Vor reuși americanii să-l scoată pe Orban de sub vraja lui Putin? Ce vor, de fapt, SUA în Europa Centrală și de Est?

Mesajele secretarului de stat, Mike Pompeo, transmise, luni, la Budapesta merită maxima atenție. Ele nu vorbesc doar despre Ungaria. La prima vedere indică doar o încercare disperată a Washingtonului de a-l extrage pe Viktor Orban de sub vraja lui Putin și de a întoarce cumva Ungaria, pe cât posibil, cu fața spre valorile lumii occidentale: justiție, stat de drept, democrație. La o citire mai atentă însă, mesajele lui Pompeo vizează o întreagă regiune, sunt și despre noi.

De notat întâi de toate schimbarea de tactică. Pompeo i-a luat pe oficialii maghiari cu binișorul, încercând să le explice prietenește că apropierea de Rusia și de China nu le va aduce nimic bun, pe termen lung. La suveraniștii pătrunși de misiunea lor istorică gen Orban nu merge să le bați obrazul că au făcut praf democrația. Dacă începi cu asta, nu doar că i-ai pierdut definitiv, dar îi riști să-i împingi și mai rău în brațele adversarului.

Pompeo a vorbit despre valorile promovate de SUA, libertăți civile, domnia legii, stat de drept, dar a făcut-o în faza a doua, răspunzând întrebărilor adresate de jurnaliști. Într-o țară deraiată grav de pe cursul democratic, subiectul nu putea fi totuși evitat. Dar el n-a fost mesajul principal, cum s-ar fi așteptat unii. Celor îngrijorați de soarta democrației din Ungaria le-a spus separat ce vor să audă.

• Mesajul greu, ca o găleată cu apă rece aruncată în fața oficialilor maghiari, a fost însă altul: ”Hungarians know all too well from their history that an authoritarian Russia will never be a friend to the freedom and sovereignty of smaller nations. Russia’s not the only power that wants to erode freedom in this region. I raised with Peter today the dangers of allowing China to gain a bridgehead in Hungary, and we talked openly about how we might work together on that issue. There’s an experience of states in the Asia-Pacific region that shows that Beijing’s handshake sometimes comes with strings, strings that will leave Hungary indebted both economically and politically. (…) Too often in the recent past, the United States was absent from Central Europe. That’s unacceptable. Our rivals filled those vacuums. (…) We’ve now had 14 senior-level U.S. visits throughout Central Europe in just the first two years of this administration. I won’t tell you how many there were in the previous administration, but it starts with a “Z.”

Aici sunt două observații mari de făcut. În primul rând, mesajele lui Pompeo sunt în perfect acord cu noua poziționare strategică americană, exprimată încă de anul trecut de Wess Mitchell, un excelent cunoscător al Europei Centrale și de Est, pe vremea când era adjunct al secretarului de stat.

În timpul vizitei din iunie 2018 de la București, Wess Mitchell s-a comportat și a vorbit exact așa cum a făcut-o luni Mike Pompeo la Budapesta. Am notat la vrea respectivă următoarele despre schimbarea de atitudine a Washingtoului în ce privește România:

• ”Accentele dure lipsesc din discursul lui Wess Mitchell, degetul întins către inamicii statului de drept nu l-a mai văzut nimeni în discursul său ținut la Facultatea de Drept din București și nici clasicele îngrijorări, cu toate că ar fi avut toate motivele din lume să le exprime în aceste momente grele. Chiar azi trec prin Parlament modificările la Codul de Procedură Penală, criticate de magistrați. Nici o aluzie la mutilarea legislației penale. Abordarea oficialului american a avut o notă mai degrabă pozitivă și optimistă. O parte din explicație este că evoluăm cu toții într-un peisaj total diferit față de acum câțiva ani, România nu trebuie aruncată în brațele inamicului, ci încurajată. Cealaltă parte din explicație este o realitate dură, ceva mai greu de înghițit: administrația Trump pare mai concentrată pe contracte și business decât pe exportul democratic de valori și reguli, vine cu o abordare ceva mai tranzacțională a relațiilor bilaterale.” (Vezi detalii aici)

Câtă asemănare cu mesajele transmise la Budapesta! Din discursul lui Mitchell, exact ca în discursul lui Pompeo, n-au lipsit nici avertismentele legate de Rusia și de ambițiile comerciale ale Chinei în regiune, noul pericol la Marea Neagră. În ambele discursuri vom regăsi cam aceleași elemente de abordare pragmatică: 2% pentru armată, investiții în energie pentru a înlocui gazul rusesc cu gaz american.

Un singur lucru nu este încă destul de clar. În ce măsură investiția americanilor în Europa Centrală și de Est (Noua Europă) și susținerea oferită unor regimuri autoritare, suveraniste, de tip Orban nu mai urmărește încă un scop, unul ceva mai dur, pe lângă limitarea influenței Rusiei și a Chinei în regiune. Dacă America sub administrația Trump încearcă, într-adevăr, să rupă Europa în două pentru a elimina un competitor?

Preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, l-a acuzat în noiembrie anul trecut pe preşedintele SUA, Donald Trump, că este împotriva creării ”unei Europe unite şi puternice”. ”Pentru prima dată în istorie avem o administraţie americană ce nu este entuziastă, ca să nu spun mai mult, faţă de o Europă unită şi puternică”, a spus Tusk. ”Vorbesc aici de fapte, nu de propagandă”, a susţinut în continuare fostul premier polonez, fără să explice sau să exemplifice.

Dacă vom fi puși, la o adică, să alegem între UE și SUA, ce vom face? Mă tem că România intră din nou sub un val istoric și că nu este deloc pregătită să-i facă față.

Citește și

Secretarul de stat american pune în gardă Ungaria în privința legăturilor sale cu Moscova

Ministrul ungar de externe, după întâlnirea cu Pompeo: Am solicitat ca ExxonMobil să adopte o decizie și să demareze exploatarea de gaze din teritoriul românesc/ Pompeo: SUA a fost prea des absentă în această regiune, rivalii noștri exploatează acest vid