Week-end fantastic pentru performerii români: titluri, medalii de aur și recorduri mondiale în tenis, înot și canotaj. De ce fotbalul e repetent?

Sfârșitul de săptămână a adus performanțe majore pentru performerii români din sport. Medalii și recorduri mondiale, iar unele discipline sportul românesc par să iasă din marasmul care a dus la bilanțuri dezamăgitoare la ultimele două jocuri olimpice. Explicația? Eforturi individuale excepționale (Simona Halep și David Popovici), sisteme funcționale conduse de foști sportivi de top (înot, canotaj), muncă enormă. Adică exact ce lipsește de la naționala de fotbal, cel mai urmărit sport în România.

Week-end-ul a fost marcat de performanța ieșită din comun a înotătorului David Popovici, care, la doar 17 ani, a stabilit un nou record mondial la proba de 100 metri liber. Popovici a câștigat astfel medalia de aur la Campionatul European și s-a calificat cu șanse reale și în finala de 200 metri liber, care are loc luni seară la Roma.

David Popovici este, fără dubiu, un sportiv ieșit din comun. Toți specialiștii în domeniu vorbesc despre o tehnică aparte, un sportiv dotat cu calități native rarisime. Toate calitățile sunt dublate de antrenamente istovitoare, Popovici fiind un exemplu clar de etică a muncii. Plus, în cazul său particular, norocul de a avea o familie care l-a susținut permanent și un antrenor cu care face o echipă perfectă. Dar David Popovici face parte dintr-o generație de înotători cu rezultate promițătoare, iar mai mulți specialiști citați de presa sportivă arată că și organizarea federației de specialitate, condusă de fosta mare înotătoare Camelia Potec, are un rol în trierea, selectarea și sprijinirea sportivilor de perspectivă.

Canotajul a fost un alt sport care a performat excepțional în acest final de săptămână. Sportivii români au încheiat en fanfare cel mai bun campionat european din istorie, după cum arată Gazeta Sporturilor, cu 5 medalii de aur și 3 de bronz. Și aici contează mai mulți factori: munca de ocnaș (canotajul este unul dintre cele mai dure sporturi), talentul individual și condițiile de pregătire. Or, cu Elisabeta Lipă în fruntea federației, declinul accentuat din ultimul deceniu al acestui sport de tradiție în România pare să se oprească. Iar dacă citiți declarațiile lui Lipă de când a preluat conducerea federației, veți vedea două idei repetate obsesiv: muncă și organizare.

În cazul Simonei Halep, campioana de la Toronto revenită după o perioadă marcată de accidentări și schimbări majore în viața personală, e de remarcat perseverența extraordinară și ambiția care au transformat-o într-una dintre marile jucătoare de tenis din istorie. E exemplul clar de reușită individuală, de performeră care datorează totul propriului talent și familiei care a făcut cele mai mari sacrificii pentru a o ajuta. O etică a muncii mai presus de îndoială e, de altfel, explicația esențială pentru menținerea în top a Simonei Halep timp de un deceniu.

Un succes a venit și la tenis de masă, unde Bernadette Szocs şi Ovidiu Ionescu au ajuns în semifinale la dublu mixt la Campionatul European şi şi-au asigurat o medalie, indiferent de rezultatul meciului. Cu o tradiție îndelungată, o federație condusă de un sportiv – politician (Cristinel Romanescu, fost deputat PNL), tenisul de masă ne dă speranțe pentru viitoarea olimpiadă de la Paris din 2024.

Rezultatele prestigioase obținute în aceste sporturi în doar câteva zile pun și mai tare în lumină eșecul echipei naționale de fotbal, sportul care are în continuare cea mai mare audiență în România. Iar dacă echipele de club mai reușesc să producă unele performanțe – fie și în cea mai slabă competiție europeană sau prin ”exportul” de fotbaliști către campionatele din vest, federația condusă de Răzvan Burleanu s-a transformat într-o gaură neagră ce înghite sume uriașe și produce înfrângeri pe linie. Ajuns la al treilea mandat – reales cu o unanimitate demnă de perioada comunistă, Răzvan Burleanu e exemplificarea contra-selecției ce operează în multe domenii.

Răzvan Burleanu e un personaj cu zero relevanță în fotbal, sprijinit masiv atât de politicieni, cât și de personaje apropiate de serviciile secrete. Ascensiunea lui nu se bazează pe nici o performanță sportivă ori managerială, iar mandatele de președinte al federației demonstrează că șeful FRF e pur si simplu o nulitate ca manager. E suficient de lecturat lista oamenilor-cheie din instituția pe care o conduce: nici un personaj cu credibilitate, know-how ori performanțe reale.

Or, sportul profesionist, mai ales fotbalul, nu poate ajunge la performanțe decât după crearea și implementarea unei strategii de succes. Timp de două mandate, Burleanu & co nu au reușit să aducă măcar un antrenor de top la națională, necum să producă o strategie implementată la firul ierbii. Iar acum, la FRF, singura strategie valabilă e de fapt menținerea lui Burleanu în funcție, indiferent de cât de catastrofale sunt rezultatele naționalei.