Zăpadă neagră, emisii și gripă aviară: croazierele în Antarctica fac mai mult rău decât ajută

Turismul în Antarctica a cunoscut o creștere explozivă în ultimii ani, atrăgând un număr record de turiști în acest continent îndepărtat. Prezența oamenilor într-un ecosistem atât de fragil și izolat implică riscuri semnificative.

În 2024, un număr uimitor de 122.000 de persoane au vizitat Antarctica, o creștere considerabilă față de cele 44.000 de vizite înregistrate în 2017.

Majoritatea covârșitoare a turiștilor care călătoresc sub egida Asociației Internaționale a Operatorilor de Turism în Antarctica (IAATO) ajung cu nave de croazieră. Doar o mică parte dintre vizitatori pătrund pe continent cu avionul.

Croazierele de lux au făcut ca această destinație să devină accesibilă unui public mai larg, figurând pe „lista de dorințe” (bucket list) a multor aventurieri. Totuși, există reglementări menite să controleze frecvența, durata și numărul vizitatorilor permiși în orice zonă a regiunii, nefiind acceptați mai mult de 100 de oameni simultan într-un punct de debarcare.

În limbajul industriei croazierelor, o navă cu mai puțin de 270 de pasageri ar fi considerată, de obicei, „mică”. În contextul Antarcticii, însă, orice navă cu 150-270 de pasageri este considerată mare, deoarece nu toți pasagerii pot debarca în același timp. Multe dintre navele de lux, care transportă peste 200 de pasageri, efectuează mai mult de o debarcare pe zi.

Creșterea rapidă a turismului în Antarctica stârnește îngrijorare în rândul specialiștilor privind efectele asupra mediului. Prezența umană într-un mediu atât de fragil implică o multitudine de riscuri.

Zăpada neagră și emisiile de carbon: Ce impact are turismul asupra Antarcticii?

Cercetătorii avertizează că fluxul turistic în plină expansiune deja are un efect vizibil în Antarctica. O echipă de la Universitatea din Santiago de Chile a descoperit că peisajul alb orbitor al continentului începe, treptat, să capete nuanțe întunecate.

Zăpada din jurul zonelor de debarcare și al stațiilor de cercetare devine tot mai închisă la culoare, fenomene observate anual. Această schimbare dramatică este cauzată de carbonul negru provenit de la nave, elicoptere, avioane, camioane și generatoare diesel introduse de om în Antarctica.

Zăpada mai întunecată se topește mai repede, iar cercetătorii estimează că fiecare vizitator contribuie la topirea a aproximativ 83 de tone de zăpadă. Deși cercetătorii, cu infrastructura lor, au o amprentă mai mare, și turiștii amplifică această problemă.

Emisiile de carbon generate de navele de croazieră reprezintă, la rândul lor, o provocare. În medie, o excursie în Antarctica generează 5,44 tone de CO₂ per pasager, adică 0,49 tone pe pasager/zi. Acest fapt susține încălzirea globală, care determină creșterea temperaturilor pe continent.

Anul acesta, cercetătorii au observat un val de căldură în Antarctica, înregistrând temperaturi cu 10°C peste media obișnuită.

Un alt pericol îl reprezintă transportul accidental de specii non-native pe hainele călătorilor, precum și deranjarea faunei sălbatice de către grupurile turistice. Aceste ecosisteme, deja amenințate de încălzirea globală, resimt acum o presiune suplimentară din cauza exploziei turistice.

Cum poate fi redus impactul croazierelor în Antarctica?

Unele companii de croazieră depun eforturi pentru a minimiza amprenta de carbon a călătoriilor pe care le organizează către Antarctica. Quark, de exemplu, oferă expediții „mici”, cu experiențe mai imersive și nave capabile să acosteze în zone mai izolate, evitând aglomerația generată de vasele mari de croazieră.

„Sustenabilitatea este esența a tot ceea ce facem la Quark Expeditions,” explică Lyndsey Lewis, directorul de sustenabilitate al companiei.
„Ea ghidează modul în care ne organizăm în interiorul firmei, cum proiectăm și desfășurăm expedițiile și, mai ales, cum ne raportăm la mediile imaculate pe care avem privilegiul să le explorăm.”

Pentru participanții la croazierele Quark și ai altor membri IAATO, există o pregătire obligatorie care vizează protejarea Antarcticii.

Aceasta include informații precum modul de decontaminare a încălțămintei înainte de reîmbarcare, aspirarea semințelor sau a altor materiale străine de pe haine și, în general, curățarea minuțioasă a echipamentului pentru a preveni introducerea de specii străine în Antarctica.

În prezent, aceste măsuri vizează și protecția împotriva gripei aviare, amenințare tot mai mare în regiune. După focare importante în America de Sud, virusul a fost detectat în Antarctica la finele lui 2023 — începutul lui 2024. Limitarerea răspândirii este crucială pentru a proteja populațiile izolate de fauna sălbatică de pe continent.

În plus, compania se implică în facilitarea accesului cercetătorilor la zone izolate din Antarctica.

„Colaborăm strâns cu oamenii de știință și ONG-urile de mediu, primindu-i la bordul navelor noastre și ajutându-i să ajungă în cele mai îndepărtate regiuni din Arctica și Antarctica,” precizează Lyndsey.
„Aceste parteneriate le permit experților să desfășoare cercetări esențiale pe teren și să adune date cruciale, care contribuie la o mai bună înțelegere a acestor ecosisteme sensibile.”

Quark afirmă că lucrează de 13 ani cu Penguin Watch, un proiect care studiază ecologia pinguinilor pentru a fundamenta strategii de conservare. Cercetătorii găzduiți la bordul navelor au inventariat colonii de pinguini, colectând date valoroase și împărtășindu-și constatările cu turiștii.

Aceste informații ajută factorii de decizie să identifice zonele cele mai expuse la schimbări climatice, pescuit și alte forme de perturbare umană, influențând activitatea IAATO, a Tratatului Antarctic și, în plus, a politicilor guvernamentale din Marea Britanie și Georgia de Sud.

Lyndsey subliniază că prezența specialiștilor la bord, intervalele de timp mai mari petrecute în regiune și contactul direct cu mediul fac ca turiștii să revină acasă cu o „conștientizare profundă” a amenințărilor la adresa acestui continent.

Cu toate acestea, chiar dacă navele Quark pot fi modificate să folosească combustibili mai prietenoși cu mediul, actuala provocare e disponibilitatea lor. Deși folosesc motoare eficiente și sisteme de conversie a deșeurilor în energie, emisiile rămân o problemă nerezolvată.

Navigând în Antarctica pe un vas istoric

Nu doar croazierele comerciale sunt un mijloc de a ajunge în Antarctica; metodele tradiționale oferă alternative cu un impact redus asupra mediului.

După ani de lucru în proiecte de mediu, Larissa Clark a dorit să traverseze Atlanticul fără a zbura, așa că a călătorit din Insulele Canare în Brazilia pe un velier olandez vechi de 100 de ani.

„După ce am debarcat în Brazilia, în aventura mea personală, vasul a continuat călătoria spre sud, până în Antarctica,” explică Larissa.
„M-a intrigat ideea de a explora acest loc de pe o navă istorică și am vrut să le ofer și altora șansa de a afla despre această opțiune, în locul croazierelor comerciale pe care le cunoaște toată lumea.”

Traversarea Atlanticului astfel a fost o experiență care i-a schimbat viața, afirmă ea, dar nu este deloc ușor de accesat. Așa a apărut agenția sa de turism, Another World Adventures.

„Ideea de a folosi nave cu vele pentru a vizita această sălbăticie imensă mi-a părut atractivă, în special datorită amprentei de carbon reduse,” spune ea, mai ales când operatorul pune accent pe educație și conștientizare ecologică. Pe lângă unicitatea călătoriei, folosirea forței vântului pentru a traversa celebrul Pas Drake scade considerabil consumul de combustibili fosili.

Another World Adventures lucrează doar cu nave înregistrate la IAATO, ceea ce garantează respectarea unor standarde de protecție a mediului și contribuția la cercetări științifice în regiuni rar atinse de alte vase.

„Consider că, datorită grupurilor mici de pasageri pe un velier — între 12 și 40 de oaspeți — și faptului că vizitează anumite locuri doar o dată la câțiva ani, presiunea asupra ecosistemelor fragile este mult mai redusă,” precizează Larissa.

Turiștii curioși pot pune Antarctica în pericol

Fascinația pentru acest decor de o frumusețe aproape suprarealistă este, clar, uriașă — iar turismul în Antarctica nu e o noutate.

„Nu e ceva recent să-ți dorești să vezi un teritoriu atât de izolat și vulnerabil, dar creșterea uriașă a numărului de vizitatori este incontestabilă,” afirmă Larissa.

Călătoriile lente nu sunt perfecte — orice deplasare în Antarctica implică un cost de mediu. Larissa admite că majoritatea călătorilor ajung cu avionul la portul de plecare, deși există și unii care aleg să navigheze încă din Europa.

„Oamenii au opțiuni, și recomand ca oricine e interesat de o călătorie în Antarctica să aleagă un operator, precum velierele cu care colaborez, care prioritizează standardele ecologice, cum ar fi energia eoliană pentru deplasare, limitarea pasagerilor, conformarea strictă cu regulile IAATO și educarea fiecărui turist cu privire la importanța protejării Antarcticii.”

Pe lângă faptul că faci o alegere mai puțin poluantă, beneficiezi și de o experiență maritimă extraordinară. Iar, subliniază Larissa, navigatul te ajută să te conectezi mai profund cu natura.