WWF România, despre cotele de prevenție și de intervenție la urs brun: Ne putem imagina că vânătorii străini nu vor veni aici pentru a interveni în cazul urșilor habituați, care creează probleme, ci în căutare de trofee valoroase

În ultima sa zi de mandat în fruntea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, domnul Tanczos Barna a semnat Ordinul de Ministru ce aprobă o cotă de prevenție de 426 de exemplare și o cotă de intervenție de 55 de exemplare de urs brun, se arată într-un comunicat al organizației WWF România.

Potrivit sursei citate, este un fapt menit să îi îngrijoreze pe toți cei ce sperau într-o reevaluare sau cel puțin o modificare a acestei decizii, mai cu seamă că Fondul Mondial Pentru Natură – WWF România, alături de alte organizații de mediu, au atras atenția asupra problemelor pe care forma discutată a ordinului le poate genera, dar și asupra limitelor fundamentării științifice a studiului ce stă la baza acestui Ordin de Ministru.

”Îngrijorător este faptul că prezentul Ordin de Ministru este destul de puțin probabil apt să soluționeze cu adevărat problema urșilor în România, indiferent de orizontul de timp la care ne raportăm. Adevărata problemă a urșilor nu este dată de numărul acestora (de altfel, nu avem încă date credibile despre dimensiunea populației de urs din țara noastră).

Adevărata problemă este reprezentată de numărul urșilor habituați, adică obișnuiți cu prezența omului, precum și de cauzele care duc la această habituare (atragerea acestora în comunități, de exemplu prin managementul deficitar al deșeurilor, sau hrănirea urșilor). Ei, urșii habituați, sunt cei ce provoacă pagube, ei sunt masa vizibilă a populației de urși și protagoniștii conflictelor cu omul și, în mod paradoxal, nu ei sunt în primul rând vizați de prevederile Ordinului de Ministru.

Pentru că, a aproba o cotă de prevenție care să vizeze masculii dominanți (care nu fac pagube!), nu exemplarele tinere crescute în apropierea localităților, fără a stabili, practic, niște principii solide pe baza cărora să se îndeplinească această cotă (în sensul scăderii numărului de urși habituați și implicit de conflicte), problemele vor persista, chiar și cu o populație de urși redusă numeric” a declarat Cristian-Remus Papp, Coordonator Departament Specii Sălbatice, WWF România.

Este cunoscut faptul că urșii care creează probleme, care coboară în localități și generează conflicte sunt, de regulă, femele cu pui și exemplarele de dimensiuni mai reduse (pui crescuți în preajma localităților).

”Ne putem imagina că vânătorii străini nu vor veni aici pentru a interveni în cazul urșilor habituați, de dimensiuni reduse, care creează probleme, ci în căutare de trofee valoroase. Iar acest tip de vânătoarea vizează tocmai exemplarele mari, masculii dominanți, care, de regulă, nu ajung în preajma localităților, deci nu generează conflicte. De aceea, suntem sceptici în privința eficienței rezolvării conflictelor cu urșii cu ajutorul vânătorilor străini, mai ales că avem ca exemplu experiența anilor de dinainte de 2016”, a adăugat Cristian-Remus Papp.

În Croația, de exemplu, se extrag 50% femele și 50% masculi, majoritatea sub 100 kg și se merge, în special, pe îndepărtarea cauzelor care duc la habituare.

”Nu ne opunem intervențiilor care sunt absolut necesare, noi am și cerut de-a lungul timpului un sistem rapid de intervenții pentru a preveni conflictele cu urșii, însă ne dorim un complex de soluții care să fie viabile și care să trateze nu doar efectul, ci și cauzele. Iar asociațiile de vânătoare sunt o verigă importantă a managementului ursului, împreună cu primăriile și autoritățile locale, în general, autoritățile de control cinegetic, de mediu, organizații neguvernamentale etc. E absolut necesară o abordare transdisciplinară și transparentă, la care să contribuie toți actorii relevanți, nu doar o categorie sau alta” a mai adăugat Papp.

Prin urmare, Fondul Mondial Pentru Natură – WWF România susține soluțiile pe termen mediu și lung care pornesc de la stabilirea mai exactă a efectivului exemplarelor de urs brun, a claselor de vârstă și a raportului între sexe, prin metode fundamentate științific, soluții care au ca scop reducerea fenomenului de habituare, inclusiv prin educarea populației (atât a locuitorilor din zone cu densitate mare de urs cât și a turiștilor) și adoptarea de măsuri menite să prevină atragerea urșilor și, în ultimă instanță, reducerea conflictelor om-urs. În această ecuație, intervențiile își au rolul lor, în cazurile justificate, cu mențiunea că acestea trebuie, la rândul lor, să beneficieze de un puternic fundament procedural și de transparență.