Vrei să-ți schimbi culoarea ochilor? Toate riscurile și îndoielile experților în legătură cu keratopigmentarea

Introdusă cu ani în urmă pentru a „masca” opacitățile corneene post-traumatice la persoanele care au orbit, procedura are astăzi scopuri pur estetice, însă specialiștii avertizează asupra complicațiilor care pot duce la pierderea vederii, relatează Corriere della Sera.

Denumită și ‘tatuaj ocular’, această procedură a fost introdusă cu ani în urmă pentru a masca opacitățile corneene posttraumatice la persoanele nevăzătoare (pentru a le îmbunătăți aspectul, fără a fi nevoie să se recurgă la proteze), în timp ce astăzi scopul său este pur estetic.

Concret, operația – efectuată sub anestezie locală și care durează 10-15 minute – presupune utilizarea unui laser femtosecundar (cea mai frecventă tehnică este, de fapt, FAK, un acronim care înseamnă keratopigmentare intra-stromală asistată de laserul cu femtosecunde) pentru a crea un tunel inelar în cornee în care se injectează un pigment colorat, acoperind culoarea naturală a irisului din spate.

Fiind o tehnică de microchirurgie realizată pe țesutul foarte delicat al corneei, keratopigmentarea nu este lipsită de complicații și, așa cum avertizează un raport al Academiei Americane de Oftalmologie.

Riscurile posibile sunt deteriorarea corneei, care poate duce la opacitate, deformare, scurgeri de lichid și pierderea vederii, probleme la nivelul plexurilor nervoase subcorneene care duc la fotosensibilitate pronunțată (adică intoleranță la lumină), o reacție la pigmentul colorat, care poate provoca inflamații, uveită (inflamație a straturilor oculare interne) sau creșterea vaselor de sânge în interiorul corneei, o infecție bacteriană sau fungică, care poate duce la cicatrizarea corneei și pierderea vederii, o distribuție neuniformă a pigmentului colorat și scurgerea pigmentului din ochi, ceea ce duce la decolorarea zonei tratate.

„Dincolo de inofensivitatea sa, asupra căreia am rezerve și Academia Americană are și ea, această procedură lasă multe întrebări deschise”, explică Paolo Nucci, profesor de oftalmologie la Universitatea din Milano.

”În primul rând, prezența acestui pigment colorat ar putea îngreuna observarea structurilor posterioare ale ochiului, cum ar fi retina, în timpul unei examinări oftalmologice, fără a mai menționa faptul că colorantul ar putea trece și în interiorul ochiului. În plus, este într-adevăr o procedură atât de reversibilă pe cât se pretinde a fi, iar culoarea supraimpusă irisului va arăta apoi frumos și natural?”.

Având în vedere că potențialele complicații pe termen lung ale keratopigmentării rămân încă necunoscute (urmărirea pacienților deja operați nu are nici măcar zece ani), potrivit Academiei Americane de Oftalmologie „cel mai sigur mod de a schimba culoarea ochilor este de a evalua dacă subiectul este un candidat potrivit pentru lentile de contact colorate, care ar trebui să fie prescrise de un oftalmolog și montate de un optician calificat”.