Vladimir Tismăneanu, șeful comisiei prezidențiale care a condamnat comunismul: Eu nu-l aud pe „Petrov” când vorbește Traian Băsescu. Sunt câteva teme unde mă despart de fostul președinte. Dar nu voi urla cu lupii

Vladimir Tismăneanu, șeful comisiei prezidențiale care a întocmit în 2006 raportul de condamnare a comunismului în România, scrie în două postări pe Facebook despre meritele lui Traian Băsescu în ce privește asumarea acesturi demers, după ce Curtea de Apel a decis, vineri, că fostul președinte a fost colaborator al fostei Securități sub numele conspirativ Petrov.

”Spre deosebire de Marius Oprea, eu nu-l aud pe „Petrov” când vorbește Traian Băsescu. Sunt câteva teme unde mă despart de fostul președinte. Dar nu voi urla cu lupii. Niciodată”, scrie Tismăneanu în cele două postări în care amintește de rolul lui Traian Băsescu în condamarea comunismului.

Tismăneanu a fost numit în aprilie 2006 în funcția neremunerată de președinte al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, comisie care a redactat raportul prezentat de Traian Băsescu în plenul Parlamentului României în data de 18 decembrie 2006.

Redăm mai jos integral cele două postări ale lui Vladimir Tismăneanu pe Facebook:

”Mă întreb acum dacă fostul președinte al României se gandeste la ce simt oamenii care au crezut în declaratiile sale de necolaborare cu Securitatea. Inclusiv autorul acestor randuri. Condamnarea dictaturii comuniste și desecretizarea arhivelor rămân momente cruciale în istoria post-comunismului românesc. De ce a mers Traian Băsescu pe acest drum, am încercat să deslușim, Marius Stan si cu mine, în cartea noastră de la Cambridge University Press (2018). La vremea cand am scris-o, în 2016-2017, am încercat să dialogăm cu dl Băsescu în ideea unui epilog. N-am reușit.

Prietenii mei Dan Tapalaga si Teodor Baconschi au oferit incitante piste interpretative. Dan este extrem de critic. Doru e mai ponderat. Pentru mine, pe lânga ce scriu ei, este decisivă experiența capitanului de nava. Era la Washington, în februarie 2005, la Council on Foregn Relations. Întrebat cum vede șansele mandatului sau, dl Băsescu a răspuns:

„Sunt capitan de marina, cand spun ca duc nava la destinatie îmi asum integral acest lucru”. Eu țin min perfect momentul. Cum tin minte perfect ziua de 18 decembrie 2006. In fata Parlamentului țării, sabotat, boicotat, huiduit, Traian Băsescu și-a cerut iertare acestui popor, în numele statului roman, pentru abominabilele crime ale dictaturii comuniste. Nimeni nu a făcut-o pâna la el și nici după. In rest, să ne intrebam si sa socotim. Dixi et salvavi animam meam…

• Traian Basescu: „Domnule Tucă, cu un dosar de informator se pot face multe. Asta și explică bătalia politică: cine controleaza CNSAS. Eu consider că oamenii politici care au fost informatori ai Securitatii sau, ca sa nu gresesc, sa nu scap vreun termen, în orice relatie au fost cu Securitatea si au facut rau oamenilor, au făcut poliție politică, au scris despre oameni că nu acceptă nu știu ce teze la Congresul al XII-lea, în timp ce erau la o cafea într-un birou, în colectivități. Acești oameni nu au calitatea morală de a face politica sau, daca o au – asta trebuie să judece legislativul – o au știindu-se despre ei că au facut acest lucru. Să voteze electoratul dacă îi acceptă asa sau nu. Acest lucru trebuie făcut pentru oamenii politici, obligatoriu.” (Aprilie 2006) (…)

(…) Am spus-o acum câțiva ani, cred că e bine să o repet: Raportul Final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, scris și asumat de TOȚI membrii și experții Comisiei, fără absolut NICIO sugestie ori intervenție în text din partea NIMANUI, este opera fundamentală, în plan știintific și moral, a vieții mele.

Meritele lui Traian Băsescu pot fi sintetizate astfel:

1. A acceptat cererile societății civile și a decis înfiintarea Comisiei;

2. A susținut Comisia din răsputeri: fără el, nu avea loc desecretizarea Arhivei CC al PCR;

3. A luptat pentru transferul a sute de mii de dosare de la SRI către CNSAS;

4. A oferit sprijinul logistic al Administratei Prezidențiale în toată perioada cât a funcționat CPADCR și apoi, în timpul funcționării Comisiei Consultative aflată în directa sa subordine;

5. A susținut, adeseori în dezacord cu colegii săi de partid, adoptarea Legii Lustratiei;

6. Pe 18 decembrie 2006, huiduit de Vadim si banda lui, boicotat de PSD-ul condus de Ion Iliescu și Mircea Geoana, a ținut istoricul, da, istoricul discurs din Parlamentul României. A adus omagiul sau disidenților, a condamnat fără drept de apel dictatura comunistă ca ilegitimă si criminală.

Cred că trebuie sa amintesc un moment esential: Mandatul Comisiei era limitat la fărădelegile comise în România. La sugestia unor membri si experti, l-am sunat pe Traian Basescu si l-am intrebat daca extinde mandatul si în legătură cu represiunile din Moldova sovietizată. A raspuns pe loc: „Evident!” Astfel a devent istoricul basarabean Igor Cașu expert al CPADCR, astfel a intrat capitolul despre tragedia Basarabiei în acest document fondator.

La o cină in iunie 2006, Traian Băsescu s-a adresat celor prezenți, membri si experti ai Comisiei, precum și unele personalități intelectuale interesate de subiect, spunând: „Chiar dacă ar fi sa rămânem doar noi doi, dl Tismaneanu și cu mine, și tot voi condamna comunismul”. Nu juca teatru. A dovedit-o.

Viața nu nu e o plimbare pe o șosea bine asfaltată. Apar răscruci neșteptate, secvențe imprevizibile, ba chiar și gropi. Spre deosebire de Marius Oprea, fostul consilier (plătit) al lui Tariceanu, eu nu am deținut nicio funcție plătită. Spre deosebire de Marius Oprea, eu nu-l aud pe „Petrov” când vorbește Traian Băsescu. Sunt cateva teme unde mă despart de fostul președinte. Dar nu voi urla cu lupii. Niciodată.”

Citește și

Traian Băsescu, despre acuzațiile CNSAS: Nu au nimic comun cu realitatea vremii, utilizând două note care nu au produs nici un efect negativ/ Deformează adevărul până la limita minciunii

Omul fără inimă