Zeci de foste aşezări umane, descoperite în județul Buzău, unde se ridică un parc eolian / Sunt vechi de cel puțin 2 mii de ani / ”Locuinţele semănau cu cele pe care le cunoaştem de la străbunici, în sistem paiantă, pe structură de lemn şi îmboldite cu lut”

Arheologii Muzeului Judeţean Buzău au descoperit pe o suprafaţă de aproximativ 3.000 de hectare, unde în prezent se ridică un parc de eoliene, 31 de aşezări umane formate din foste locuinţe în sistem paiantă, pe structură de lemn şi îmboldite cu lut, datând din preistorie până în mileniul I după Hristos, şi sute de artefacte, transmite Agerpres.

Printre comunele pe teritoriul cărora vor fi amenajate instalaţiile de producere a energiei regenerabile se află şi Smeeni.

Potrivit autorităţilor locale, alegerea zonelor a fost determinată de mai mulţi factori. Regiunea dispune de condiţii meteorologice favorabile pentru exploatarea energiei eoliene, cu viteze ale vântului optime pentru funcţionarea turbinelor, încă din 2010 fiind efectuate studii şi măsurători anuale privind viteza vântului.

„Obiectivul principal este construirea unui parc eolian cu o capacitate totală de 460,8 MW. Parcul eolian Vifor va include un total de 72 de turbine eoliene, dintre care 20 vor fi amplasate pe raza comunei Smeeni. Acestea vor fi instalate pe terenuri de păşune, prin acorduri voluntare cu administraţia locală. Pe lângă Smeeni, proiectul se extinde şi în comunele Costeşti, Gherăseni, Luciu şi Ţinteşti. Turbinele utilizate au o capacitate nominală de 6,4 MW. În total, Parcul Eolian Vifor va furniza 450 MW de energie regenerabilă. Comunitatea din Smeeni va beneficia de această investiţie prin furnizarea gratuită de energie electrică pentru iluminatul stradal, alimentarea instituţiilor publice, a spitalului din Smeeni, a staţiilor de epurare, a centralelor termice destinate şcolilor şi primăriei. Lucrările au demarat în 2024, proiectul se află într-o etapă avansată. Pentru locuitorii comunei, beneficiile directe includ crearea de locuri de muncă pe perioada construcţiei şi a exploatării parcului eolian, precum şi reducerea costurilor la energie pentru instituţiile publice amintite mai sus. În plus, proiectul aduce şi beneficii financiare pentru Consiliul Local Smeeni, printr-o redevenţă anuală pentru fiecare picior de turbină eoliană instalat. Banii din redevenţa anuală vor ajunge în bugetul local al comunei, fiind reinvestiţi în diverse lucrări edilitare”, a precizat, pentru AGERPRES, viceprimarul comunei Smeeni, Răzvan Nicula.

Proiectul a impus, printre altele, o descărcare de sarcină arheologică, realizată prin intermediul Muzeului Judeţean Buzău. În urma cercetărilor care au vizat arealul supus lucrărilor de investiţii, ce au debutat în anul 2014 şi continuă şi astăzi, s-a constatat că, din preistorie, lunca pârâului Călmăţui era o zonă inundabilă, cu grinduri şi martori de eroziune, propice stabilirii şi dezvoltării comunităţilor umane. Suprafaţa era brăzdată de mai multe braţe ale Călmăţuiului care, în funcţie de regimul precipitaţiilor, formau bălţi şi mlaştini, arată instituţia de cultură.

Actualul aspect al zonei a fost modificat radical prin întreprinderea unor lucrări de mare amploare, care au avut loc prin anii 1970 – 1980, cu scopul de a reda terenul activităţilor agricole.

„Cercetările au durat două luni în primă fază şi au presupus realizarea a peste 180 de sondaje pe toată suprafaţa. Cred că au fost în jur de 3.000 de hectare, întinse pe 5 localităţi. Au fost descoperite 31 de puncte cu locuiri din preistorie, până în mileniul I, după Hristos, constând în resturi de aşezări, unele foarte mari în zona Smeeni, Caragele, Luciu. Trebuie să ne închipuim lunca Călmăţuiului de astăzi ca fiind acum 4 – 5.000 de ani o zonă mlăştinoasă, inundabilă, propice pentru locuit. Pentru că zona reprezenta un spaţiu economic, se putea pescui, se putea vâna, oferea protecţie în perioadele cu inundaţii, şi era greu accesibilă în situaţia unor conflicte. Locuirea era concentrată pe acele zone de grind ferite de revărsarea Călmăţuiului, locuinţele semănau cu cele pe care le cunoaştem de la străbunici, în sistem paiantă, pe structură de lemn şi îmboldite cu lut. Acoperişul cu ape era dictat de regimul de precipitaţii, casele erau îngrămădite, nu erau suprafeţe destul de mari, pe 1.000 – 1.500 de metri pătraţi. Economia, vorbim de comunităţi sedentare, se baza pe practicarea creşterii animalelor mici, în neolitic. Acum sunt sate, peisajul este complet modificat ca urmare a lucrărilor de asanare şi desecare a întregii zone, se practică agricultura intens, unele zone sunt păstrate ca păşuni. Din tot peisajul acela se ridică ‘pădurea de eoliene’ „, a declarat, pentru Agerpres, directorul Muzeului Judeţean Buzău, Daniel Costache.

Atât pe malul stâng, cât şi pe malul drept al pârâului Călmăţui au fost identificate urme ale prezenţei umane aparţinând mai multor perioade istorice, începând cu eneolitic, cultura Gumelniţa, continuând cu mileniul I d. Hr., cultura Sântana de Mureş până în Evul Mediu. Acestea constau în fragmente ceramice, resturi osteologice, fragmente de lipitură arsă, pigment de cărbune, precum şi complexe de interes arheologic.

„Importanţa acestor investiţii privat, care presupun în primă etapă descărcări de sarcini arheologice şi diagnostice de teren, sunt vitale pentru orice muzeu, pentru că îţi oferă multe informaţii ştiinţifice şi îţi îmbogăţeşti patrimoniul cultural al instituţiei. Astăzi, când vorbim şi când se ridică centralele eoliene, Muzeul Judeţean Buzău are un contract de supraveghere arheologică pe zonele afectate de aceste construcţii. Am descoperit recent recipiente ceramice, vase de diferite tipuri care atestă existenţa unei locuiri îndelungate în acest sector al văii Călmăţuiului, sunt fragmente provenite de la strecurători, un tip de recipient clar folosit într-o comunitate statornică. Din aceste cercetări au fost recuperate în medie în jur de 200 de obiecte. De pe oasele de animale poţi să îţi dai seama despre multe aspecte. Un exemplu, de Paşte se taie miei, în mod surprinzător se constată o sacrificare a ovi-caprinelor tinere în special legat de sezonul de primăvară, ca produse secundare ale comunităţilor din preistorie, este un comportament pe care îl observăm în tot spaţiul românesc. Sunt foarte multe studii de traseologie pe diferite eşantioane de oase de animale descoperite la noi în judeţ care relevă acest aspect”, a mai precizat Daniel Costache.

Specialiştii muzeului subliniază că fără o astfel de investiţie care se dezvoltă în zona de câmpie a judeţului, şansele de a realiza descoperirile arheologice ar fi fost reduse, cu atât mai mult cu cât, din punct de vedere ştiinţific, nu se cunoşteau foarte multe aspecte despre valea Călmăţuiului.