Vladimir Putin, țarul Rusiei până la 84 de ani?

Președintele Vladimir Putin, care este la cârma Rusiei din august 1999, ar putea rămâne la putere încă 16 ani, dacă sănătatea îi va permite. S-a vorbit mult până acum despre ce s-ar întâmpla în 2024, când s-ar încheia actualul mandat și cine i-ar succeda, din moment ce Constituția Rusă din 1993 nu îl autoriza pe Putin să candideze la următoarele alegeri prezidențiale.

Totuşi, după amendamentele constituționale avizate prin votul popular din urmă cu câteva zile, care au obținut un sprijin de 77,92% , Putin va putea să-și prezinte candidatura pentru alegerile din 2024 și din 2030. În acest fel și, în cazul în care se va menţine în formă și va continua să controleze mecanismul pentru a câștiga la urne, el poate rămâne la Kremlin până în 2036, când va avea 84 de ani.

Este adevărat, după cum denunță opoziția, că plebiscitul nu a fost curat, dar este adevărat și că, dacă ar exista în Rusia o masă cu adevărat critică la adresa lui Putin, cu adevărat pregătită să scape de el, ar reuși într-un fel sau altul. Dar, aşa stând lucrurile, se poate spune că rușii au ales să-i ofere puteri pe viaţă pentru a continua să conducă ţara.

Așa cum s-a întâmplat în epoca sovietică, la sfârșitul anilor ’70 și până în 1985, când Mihail Gorbaciov a ajuns la Kremlin, se pare că în curând Rusia va ajunge să fie condusă de o gerontocrație totalitară precum cea întrupată de Politburo în timpul mandatelor lui Leonid Brejnev, Iuri Andropov și Konstantín Cernenko.

Și este paradoxal, deoarece Putin a fost promovat în fruntea puterii de către oligarhii din jurul predecesorului său, Borís Elțîn, să modernizeze țara, să o facă mai competitivă și viguroasă şi să nu reproducă dinamica arhaică care s-a dovedit ineficientă în Uniunea Sovietică

Însă, este la fel de adevărat că magnaţii lui Elțîn își doreau și un „lider puternic”. Catastrofalul deceniu ’90, marcat de criminalitate și corupție, de războiul din Cecenia și falimentul vistieriei de stat în 1998, a lăsat în mentalul colectiv ideea că este nevoie de o mână forte pentru a pune capăt problemelor. Dar, dintre cele două calități care erau cerute atunci noului președinte, spirit modernizant combinat cu hotărâre, tocmai fața autoritară a predominat în Putin.

Vladimir Putin s-a născut pe 7 octombrie 1952 în Leningrad (actualul Sankt Petersburg). A absolvit Dreptul în 1975 și ulterior a intrat în serviciile secrete sovietice, KGB, unde a învățat limba germană. El a fost trimis în Germania de Est (RDG) în 1985 cu misiunea de a spiona și recruta agenți. A ajuns la gradul de colonel.

În primăvara anului 1990, s-a întors la Leningrad, unde primarul, Anatoli Sobceak, un liberal pe care l-a cunoscut la Facultatea de Drept, l-a numit consilier. La acea vreme, Putin s-a împrietenit cu un alt mare liberal rus, Anatoli Ciubais, denunţat pentru privatizarea nedreaptă a proprietății statului după destrămarea Uniunii Sovietice. În 1996, Ciubais a fost folosit de Elțîn ca intermediar pentru a-l invita pe Putin să lucreze în Administrația Kremlinului. Astfel, el a intrat în Sancta Sanctorum a puterii în Rusia. Și a fost rapid pentru că, în vara lui 1998, era deja director al Serviciului Federal de Securitate (FSB, fost KGB).

După doar un an, pe 9 august 1999, Elțin, pornind într-un proces pentru găsirea unui succesor, l-a numit pe acest fost colonel al serviciilor secrete în funcția de prim-ministru. El a primit misiunea de a pune capăt secesioniștilor ceceni o dată pentru totdeauna și de a face ordine în restul țării. Desigur, fără a încălca interesele și proprietățile magnaţilor. În ciuda faptului că a deținut funcții importante, el era un necunoscut pentru majoritatea rușilor. Pentru unii, chiar părea un om cenușiu, fără nicio carismă.

Dar prima sa mare frază lapidară l-a catapultat la cele mai înalte niveluri de popularitate. Referindu-se la insurgenții ceceni, Putin a spus: „Îi vom urmări și lichida pe teroriști chiar în toaletă”. Cupola puterii trebuie să fi înțeles atunci că au găsit omul potrivit pentru a conduce Rusia. La 31 decembrie 1999, Elțîn și-a dat demisia și a predat puterea delfinului său. La alegerile din martie 2000, Putin a devenit președintele rus al noului mileniu.

Enorma solemnitate cu care el a preluat mandatul, pe 7 mai 2000, acum 20 de ani, oferă o idee a rolului său, echivalent cu cel de împărat din dinastia Romanov, pe care Putin şi l-a atribuit în noua etapă. El a fost reales în 2004 și, începând din 2008, a ocupat funcția de șef al guvernului, lăsând tronul în mâinile lui Dmitri Medvédev. S-a întors la Kremlin în 2012 și, în 2018, a câștigat din nou alegerile prezidențiale.

În cei 20 de ani ca președinte, Putin a demontat întreaga țesătură democratică pe care predecesorul său a pus-o în funcțiune, mulți dintre adversarii săi politici au ajuns în închisoare sau asasinați, iar relațiile cu exteriorul au mers din rău în mai rău. Nu numai că există tensiune între Rusia și Occident, ci şi între Rusia și mai mulți dintre vecinii săi, inclusiv Belarus, cel mai credincios aliat până de curând.

Cu actualul președinte în frunte, Rusia a luptat cu Cecenia, Georgia și Ucraina. Acum o face și în Siria și Libia. De asemenea, trimite militari și mercenari în Venezuela, Sudan și Republica Centrafricană. Războiul a fost întotdeauna, potrivit oponentului asasinat Boris Nemţov, cartea de vizită a regimului Putin. Ultima dată când a fost reales, în martie 2018, el a obținut 77,60% din voturi, cel mai bun rezultat al său până acum. La recentul plebiscit constituțional, Putin a câştigat cu 77,92% din voturi..

Sursa: ABC / Traducerea: Rodezia Costea (Rador)