Wall Street Journal: Președintele argentinian Milei a făcut audienței de la Davos un transplant de coloană vertebrală. El a avertizat elitele cu privire la consecințele persistenței Occidentului pe actuala cale socialistă.

Fragmente din discursul ținut miercuri la Davos de președintele argentinian Javier Milei preluate de publicația americană de business THE WALL STREET JOURNAL (via Rador Radio România):

Lumea occidentală este în pericol, și este în pericol din cauză că aceia care ar fi trebuit să aibă sarcina de a apăra valorile occidentale au fost cooptați de către o viziune despre lume care duce inexorabil la socialism și, în consecință, la sărăcie. Din nefericire, în ultimele decenii, motivați de unii indivizi cu intenții bune care doresc să-i ajute pe alții și motivați și de alții care doresc să aparțină unei caste privilegiate, principalii lideri ai lumii occidentale au abandonat modelul libertății în favoarea a diverse versiuni de ceea ce noi numim colectivism.

Ne aflăm aici pentru a vă spune că experimentele colectiviste nu constituie niciodată soluția problemelor care-i năpăstuiesc pe cetățenii lumii. Din contră, sunt cauza lor fundamentală. Credeți-mă, nimeni nu se află într-o poziție mai bună decât noi, argentinienii, pentru a depune mărturie în privința acestor două idei.

Atunci când am adoptat modelul libertății, în 1860, am ajuns în decurs de 35 de ani o putere mondială de frunte. Și când am adoptat colectivismul, în decursul ultimilor 100 de ani, am văzut cum cetățenii au început să sărăcească sistematic și am căzut pe locul 140 la nivel global. […]

Cum nu există nici un dubiu că capitalismul de piață liberă e superior în termeni de productivitate, opinia de stânga a atacat capitalismul pe teme de moralitate […] Ei spun că capitalismul e malefic fiindcă e individualist, iar colectivismul e bun pentru că e altruist – evident, pe banii altora -, astfel că ei pledează pentru justiție socială.

Însă acest concept – care în ultima vreme a ajuns la modă în lumea dezvoltată – e în țara mea o constantă a discursului politic din ultimii 80 de ani. Problema e aceea că justiția socială nu e justă și nici nu contribuie la bunăstarea generală. Ba chiar din contră, e o idee intrinsec nedreaptă, întrucât e violentă. E nedreaptă fiindcă statul e finanțat prin impozite, iar impozitele sunt strânse prin coerciție – sau poate vreunul dintre voi să spună că-și plătește impozitele din proprie inițiativă? Ceea ce înseamnă că statul e finanțat prin coerciție și, cu cât povara fiscală e mai mare, cu atât coerciția e mai dură și libertatea mai redusă. […]

Din nefericire, aceste idei nocive au prins rădăcini în societatea noastră. Neo-marxiștii au reușit să coopteze bunul simț al lumii occidentale, și au reușit s-o facă prin acapararea presei, culturii, universităților – dar și a organizațiilor internaționale. Ultimul caz e probabil și cel mai grav, întrucât acestea sunt instituții care au o influență enormă asupra deciziilor politice și economice ale țărilor care constituie organizațiile multilaterale.

Din fericire, suntem tot mai mulți cei care îndrăznim să ne facem vocile auzite, fiindcă noi înțelegem că dacă nu luptăm cu adevărat și decisiv împotriva acestor idei, unica noastră soartă posibilă e să avem tot mai multă reglementare a statului, socialism, sărăcie și mai puțină libertate și, în consecință, vom avea și un nivel de trai mai prost. Vestul a început deja, din nefericire, să pășească pe acest drum. Știu că multora li se va părea ridicol să afirmi că Occidentul a trecut la socialism, dar e ridicol doar dacă te limitezi de unul singur la definiția economică tradițională a socialismului, care afirmă că e un sistem economic în care statul deține mijloacele de producție.

Din punctul meu de vedere, această definiție ar trebui adusă la zi, din perspectiva circumstanțelor actuale. Astăzi statele nu mai au nevoie să controleze direct mijloacele de producție pentru a controla fiecare aspect al vieții individului. Cu instrumente precum tipărirea de bani, datoria, subvenția, controlul ratei dobânzilor, controlul prețurilor și legi care corectează așa-zise deficiențe ale pieței, statul poate controla viața și soarta a milioane de indivizi.

Și astfel am ajuns la punctul în care, utilizând tot felul de nume și aparențe, o bună parte din ofertele politice general acceptate în cele mai multe țări occidentale sunt variante colectiviste, indiferent că se proclamă fățiș a fi comuniste, fasciste, naziste, socialiste, social-democrate, socialiste [sic!], creștin-democrate sau democrat-creștine, neo-keynesiene, progresiste, populiste, naționaliste sau globaliste.

Trăgând linie, nu există diferențe majore. Toate afirmă că statul trebuie să ghideze toate aspectele vieții individului. Toate apără un model contrar celui care a condus umanitatea spre cel mai spectaculos progres din istoria ei. Ne-am strâns astăzi aici pentru a invita restul țărilor din lumea occidentală să revină pe calea prosperității, libertății economice, guvernului limitat și respectului nelimitat pentru proprietatea privată – elemente esențiale pentru creșterea economică. Iar sărăcia produsă de colectivism nu este vreo fantezie, dar nici o soartă insurmontabilă.

Este însă o realitate pe care noi, argentinienii, o cunoaștem foarte bine. Am trăit acest lucru, am trecut prin acest lucru, fiindcă, după cum am spus deja, de când am decis să abandonăm modelul libertății care ne îmbogățise am rămas prinși într-o spirală descendentă din cauza căreia am devenit mai săraci și mai săraci, zi după zi. Așadar, este un lucru pe care noi l-am trăit și ne aflăm aici pentru a vă avertiza cu privire la ce se poate întâmpla dacă țările din lumea occidentală care s-au îmbogățit folosind modelul libertății vor rămâne pe această cale a servituții.

Cazul Argentinei constituie o demonstrație empirică cum că, oricât de bogat ai fi sau oricât de mult ai avea în termeni de resurse naturale ori cât de calificată ți-ar fi populația, sau educată, oricâte lingouri de aur ai avea în banca centrală, dacă se adoptă măsuri care interferează cu funcționarea liberă a piețelor, cu competiția liberă, cu sisteme liberalizate de prețuri, dacă îngrădești comerțul, dacă ataci proprietatea privată, unica soartă posibilă e sărăcia.

Prin urmare, în concluzie, aș vrea să las un mesaj tuturor oamenilor de afaceri de aici și celor care nu sunt prezenți fizic, dar ne urmăresc de prin toată lumea. Nu vă lăsați intimidați, nici de casta politică, nici de paraziții care trăiesc pe banii statului. Nu capitulați în fața clasei politice, care urmărește doar să rămână la putere și să-și mențină privilegiile. Voi sunteți binefăcători sociali. Voi sunteți eroi. Voi sunteți creatorii celei mai extraordinare perioade de prosperitate pe care am văzut-o vreodată. Nu permiteți nimănui să vă spună că ambiția voastră e imorală. Dacă voi faceți bani, atunci îi faceți fiindcă oferiți un produs mai bun la un preț mai bun – și astfel contribuiți la bunăstarea generală. Nu vă predați în fața ascensiunii statului. Statul nu constituie soluția. Statul constituie însăși problema. Voi sunteți adevărații eroi ai acestei povești și fiți siguri că, începând de astăzi, Argentina vă este aliat neclintit și necondiționat. Vă mulțumesc foarte mult și trăiască libertatea, la naiba! (Traducere: Andrei Suba)