din București

Ceremonia de bun venit
12:00 – Ceremonia oficială de primire, Palatul Cotroceni

Ceremonial militar
Fotografie oficială

Convorbiri tête-à-tête dintre Președintele României, domnul Klaus Iohannis, și Sanctitatea Sa Papa Francisc

13:00 – Întâlnire cu autoritățile, societatea civilă și corpul diplomatic, Palatul Cotroceni
Alocuțiunea Președintelui României, domnul Klaus Iohannis
Discursul Sanctității Sale Papa Francisc

15:45 – Întâlnire privată cu Preafericirea Sa, Părintele Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Palatul Patriarhiei

Întâlnire cu Sinodul Permanent al Bisericii Ortodoxe Române, Palatul Patriarhiei
Discurs al Sanctității Sale

Rugăciune „Tatăl Nostru”, alocuțiuni și cântări pascale, Catedrala Națională
Salut al Sanctității Sale

Sfânta Liturghie, Catedrala Catolică „Sfântul Iosif”
Omilia Sanctității Sale

Sâmbătă, 1 iunie 2019

11:20 – Sosire la Sanctuarul marian din Șumuleu-Ciuc

11:45 – Sfânta Liturghie, Sanctuarul marian din Șumuleu-Ciuc
Omilia Sanctității Sale

17:25 – Vizită la Catedrala „Sfânta Maria Regină” din Iași
Întâlnire Mariană cu tinerii și cu familiile, Palatul Culturii din Iași
Discurs al Sanctității Sale

Duminică, 2 iunie 2019

10:35 – Sosire la Câmpia Libertății din Blaj

10:45 – Divina Liturghie cu beatificarea a șapte episcopi martiri greco-catolici, Câmpia Libertății din Blaj
Omilia Sanctității Sale; „Regina Coeli”

15:40 – Întâlnire cu comunitatea romă din Blaj
Salut al Sanctității Sale

17:00 – Sosirea la Aeroportul Internațional din Sibiu

17:20 – Ceremonia oficială a plecării

Beatificarea sfinților bisericii Greco-Catolice

Vaticanul a promulgat decretul privind beatificarea a şapte episcopi greco-catolici morţi în închisorile comuniste. Cristian Barta a explicat că Pontiful Suprem a autorizat Congregaţia să promulge mai multe decrete printre care şi cel privind ”martiriul slujitorilor lui Dumnezeu Valerio Traiano Frenţiu, Vasile Aftenie, Giovanni Suciu, Tito Livio Chinezu, Giovanni Bălan, Alessandro Rusu şi Giulio Hossu, episcopi; ucişi în ura credinţei în diverse locuri din România între 1950 şi 1970”.

”Odată cu interzicerea cultului greco-catolic de către comunişti, în 1948, refuzul episcopilor greco-catolici de a trece la Biserica Ortodoxă s-a soldat cu persecuţii şi, în cazul unora dintre ei, moartea în temniţele comuniste. Și-au dăruit viața în urma unor chinuri pe care ni le imaginăm greu astăzi. Au transformat celulele în capele, gratiile în cruci și inima lor în potir” a spus vicarul general Cristian Barta.

Episcopii Valeriu Traian Frenţiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Alexandru Rusu, Ioan Bălan şi Iuliu Hossu vor fi beatificați cu prilejul vizitei Papei, după ani întregi în care cazul lor a fost studiat în amănunt.

Au rezultat 45.000 de pagini de documente și multe ore de înregistrări cu supraviețuitori și martori.

În data de 5 aprilie 2018, Postulatura Cauzei de beatificare a episcopilor greco-catolici a anunţat predarea lucrării Positio super martyrio la Congregaţia Cauzelor Sfinţilor, lucrare conţinând documentaţia în mai multe limbi, necesară argumentării martiriului celor şapte episcopi.

Acest studiu în două volume, însumând 1900 de pagini, sintetizează în mod argumentat, pe baza documentelor de arhivă, mărturia şi jertfa episcopilor greco-catolici care, în faţa persecutorului comunist, au preferat moartea decât să-şi trădeze credinţa lor catolică.

Martiriul. ”În zilele de 28-29 octombrie 1948 au fost arestați toți cei sașe episcopi greco-catolici din România, inclusiv Vasile Aftenie și Iuliu Hossu, și duși mai întâi la vila patriarhală de Dragoslavele-Muscel, unde au fost vizitați de mai multe ori de patriarhul Justinian, apoi la Mănăstirea Căldărușani și, în cele din urmă, despărțiți, în arestul Ministerului de Interne și la închisoarea Văcărești”, scrie e-communio.ro

O săptămână mai târziu, a fost publicat în Monitorul Oficial și decretul prin care a fost demis și Iuliu Hossu, ultimul episcop greco-catolic aflat încă formal în funcție (deși arestat cu zece zile înainte). La 1 decembrie 1948 Înaltul Prezidiu al Marii Adunări Naționale a emis decretul 358/1948 care a stabilit încetarea cultului greco-catolic și exproprierea tuturor bunurilor acestuia.

Scurtă biografie a celor şapte episcopi morţi în faimă de martiri sub regimul comunist. Informațiile de mai jos sunt preluate de pe siteul Bisericii Române Unite cu Roma, bru.ro, care le-a sintetizat din cartea „Cei 12 Episcopi Martiri”, a Ierom. Silvestru Augustin Prunduş şi a Pr. Clemente Plăianu, apărută la Casa de Editură „Viaţa Creştină”, Cluj-Napoca, 1998.

Episcopul Ioan Suciu. S-a născut la Blaj, la 4 decembrie 1907 într-o familie de preoţi. Prieten bun cu Tit Liviu Chinezu, au studiat amândoi Teologia la Roma, la Colegiul Grec “Sf. Atanasie”. A fost promovat doctor în Teologie, iar după şase ani de studii la Institutul “Angelicum”, la 29 noiembrie 1931, a fost hirotonit preot. A revenit apoi la Blaj, unde a fost profesor la Academia de Teologie. S-a afirmat ca unul dintre cei mari oratori ai Bisericii şi ca un prieten de suflet al tinerilor.

La 6 mai 1940 a fost numit Episcop Auxiliar de Oradea (titular de Moglena-Slatina Bulgaria), auxiliar Episcopului Valeriu Traian Frenţiu. Consacrarea a avut loc la 22 iulie 1940. Din 29 august 1941 a fost auxiliar tot de Oradea, dar acum al Episcopului Iuliu Hossu. Episcopul Valeriu Traian Frenţiu a revenit la Oradea în 1947, Episcopul Ioan Suciu fiind numit atunci Administrator Apostolic al Arhidiecezei de Alba-Iulia şi Făgăraş.

La 28 octombrie 1948 a fost arestat şi dus la Dragoslavele, apoi la Mănăstirea Căldăruşani. În mai 1950 a fost dus la Ministerul de Interne. În octombrie acelaşi an a fost dus la Penitenciarul din Sighetul Marmaţiei. Acolo, datorită regimului de izolare, bolii de stomac, frigului şi foamei, la 27 iunie 1953 s-a stins din viaţă în celula 44, dezlegat de Episcopul Iuliu Hossu.

A fost îngropat în Cimitirul Săracilor, necunoscându-se locul exact nici azi. Nu a fost judecat şi nu a avut condamnare.

Episcopul Valeriu Traian Frenţiu. S-a născut la 25 aprilie 1875 în oraşul Reşiţa, din părinţii Ioachim, preot, şi Rozalia.
A studiat Teologia la Budapesta (1894-1898), după care a fost hirotonit preot la 28 septembrie 1898. În 1902 a fost promovat doctor în Teologie. A activat în Eparhia de Lugoj ca şi cancelar, paroh, apoi Vicar foraneu pentru ca pe 4 noiembrie 1912, la vârsta de 37 de ani, să fie numit Episcop al Lugojului. La 25 februarie 1922 Episcopul Frenţiu a fost transferat la Oradea, fiind instalat la 3 mai acelaşi an.

După moartea în 1941 a Mitropolitului Alexandru Nicolescu, Episcopul Frenţiu a fost din nou mutat, acum ca Administrator Apostolic al Arhidiecezei de Alba-Iulia şi Făgăraş, păstorind aici pe toată perioada războiului. În 1947 a revinit la Oradea.

De aici a fost arestat pe 28 octombrie 1948, şi dus în lagărul de la Dragoslavele, apoi, în februarie 1949 la Mănăstirea Căldăruşani. În 1950 a ajuns în Penitenciarul de la Sighet, unde, după 2 ani, nemaiputând suporta duritatea regimului de exterminare a murit la 11 iulie 1952. Asemenea şi celorlalţi Episcopi morţi la Sighet, a fost înhumat într-o noapte, fără sicriu, într-o groapă comună din Cimitirul Săracilor. Mormântul a fost nivelat pentru a nu se mai cunoaşte locul înhumării şi pentru a se evita pelerinajele la mormintele martirilor ucişi la Sighet.

Nu a fost judecat şi nu a avut condamnare.

Episcopul Alexandru Rusu. S-a născut la 22 noiembrie 1884 în Şăulia de Câmpie, din părinţii Vasile, preot, şi Rozalia.
În 1903 a fost trimis la Budapesta pentru a studia Teologia. În 1910 a fost promovat doctor în Teologie. Pe 20 iulie 1910 a fost hirotonit preot. A fost numit profesor ajungând titular al catedrei de Teologie Dogmatică din cadrul Academiei Teologice din Blaj.

În 1920 a fost numit Secretar Mitropolitan, iar în 1923 Canonic al Capitulului Mitropolitan. La 30 ianuarie 1931 a avut loc la Blaj consacrarea lui ca Episcop de Maramureş de către Mitropolitul Vasile Suciu, iar pe 2 februarie instalarea lui în Baia-Mare.

În martie 1946 Sinodul Mitropolitan electoral l-a ales pe Episcopul Alexandru Rusu ca Mitropolit, alegere recunoscută de Sfântul Scaun dar nerecunoscută de guvernul de atunci.

La 28 octombrie 1948 a fost arestat şi dus pe rând la Dragoslavele, Mănăstirea Căldăruşani, apoi Sighetul Marmaţiei. Supravieţuieşte acestui Penitenciar şi astfel a fost mutat la Curtea de Argeş, apoi izolat la Mănăstirea Cocoş. În 1957 Tribunalul Militar l-a condamnat la 25 de ani muncă silnică pentru instigare şi înaltă trădare, ajungând la Gherla.
În primăvara anului 1963 s-a îmbolnăvit grav, la 9 mai acelaşi an trecând la cele veşnice. A fost înmormântat în Cimitirul deţinuţilor din Gherla, fără nici un oficiu religios.

Cardinalul Iuliu Hossu. S-a născut la 30 ianuarie 1885 în satul Milaş, judeţul Bistriţa-Năsăud din părinţii Ioan, preot, şi Victoria.

În 1904 îşi începe studiile teologice, fiind trimis la Colegiul De Propaganda Fide din Roma. În 1906 este promovat doctor în Filosofie, iar în 1910 doctor în Teologie. În ultimul an de studii, la 27 martie 1910, este hirotonit preot de Episcopul Vasile Hossu.

Revine în Lugoj unde activează pe rând ca protocolist, arhivar, bibliotecar, apoi Vicar şi secretar episcopesc. La 3 martie 1917 este numit Episcop în scaunul Eparhiei Gherla, rămas vacant, numirea găsindu-l preot militar. La 1 decembrie 1918 Episcopul Iuliu Hossu citeşte Declaraţia Unirii pe Câmpia Blajului.

În 1930 Eparhia de Gherla devine de Cluj-Gherla, mutându-şi centrul în oraşul Cluj, Iuliu Hossu devenind Episcop de Cluj-Gherla. Aici îl prinde perioada de ocupaţie horthystă (1940-1944) şi în ceputul regimului comunist.
La 28 octombrie 1948 este arestat şi dus la Dragoslavele. Este transferat mai apoi la Mănăstirea Căldăruşani, iar în 1950 la Penitenciarul din Sighetul Marmaţiei. În 1955 ajunge la Curtea de Argeş, în 1956 la Mănăstirea din Ciorogârla, apoi din nou la Căldăruşani, unde a stat izolat până la sfârşitul vieţii. La 28 aprilie 1969 este numit Cardinal “in pectore”.

Moare la 28 mai 1970 în Spitalul Colentina din Bucureşti, ultimele lui cuvinte fiind: “Lupta mea s-a sfârşit, a voastră continuă”.

Episcopul Vasile Aftenie. S-a născut la 14 iunie 1899, în satul Lodroman, din părinţii Petru şi Agafia.
În 1919 s-a înscris la Teologie, fiind trimis mai apoi la Roma, la Colegiul Grec “Sf. Atanasie”. În 1925 a obţinut doctoratul în Filosofie şi Teologie, după care a revinit în ţară. La 1 ianuarie 1926 a fost hirotonit preot de către Mitropolitul Vasile Suciu. După o lună a fost numit profesor la Academia de Teologie din Blaj. A fost numit protopop de Bucureşti şi ulterior canonic al Capitulului Arhiepiscopesc din Blaj. La 1 octombrie 1939 a fost numit Rector al Academiei Teologice din Blaj.

În aprilie 1940 a fost numit Episcop titular de Ulpiana, auxiliar al Mitropolitului Alexandru Nicolescu. Consacrarea a avut loc pe 5 iunie 1940 în Catedrala din Blaj. S-a întors la Bucureşti ca Episcop Vicar.

După diferite încercări eşuate ale comuniştilor de a-l compromite, a fost arestat la 28 octombrie 1948. A fost dus, împreună cu ceilalţi cinci Episcopi greco-catolici, la Dragoslavele şi apoi la Mănăstirea ortodoxă Căldăruşani, transformată în lagăr. A refuzat scaunul de Mitropolit oferit de ortodocşi în schimbul trădării credinţei. În mai 1949 a fost transferat şi izolat la Ministerul de Interne. Acolo a fost supus unor torturi oribile, care reclamau o rezistenţă supraomenească.

Mutilat de bătăi, a fost depus la închisoarea Văcăreşti, unde la 10 mai 1950 a încetat din viaţă. A fost înhumat la cimitirul Belu catolic cu serviciul religios celebrat de un preot romano-catolic.

Episcopul Ioan Bălan. S-a născut la Teiuş, la 11 februarie 1880. A studiat Teologia la Seminarul Central din Budapesta. În 1903 a fost hirotonit preot. Şi-a continuat apoi studiile la Viena. A revenit la Blaj, iar în 1909 s-a mutat la Bucureşti, unde se cerea un confesor greco-catolic. În 1919 a revinit la Blaj, unde a fost numit Canonic Mitropolitan, iar în 1921 Rector al Academiei de Teologie Blaj. În 1929 a fost numit delegat în Comisia Vaticanului pentru redactarea Codului Canonic al Bisericilor Răsăritene.

În noiembrie 1936 a fost consacrat la Blaj ca şi Episcop al Lugojului, în urma numirii Episcopului Alexandru Nicolescu ca Mitropolit.

Refuzând trecerea la Ortodoxie, a împărtăşit soarta celorlalţi Episcopi greco-catolici, fiind arestat pe 28 octombrie 1948. A fost dus la mănăstirea ortodoxă de la Dragoslavele, apoi la Mănăstirea ortodoxă de la Căldăruşani (februarie 1949) şi de acolo la Penitenciarul din Sighetul Marmaţiei (mai 1950).

A fost mutat cu domiciliu obligatoriu la Mănăstirea Curtea de Argeş (1955). În 1956 a fost transferat la Mănăstirea ortodoxă de Maici de la Ciorogârla (lângă Bucureşti), unde a rămas în izolare până la sfârşitul vieţii. Îmbolnăvindu-se grav, a încetat din viaţă într-un spital din Bucureşti, în ziua de 4 august 1959. A fost înmormântat în cimitirul Belu catolic.

Nu a fost judecat şi nu a avut condamnare.

Episcopul Tit Liviu Chinezu s-a născut în anul 1904 în comuna Huduc, judeţul Mureş, tatăl lui fiind preot greco-catolic.

În 1925 a fost trimis la studii teologice la Roma, la Colegiul “Sf. Atanasie”, studiind la universităţile Angelicum şi Propaganda Fide. Obţine doctoratul în Filosofie şi Teologie. La 31 ianuarie 1930 a fost hirotonit preot. În 1931 s-a reîntors la Blaj, unde a fost numit profesor la Şcoala Normală de Învăţători. În 1937 a fost transferat la Academia Teologică din Blaj, iar în 1947 la Bucureşti, ca protopop.

La 28 octombrie 1948 a fost arestat şi dus la Mănăstirea Neamţ, împreună cu alţi 25 de preoţi greco-catolici. A fost transferat apoi la Căldăruşani unde ulterior au fost aduşi şi Episcopii greco-catolici. Aici, la Căldăruşani, pe 3 decembrie 1949, a fost consacrat ca Episcop de către ceilalţi Episcopi. Cu toate precauţiunile luate pentru a nu se divulga acest secret, securitatea a aflat cele întâmplate.

Episcopul Tit Liviu Chinezu a fost transferat mai târziu la Penitenciarul din Sighetul Marmaţiei. Datorită regimului de exterminare, prin corvezi, foame şi frig, Tit Liviu Chinezu s-a îmbolnăvit foarte grav.

Anunţat sanitarul închisorii, acesta sub pretextul că îl duce la infirmerie, l-a izolat într-o celulă mare, neîncălzită, unde, după două zile, pe 15 ianuarie 1955 a decedat, îngheţat. A fost îngropat fără sicriu, noaptea, în Cimitirul Săracilor, fără a i se cunoaşte locul.