WSJ: Liderii de război ai Israelului nu au încredere unii în alţii/ Premierul Netanyahu, ministrul Apărării şi fostul șef al Armatei nu reușesc să se pună de acord în decizii importante

După şase luni de conflict împotriva Hamas, publicul israelian este profund divizat în ceea ce priveşte modul în care se poate câştiga războiul din Fâşia Gaza. La fel sunt şi cei trei înalţi oficiali ai cabinetului de război, un organism care atunci când a fost format, era menit tocmai să încurajeze unitatea în acest efort, scrie The Wall Street Journal (WSJ), citată de News.ro.

Ranchiunele şi certurile de lungă durată privind modul cel mai bun de a lupta împotriva Hamas au deteriorat relaţiile dintre factorii de decizie în timp de război ai Israelului – premierul Benjamin Netanyahu, ministrul apărării Yoav Gallant şi fostul şef al armatei israeliene, Benny Gantz. Cei trei bărbaţi sunt în dezacord în ceea ce priveşte cele mai importante decizii pe care trebuie să le ia: cum să lanseze o ofensivă militară decisivă, să elibereze ostaticii israelieni şi să guverneze după război în Fâşia Gaza, potrivit WSJ.

Acum, ei trebuie să ia şi una dintre cele mai mari decizii cu care s-a confruntat vreodată ţara: cum să răspundă la primul atac direct al Iranului asupra teritoriului israelian. Lupta lor pentru putere ar putea avea o influenţă decisivă: se trasformă conflictul din Gaza într-o luptă regională mai mare cu Iranul, care va reconfigura ordinea geopolitică din Orientul Mijlociu şi va modela relaţiile Israelului cu SUA pentru decenii?

„Lipsa de încredere între aceste trei persoane este atât de clară şi atât de semnificativă”, a declarat Giora Eiland, fost general israelian şi consilier pentru securitate naţională.

RISC DE EROARE DE CALCUL

Netanyahu, cel mai longeviv premier al naţiunii, încearcă din ce în ce mai mult să conducă singur războiul din Gaza, în timp ce Gallant şi Gantz sunt văzuţi pe scară largă ca încercând să îl elimine pe Netanyahu din decizii.

Gantz, generalul care a condus ultimul război major al Israelului împotriva Hamas în urmă cu un deceniu, şi-a exprimat anterior dorinţa de a-l înlătura pe Netanyahu din funcţia de prim-ministru. El a cerut la începutul acestei luni alegeri anticipate în septembrie, după ce zeci de mii de oameni au manifestat împotriva modului în care premierul a gestionat războiul – un semn că baza lui Gantz a devenit frustrată de rolul său într-un guvern condus de Netanyahu.

Cei trei membri ai cabinetului de război s-au întâlnit zilnic de la atacul de sâmbătă al Iranului, promiţând un răspuns, dar lăsând vagi calendarul, amploarea şi locurile care vor fi lovite. Ei se confruntă cu o provocare în conceperea unui răspuns care să echilibreze obiectivele lor de descurajare a Iranului, de evitare a unui război regional şi de a nu înstrăina SUA şi statele arabe implicate în respingerea atacului iranian, menţionează Wall Street Journal, care reaminteşte că preşedintele Biden i-a îndemnat pe israelieni să dea dovadă de prudenţă în orice răspuns şi a exclus implicarea americană într-un atac israelian pe teritoriul iranian.

„Riscul de eroare de calcul este destul de mare”, a declarat Raz Zimmt, cercetător principal la Institutul pentru Studii de Securitate Naţională din Tel Aviv. „Ne aflăm la începutul unei etape foarte periculoase în conflictul iraniano-israelian”, subliniază el.

CINE ARE PĂRERILE CELE MAI RADICALE

Gallant este considerat cel mai şovin dintre cei trei. La începutul războiului, el a pledat pentru un atac preventiv asupra Hezbollahului libanez aliat al Iranului, dar este, de asemenea, dornic să se alinieze cu SUA.

Netanyahu nu le-a comunicat lui Gallant şi Gantz unele dintre deciziile-cheie luate, potrivit unor actuali şi foşti oficiali israelieni. Într-un efort de a obţine controlul asupra alimentelor şi proviziilor care ajung în Gaza, el a luat în considerare numirea unui oficial pentru ajutor umanitar care să raporteze direct biroului său şi să îl ocolească pe ministrul apărării, au declarat oficiali israelieni familiarizaţi cu această chestiune.

„Este foarte greu pentru prim-ministru să determine armata să facă ceea ce doreşte dacă ministrul apărării nu este aliniat cu el”, a declarat Amir Avivi, fondatorul think tank-ului Israel Defense and Security Forum. „Această lipsă de aliniere îi face viaţa foarte, foarte dificilă lui Netanyahu”.

O RIVALITATE VECHE

Cei trei bărbaţi sunt rivali de ani de zile.

Gantz a candidat împotriva lui Netanyahu în cinci rânduri de alegeri, pe care analiştii politici le-au descris ca fiind unele dintre cele mai dificile alegeri din istoria ţării. Anul trecut, Netanyahu a încercat să îl concedieze pe Gantz, care le-a spus apropiaţilor săi că politicile anterioare ale premierului privind Gaza au fost un eşec.

În ceea ce priveşte relaţiile dintre Gantz şi Gallant, aceştia abia dacă şi-au vorbit timp de peste un deceniu înainte de a se alătura împreună cabinetului de război.

Sondajele arată că Gantz este cel mai popular lider al Israelului. Persoane apropiate lui au încercat să convingă membri ai coaliţiei lui Netanyahu şi ai propriului său partid să părăsească guvernul şi să îl forţeze pe prim-ministru să plece de la putere, potrivit unor persoane familiarizate cu această chestiune. Acest lucru l-ar lăsa pe Gantz ca fiind cel mai probabil politician care să-l înlocuiască pe Netanyahu.

Gantz a încercat şi a eşuat de mai multe ori să îl înlăture pe Netanyahu, un actor politic experimentat căruia în Israel i se spune „magicianul” pentru abilitatea sa de a scăpa de problemele politice. Acum, Netanyahu este slăbit din punct de vedere politic din cauza războiului, un test pentru a vedea dacă Gantz şi, eventual, chiar Gallant, pot pune capăt în cele din urmă deceniului şi jumătate de dominaţie politică a sa.

NETANYAHU, SUB PRESIUNEA PROPRIEI TABERE

În contextul negocierilor de încetare a focului de la Cairo, Netanyahu se află, de asemenea, sub presiunea flancului de extremă dreapta al coaliţiei sale, unii dintre aliaţii săi ameninţând recent că vor rupe guvernul, dacă se va ajunge la un acord pentru a pune capăt războiului fără a elimina până la capăt Hamas. Acest flanc de dreapta face, de asemenea, presiuni pentru un răspuns dramatic faţă de Iran.

Modul în care Israelul a gestionat războiul a fost supus unei examinări mai amănunţite după ce Netanyahu a recunoscut că armata a lovit un convoi umanitar, ucigând şapte lucrători umanitari şi atrăgându-şi o largă condamnare internaţională.

Pe 8 aprilie, Netanyahu a declarat că a stabilit o dată pentru a intra cu forţa în oraşul Rafah din Gaza, ultimul bastion al Hamas, unde se adăpostesc peste un milion de palestinieni. El s-a confruntat însă cu opoziţia lui Gallant, care vrea să afle cum să gestioneze aşteptările americane înainte de a proceda la o asemenea operaţiune, au declarat persoane familiare cu disensiunile dintre ei.

Statele Unite au avertizat Israelul să nu organizeze o operaţiune la Rafah, iar Gallant este preocupat de deteriorarea relaţiei Israelului cu Washingtonul şi de pierderea sprijinului financiar şi militar american, au spus aceste persoane. Preşedintele Biden i-a spus lui Netanyahu, în convorbirea telefonică din 4 aprilie, că sprijinul viitor al SUA va fi condiţionat de tratamentul aplicat de Israel civililor din Gaza.

DEZACORDURI ÎN LEGĂTURĂ CU GAZA POSTBELICĂ

Cei trei bărbaţi au idei diferite despre Gaza postbelică. Premierul a declarat că Autoritatea Palestiniană, cu sediul în Cisiordania, în forma sa actuală, nu ar trebui să joace niciun rol şi subliniază faptul că armata israeliană va lucra cu liderii locali. Palestinienii spun că planul lui Netanyahu echivalează cu o ocupaţie, lucru pe care acesta îl neagă.

Ministrul apărării Gallant consideră că palestinienii conectaţi la conducerea Autorităţii Palestiniene din Cisiordania reprezintă cea mai bună opţiune. El le-a spus oamenilor în cadrul unor întâlniri că ar prefera să existe haos în Gaza decât ca soldaţii israelieni să guverneze enclava, au declarat persoane apropiate lui Gallant.

Luna trecută, Netanyahu a anulat o călătorie la Washington a principalilor săi consilieri pentru a protesta faţă de decizia SUA de a nu se opune prin veto unei rezoluţii a Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite care cerea o încetare necondiţionată a focului. Gallant a mers totuşi înainte cu vizita sa, care nu a fost coordonată cu premierul.

Gantz a zburat, de asemenea, la Washington luna trecută, în ciuda obiecţiilor premierului. Administraţia Biden l-a primit în mod deschis pe Gantz, semnalând în acelaşi timp frustrarea faţă de Netanyahu.

DEZACORDURI LEGATE DE OSTATICI

Cei trei lideri nu sunt de acord nici asupra modului de eliberare a ostaticilor deţinuţi de Hamas. Gantz a cerut în mod public un acord pentru a asigura eliberarea acestora, spunând că vieţile lor sunt în pericol. Netanyahu şi Gallant au subliniat că doar presiunea militară, împreună cu negocierile, vor duce la eliberarea lor.

Însă Netanyahu controlează echipa de negociere a ostaticilor din Israel, condusă de şeful spionajului israelian. În timp ce premierul a vorbit în mod public despre un acord, el a adoptat uneori o linie dură în ceea ce priveşte condiţiile.

Eforturile SUA de a intermedia un armistiţiu temporar au fost complicate săptămâna trecută de loviturile israeliene care au ucis trei fii ai liderului politic al Hamas, Ismail Haniyeh.

LUPTE DE CULISE

Tensiunea personală dintre liderii Israelului datează de mai bine de un deceniu. În 2010, guvernul lui Netanyahu l-a nominalizat pe Gallant, un veteran de 30 de ani al forţelor armate, pentru a deveni lider al armatei. După ce nominalizarea a fost anunţată, au devenit publice documente care susţineau că Gallant ar fi orchestrat o campanie de defăimare împotriva altor pretendenţi la acest post, inclusiv a lui Gantz, potrivit unui raport ulterior al unui organism de reglementare pe această temă.

Gallant a negat implicarea, iar poliţia a acuzat un aliat al şefului militar de la acea vreme că a falsificat documentul. Cu toate acestea, scandalul a contribuit la deraierea nominalizării şi la încheierea carierei militare a lui Gallant.

În schimb, Gantz a obţinut postul, devenind şef al armatei între 2011 şi 2015, perioadă în care a condus două operaţiuni majore împotriva Hamas. Ulterior, el a folosit această acreditare pentru a-şi lansa o carieră politică, creând un nou partid care, începând din 2019, l-a transformat în principalul rival politic al lui Netanyahu.

Trei alegeri într-un interval de un an nu au produs nicio victorie clară nici pentru Gantz, nici pentru Netanyahu. În 2020, cei doi au convenit să se alăture unei coaliţii şi să alterneze funcţia de premier pentru a pune capăt unei perioade politice destabilizatoare. Experimentul a eşuat în decurs de un an. Gantz l-a acuzat pe Netanyahu că i-a blocat accesul la scaunul de prim-ministru. Netanyahu a spus că nu putea conduce un guvern lucrând cu Gantz. Gantz a obţinut mult mai puţine locuri în alegerile din 2021, reflectând furia alegătorilor faţă de el pentru că a servit alături de Netanyahu. „Gantz a ieşit de acolo nu cu unul, ci cu mai multe cuţite în spate”, a declarat Reuven Hazan, politolog la Universitatea Ebraică din Ierusalim.

FRUSTRAT, GALLANT INTRĂ ÎN POLITICĂ

După un ocol în industria petrolului şi a gazelor după cariera militară, Gallant a decis în 2014 să intre în politică. Conflictul Israelului din acel an cu Hamas, supervizat de Netanyahu şi Gantz, pe atunci şef al armatei, l-a frustrat pe Gallant. El a simţit că obiectivele lor de război limitate, de a distruge reţeaua de tuneluri a Hamas, dar nu de a dizolva cu totul grupul, au fost lipsite de viziune, au declarat persoane care îl cunosc pe Gallant.

După câţiva ani într-un partid politic mai mic, Gallant s-a alăturat Likud-ului lui Netanyahu. Netanyahu l-a numit ministru al apărării în 2022, dându-i în cele din urmă lui Gallant comanda supremă asupra forţelor israeliene.

„A simţit că a fost tras pe sfoară”, a comentat Michael Oren, fost ambasador israelian la Washington în mandatul lui Netanyahu.

În 2023, noul guvern al lui Netanyahu a încercat să promulge schimbări pe scară largă în sistemul judiciar israelian, declanşând luni de proteste, adesea conduse de rezervişti militari. Considerând că se pregătea o criză în armată care punea în pericol securitatea naţională, Gallant l-a îndemnat public pe Netanyahu să se abţină. Netanyahu l-a concediat, declanşând greve şi tulburări civile, înainte de a da înapoi şi de a suspenda legislaţia. Două săptămâni mai târziu, Gallant a fost repus în funcţie.

ATACUL HAMAS ÎI ADUCE ÎMPREUNĂ

Atacurile din 7 octombrie i-au adus pe cei trei bărbaţi împreună în cabinetul de război. Gantz şi Gallant au lăsat deoparte divergenţele lor pentru a încerca să lucreze în mod profesionist. În timpul conferinţelor de presă, se îmbrăţişau şi îşi strângeau mâinile şi au apărut împreună într-o deplasare în nordul Fâşiei Gaza.

Dar tensiunile s-au accentuat între cei doi bărbaţi şi Netanyahu. Premierul, confruntat cu critici publice pentru 7 octombrie, a dat vina pentru eşecurile de securitate pe serviciile de apărare şi de informaţii ale Israelului. După ce Gantz l-a criticat, acesta şi-a cerut scuze.

În schimb, Netanyahu, sub presiunea Casei Albe, l-a împiedicat pe Gantz să procedeze la un atac preventiv împotriva Hezbollah în Liban.

Câteva zile mai târziu, prim-ministrul s-a întâlnit cu fostul şef al armatei, pe care Gallant l-a acuzat parţial că a făcut să deraieze nominalizarea sa din 2010 în fruntea armatei. Fostul şef este una dintre puţinele persoane din Israel cu care Gallant refuză să dea mâna, iar ministrul apărării a văzut întâlnirea ca pe o încercare a lui Netanyahu de a-l submina, potrivit unei persoane apropiate lui Gallant. Biroul lui Netanyahu a descris-o ca fiind o întâlnire de rutină pentru a stabili strategii privind războiul.

Gallant şi Netanyahu au început să organizeze conferinţe de presă separate, uneori la doar câteva minute distanţă.

NOI FISURI

Au apărut fisuri în cabinetul de război după ce un prim blitzkrieg israelian împotriva forţelor Hamas din Gaza a încetinit, iar costul umanitar al războiului a crescut.

Netanyahu s-a certat în mod public cu Biden, dar Gallant a vorbit în mod regulat cu secretarul apărării Lloyd Austin. Echipa lui Gallant a glumit că ministrul apărării, care îşi petrecea nopţile la cartierul general militar, nu putea adormi fără o poveste de la Austin.

În ianuarie, Gadi Eisenkot, un membru fără drept de vot al cabinetului de război care este un aliat politic al lui Gantz, a criticat public abordarea lui Netanyahu faţă de război, sugerând că discuţiile premierului despre o victorie absolută erau nerealiste. El a cerut alegeri pentru a restabili încrederea publică în guvern. La scurt timp după aceea, Netanyahu a declarat că Israelul va obţine „victoria totală” asupra Hamas. Acest obiectiv s-a dovedit însă a fi evaziv. Israelul afirmă că a distrus cea mai mare parte a armatei Hamas, ucigând mii de luptători ai acesteia, inclusiv agenţi de rang înalt. Pentru a paraliza capacitatea militară a Hamas, armata israeliană spune că mai trebuie să atace ceea ce spune că sunt patru batalioane Hamas în Rafah. De asemenea, Israelul nu l-a găsit şi nu l-a ucis încă pe Yahya Sinwar, liderul Hamas în Gaza, despre care Israelul spune că a orchestrat atacurile din 7 octombrie care au declanşat războiul şi au ucis 1.200 de persoane.

CUM POATE SUPRAVIEŢUI NETANYAHU

Mai mult de 33.000 de palestinieni au murit în războiul din Gaza, potrivit autorităţilor sanitare din Gaza, ale căror cifre nu fac distincţie între civili şi combatanţi. Acest cost umanitar a adus o presiune internaţională intensă asupra Israelului pentru a accepta un acord de schimb de ostatici în schimbul unei încetări a focului.

În această lună, mişcarea de proteste antiguvernamentale în masă din Israel s-a reactivat.

Chiar dacă Gantz ar alege să părăsească guvernul, cel puţin cinci membri ai partidului Likud al lui Netanyahu, sau unul dintre partenerii săi de coaliţie, ar trebui să se retragă şi ei, pentru a prăbuşi majoritatea de 64 de locuri a prim-ministrului în parlamentul cu 120 de locuri.

Acest lucru îi lasă lui Netanyahu un spaţiu de manevră. „Cel mai important lucru pentru Netanyahu este supravieţuirea sa politică”, a declarat Ofer Shelah, fost deputat şi analist militar la Institutul pentru Studii de Securitate Naţională. „Cu cât mai mult timp se menţine situaţia actuală, cu atât mai mari sunt şansele sale de a rămâne prim-ministru”, a punctat expertul.