Washington Post, criticat vehement după ce a publicat un articol semnat de Erdogan. „Urmează ca Kim Jong Un să scrie în New York Times?”

Ziarul Washington Post, considerat una dintre cele mai influente voci ale presei liberale din Statele Unite, a fost criticat vehement după ce a publicat în ediția sa online de vineri un articol semnat de președintele turc Recep Tayyip Erdogan, în care acesta atacă Arabia Saudită pentru moartea jurnalistului Jamal Khashoggi.

Publicația americană – unde ziaristul saudit era colaborator – a fost acuzată că a fost folosită ca instrument de propagandă pentru regimul de la Ankara, văzut de mulți drept cel mai represiv din lume în ceea ce privește libertatea de expresie și drepturile jurnaliștilor. „Urmează acum ca Kim Jong Un să scrie în New York Times?” s-a întrebat un comentator, în timp ce alții au remarcat că, în luna martie a acestui an, Washington Post a publicat un articol în care denunța faptul că „Erdogan transformă Turcia într-o închisoare totalitară,” remarcând că Guvernul de la Ankara a trimis în închisoare mai mulți jurnaliști decât orice țară din lume.

Articolul recent semnat de Erdogan este, cred analiștii, înca o dovadă că liderul turc este adevăratul câștigător al cazului Khashoggi, iar el a profitat de platforma oferită pentru a face uitate propriile abuzuri împotriva jurnaliștilor și a se prezenta, în mod ironic, ca un apărător al libertății de expresie.

Multe voci au evidențiat faptul că liderului turc i-a fost oferit un instrument de propagandă, în condițiile în care jurnaliștii din Turcia critici la adresa lui sunt acuzați deseori de „terorism” și trimiși la închisoare. În articolul de opinie publicat de Washington Post (în două versiuni, engleză și turcă), Erdogan se referă la eforturile făcute de Turcia în „cauza dreptății” pentru Khashoggi. „Turcia a mutat cerul și pământul pentru a face lumină asupra tuturor aspectelor acestui caz,” a scris Erdogan.

Potrivit anchetatorilor turci, Khashoggi a fost omorât în consulatul țării sale din Istanbul la începutul lunii octombrie. Se pare că el a fost strangulat imediat după ce a intrat în misiunea diplomatică, iar cadavrul lui ar fi fost dizolvat în acid. Prințul Mohammed bin Salman (MbS), liderul de facto al Arabiei Saudite, văzut până nu demult ca un reformator al monarhiei arabe, este arătat cu degetul ca fiind cel care a ordonat uciderea jurnalistului ce trăia în auto-exil în Statele Unite.

În articolul de opinie din Washington Post, Erdogan nu se referă la acuzațiile împotriva lui MbS, afirmând că relația Turciei cu saudiții este una prietenoasă și că asasinarea ziaristului saudit nu trebuie văzută ca o „problemă” între cele două țări. Liderul turc nu îl menționează de altfel deloc pe moștenitorul coroanei saudite, dar scrie că e convins că tatăl acestuia, regele Salman bin Abdulaziz Al Saud, nu a „ordonat asasinarea lui Khashoggi.”

„Cine a dat ordin să fie omorât acest suflet bun?” se întreabă Erdogan, adăugând că saudiții trebuie să fie mai cooperanți cu ancheta realizată de autoritățile turce și să indice unde sunt rămășițele lui Khashoggi.

Erdogan îi critică pe saudiți pentru că au încercat să evite responsabilitatea pentru moartea lui Khashoggi. „Unii par să spere că această problemă va dispărea cu timpul. Dar noi vom continua să punem întrebările care sunt esențiale pentru ancheta penală din Turcia, dar și pentru familia lui Khashoggi și celor apropiați lui.”

„Trebuie să adaug că prietenia noastră cu Riadul, care durează de mult timp, nu înseamnă că vom închide ochii la crima premeditată care a avut loc chiar în fața ochilor noștri. Acesta este un alt motiv pentru care am fost șocați și întristați de eforturile anumitor oficiali saudiți de a acoperi asasinarea premeditată a lui Khashoggi, în loc să servească cauza dreptății, așa cum ar presupune prietenia noastră.”

În finalul materialului, Erdogan compară moartea lui Khashoggi cu atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 împotriva Statelor Unite și cu scandalul Watergate. „Asasinarea lui Jamal Khashoggi implică mult mai mult decât un grup de ofițeri de securitate, la fel cum scandalul Watergate a fost mai important decât o simplă spargere, iar atacurile teroriste din 11 septembrie au însemnat mai mult decât acei atacatori. Ca membri responsabili ai comunității internaționale, trebuie să dezvăluim identitatea maeștrilor păpușari din spatele uciderii lui Khashoggi și să-i descoperim pe aceia în care oficialii saudiți – care încă încearcă să acopere crima – și-au pus încrederea,” a scris Erdogan.

„Nimeni nu ar trebui să îndrăznească să realizeze din nou asemenea acte pe pamântul unui aliat al NATO… Dacă cineva alege să ignore acest avertisment, se va confrunta cu consecințe grave,” a afirmat liderul turc.

Ce afirmă criticii

Criticii susțin că genul de simpatie pe care Erdogan o sugerează în articolul din Washington Post nu este deloc identică cu cea arătată celor aproximativ 160 de jurnaliști turci închiși de către guvernul său, cei mai mulți fiind arestați în timpul stării de urgență impusă după tentativa de lovitură de stat din iulie 2016. Mulți dintre aceștia au fost acuzați de „terorism,” așa cum s-a întâmplat în acest an cu 13 ziariști de la cotidianul de opozitie Cumhuriyet, care au fost condamnați pentru susținerea unor organizații „teroriste” ilegale (detalii aici).

De exemplu, Jonathan Schanyer, fost oficial din Departamentul american al Trezoreriei, a scris pe Twitter: „Și eu vreau dreptate pentru Khashoggi. Dar promovarea acestui individ violent (Erdogan) pentru publicul american nu este modalitatea de a face acest lucru.”.

Chiar și Washington Post a publicat în luna martie un material în care îl acuza pe Erdogan că „transformă Turcia într-o închisoare totalitară,” remarcând că Guvernul de la Ankara a trimis în închisoare mai mulți jurnaliști decât orice țară din lume. „În Turcia, sub președintele Recep Tayyip Erdogan, tweet-ul a fost transformat într-o crimă și o democrație cu probleme se transformă într-o dictatură,” a scris atunci ziarul american, făcând referire la condamnarea a 23 de ziariști la pedepse între doi și șapte ani de închisoare „pe baza unor acuzații ridicole că erau membri ai unei organizații teroriste și au scris mesaje tweet despre asta. Alți doi au fost condamnați pentru acuzații mai puțin grave că au susținut o organizație teroristă.”

Întemnițarea jurnaliștilor turci a venit în contextul unei represiuni generale împotriva „unor percepuți dușmani din presă, guvern, mediul academic și din forțele de securitate, printre alți piloni ai societății turce. Peste 60.000 de persoane au fost arestate și 150.000 au fost forțate să își abandoneze locurile de muncă,” scria atunci Washington Post. Ziarul a remarcat că Turcia a avut pe vremuri o presă robustă, independentă, dar „Erdogan a organizat o campanie pe mai multe fronturi: a închis instituții media, a forțat altele să își schimbe proprietarii și a folosit judecători și procurori prietenoși.” De exemplu, Ali Akkus, care era editor al publicației Zaman (închisă între timp), a fost condamnat la șapte ani și jumătate de închisoare pentru că a scris pe Twitter: „Niciun dictator nu poate reduce presa la tăcere.”

Potrivit Washington Post, procesele jurnaliștilor turci indică faptul că Turcia s-a îndepărtat de „normele occidentale ale democrației, drepturilor omului și statului de drept. Erdogan mărșăluiește fericit alături de Rusia, China, Egipt, Cuba și alții, unde legitimitatea de a conduce se bazează pe constrângere și controlul gândirii. Dictatura lui Erdogan trebuie să fie criticată pentru ceea ce este. Chiar dacă își acoperă urechile, Statele Unite și alte națiuni trebuie să protesteze, și să o facă cu voce tare.”

Erdogan, câștigătorul

Apariția articolului scris de Erdogan în ziarul american a fost criticată așadar de multe voci, care au remarcat ironia situației în condițiile în care liderul de la Ankara s-a făcut remarcat ca fiind unul dintre principalii adversari ai libertății de expresie. După lovitura de stat nereușită din iulie 2016, Turcia a devenit cea mai mare închisoare pentru jurnaliști din lume, cu peste 150 de ziariști închiși. Mai mult de 180 de organizații media au fost închise, iar aproximativ 2.500 de jurnaliști și alți angajați din presă și-au pierdut locurile de muncă. Clasamentul Mondial al Libertății Presei din acest an a plasat Turcia pe locul 157 din 180 de țări, între Rwanda și Kazakhstan.

Nu puțini sunt cei care au afirmat chiar că decizia celor de la Washington Post de a accepta un articol scris de Erdogan este în ton cu linia adoptată de multe publicații occidentale liberale de a oferi spațiu editorial unor lideri ce îl critică constant pe președintele american Donald Trump. „Urmează acum ca Kim Jong Un să scrie în New York Times?” s-a întrebat un comentator, remarcând că, în afară de Erdogan, un alt lider controversat (președintele iranian Hassan Rouhani) a publicat în această saptamână un articol în Financial Times în care avertizează că Administrația Trump „amenință stabilitatea mondială” (articolul aici).

Așa cum explicam într-o analiză recentă, cazul Khashoggi a reprezentat pentru Ankara o mană cerească și o lovitură de imagine importantă. Oficialii turci, în frunte cu președintele Recep Erdogan, s-au implicat în cazul ziaristului saudit ucis, iar detaliile pe care le-au oferit presei au avut darul să contribuie la intensificarea valului de mânie globală împotriva Arabiei Saudite. Cazul lui Khashoggi a devenit unul global mai ales datorită insistenței Turciei. Dintr-o dată, Ankara nu mai este țara acuzată de faptul că a suprimat presa și libertatea de exprimare. Riadul este acum mult mai brutal, în timp ce Turcia apare ca o țară islamistă moderată.

Erdogan a părut că depune eforturi susținute pentru a dezlega misterul morții lui Khashoggi. Nu e greșit să spunem că, prin atitudinea preocupată pe care o afișează constant, liderul turc încearcă să extragă cât mai multe beneficii din partea Riadului într-o perioadă în care relațiile dintre Turcia și Arabia Saudită traversează un moment de cotitură. De ani de zile cele două puteri sunnite se luptă pentru supremație și influență în zonă. Cazul Khashoggi i-a oferit abilului Erdogan oportunitatea ideală de a profita cât mai mult de problemele pe care Riadul și le-a creat singur. Iar liderul turc nu a stat vrea mult pe gânduri.

Reputația prințului saudit a fost știrbită aproape iremediabil de dezvăluirile turcilor, criza l-a transformat pe Erdogan în apărătorul ziariștilor oprimați, iar Ankara a devenit mediatorul și purtătorul de mesaje între Arabia Saudită și Statele Unite. Ofensiva de imagine a regimului de la Ankara este astfel una reușită. Iar faptul că Erdogan a ajuns să scrie în Washington Post despre Khashoggi, pozând în apărător al jurnaliștilor și al libertății de expresie, arată încă o dată că el este cu certitudine câștigătorul absolut al acestui caz dramatic.

Surse: Washington Post, The Guardian, Washington Free Beacon, G4Media.ro