Ziar grecesc despre mafia câinilor fără stăpân din România, ”o țară în care corupția este deosebit de răspândită”

În urmă cu câteva săptămâni, a fost prezentat în Grecia un proiect de lege cu privire la câinii fără stăpân, scrie publicația grecească Kathimerini, care face o paralelă cu situația din România, descrisă drept ”o țară în care corupția este deosebit de răspândită”.

După protestele puternice ale organizaţiilor pentru protecţia animalelor şi numărul uriaş de semnături strânse împotriva proiectului de lege, ministrul de resort l-a retras pentru a-l redepune într-o formă îmbunătăţită, scrie Kathimerini, citată de Rador.

În Expunerea de Motivaţii se arată că „Scopul legiuitorului este limitarea numărului de câini fără stăpân, impunând totodată sancţiuni severe proprietarilor de câini, cu principalul scop de a conştientiza răspunderea foarte mare pe care o au faţă de îmbunătăţirea vieţii acestora”.

Iată însă că, citind proiectul de lege, am constatat că întreaga gestionare a problemei câinilor fără stăpân este lăsată în seama primăriilor, adică acestea se ocupă de strângerea lor de pe străzi, de sterilizarea lor, de ducerea lor în adăposturi publice şi, eventual, de eutanasierea lor, fiind lăsate deoparte organizaţiile de protecţia animalelor. Rolul lor este limitat la a oferi ajutor primăriilor dacă acestea îl solicită.

Asta îmi aminteşte de ceva.

Într-adevăr, în urmă cu ceva ani, gestionarea câinilor fără stăpân în România a fost atribuită primăriilor şi de atunci există un război puternic între organizaţiile pentru protecţia animalelor şi primării. Şi în România, scopul legiuitorului a fost să facă ordine în privinţa câinilor fără stăpâni şi „să îmbunătăţească viaţa animalelor”. Iată însă că în aplicarea legii, lucrurile nu au mers conform planurilor şi astfel s-a creat mafia câinilor din România, care exploatează, pentru propriul lor beneficiu economic, gestionarea câinilor fără stăpân. Vreau să precizez că ceea ce vă voi descrie se întâmplă în România, o ţară în care corupţia este deosebit de răspândită şi „este exclus” să se întâmple şi în ţara noastră unde corupţia din sistemul public a fost eradicată…. total!

• Strângerea câinilor: Cunoscutul nostru „hingher” cutreieră cartierele şi strânge câinii fără stăpâni. Acest lucru este plătit pe cap de animal. Cu cât mai multe animale strângi cu atât mai mulţi bani iei. Cine îi numără? Angajaţii primăriilor. În România, unde hingherii pot deservi mai multe primării se întâmplă fenomenul ca animalele prinse să fie predate „fictiv” către mai multe primării pentru a fi plătite de mai multe ori. Desigur, acest lucru se întâmplă cu concursul angajaţilor primăriei, care participă la mafia câinilor. Multiplicarea capturilor are încă un beneficiu important pentru mafie. Pentru a echilibra „stocul” trebuie să dispară animalele fictive şi astfel creşte numărul de câini destinaţi eutanasiei, fiind încasate sume generoase pentru această procedură care este, desigur, fictivă. Uitaţi un exemplu. Dacă hingherii prind 10 câini şi îi predau la o primărie în mod real şi la două primării în mod fictiv, primăriile care au preluat câinii fictivi vor avea un excedent de 20 de câini. Pentru a echilibra evidenţele lor, cele două primării trebuie să ucidă (sub pretextul bolii) fictiv 20 de câini pentru care vor primi banii aferenţi. Bani facili! Metodologia strângerii câinilor de pe străzi este lăsată la libera decizie a hingherilor. Ei pot vâna animalele pe care le pot prinde uşor, adică animalele liniştite, chiar şi pe cele aflate în curţile unor oameni. În aceste cazuri s-a creat o nouă sursă de venit pentru hingheri. Proprietarii animalelor preferă să plătească „recompensa” către hingheri ca să-şi ia câinele înapoi, în loc să se chinuie cu birocraţia şi cheltuielile mai mari de recuperare. Pentru prinderea animalelor sunt utilizate toate metodele, indiferent de chinurile provocate. Transportul lor în adăposturi este o altă tragedie pentru animale. Înghesuite ca sardelele pentru a economisi cursele şi combustibilul, câinii ajung în adăposturi chinuiţi, flămânzi şi, de multe ori, morţi prin asfixiere. Cine să se ocupe însă de acest lucru? Nimeni. Este suficient că maidanezii dispar de pe străzi.

• Adăposturi publice. Astea sunt adevăratul iad pentru animale. Animalele rămân flămânde şi însetate într-un asemenea grad, încât fie mor de foame şi de sete, fie se sfâşie unele pe altele. Resortul este, firesc, din nou banul. Adăposturile sunt subvenţionate pe baza numărului de animale găzduite. Astfel, au un motiv „nobil” să bage în buzunar o parte din subvenţie în detrimentul hranei şi confortului animalelor.
• Marcarea electronică, înregistrarea, sterilizarea şi reintegrarea. Teoretic în România sunt prevăzute sterilizarea şi reintegrarea în mediul lor „natural”. Din păcate, lucrurile nu se întâmplă aşa deoarece nu convin niciunuia dintre membrii mafiei animalelor. Marcarea electronică şi sterilizarea necesită spaţii adecvate şi veterinari (care nu există), precum şi un cost semnificativ. Astfel, problema sterilizării obligatorii a creat foarte mulţi maidanezi. În România există circa 4,5 milioane de câini la ţară, 1,1 milioane de câini în oraşe şi 500.000 de maidanezi. Oamenii de la ţară, care nu dispun de posibilităţile financiare pentru a-şi steriliza animalele şi nici pentru a plăti amenda de deţinere a unui câine nesterilizat, în valoare de 2.500 de euro, în condiţiile în care salariul este de 450 de euro, au fost obligaţi, de fapt, să abandoneze animalele pe stradă şi astfel a crescut numărul câinilor fără stăpân.
• Eutanasiere. Conform legii, animalele bătrâne, invalide sau care suferă de diverse boli sunt supuse eutanasierii. Eutanasia este plătită în funcţie de greutatea animalului. Din păcate, animalele sunt supuse unei morţi îngrozitoare, pentru a băga în buzunar banii de eutanasiere. La data de 11 mai 2011 în oraşul Botoşani din România, a ţinut prima pagină cazul veterinarului Cristian Petru Pencu, care, împreună cu doi colaboratori beţi, a reuşit să „omoare” 230 de câini sănătoşi în două ore. Dat fiind că pentru eutanasierea cu injecţie este nevoie de circa 10 minute pentru fiecare animal, este evident că veterinarul a măcelărit pur şi simplu animalele care au fost găsite de organizaţiile pentru protecţia animalelor într-o baie de sânge. În România, pentru fiecare animal eutanasiat preţul este 0,50 euro pentru fiecare kilogram. Conform obiceiului preferat al grecilor „toate kilele, toţi banii”, animalele „sunt îngrăşate” fictiv înainte de uciderea lor!
• Reintegrare: Nu ştiu ce prevede legea în România. În Grecia, însă, se prevede ca animalele să fie lăsate în mediul lor natural, cu condiţia să fie la o distanţă mai mare de 500 de metri de spitale, şcoli, centre sportive şi multe altele,
• Bani. Ca să vă faceţi o idee despre banii puşi în mişcare în gestionarea câinilor fără stăpân, vă informez că în România au fost alocate 35 de milioane de euro în 8 ani! Nu sunt puţini.
• Rezultatul. În ciuda faptului că în ultimul timp au fost omorâte milioane de animale în România, totuşi numărul lor creşte continuu. De ce? Este uşor de înţeles. Reprezintă o sursă de îmbogăţire pentru mafia câinilor, unde interesul tuturor celor implicaţi este să existe câini fără stăpân pentru a exploata resursele alocate pentru gestionarea lor.
• Grecia. Toate astea se întâmplă în România, unde corupţia este profund înrădăcinată în societate. În Grecia, este exclus să se întâmple toate astea pentru că noi suntem mai presus de bani. Asta doar dacă nu cumva trăim „într-o lume frumoasă, angelică”, după cum a afirmat ministrul pentru protecţia cetăţeanului, pentru că, altfel, vom crea o nouă industrie a corupţiei sub pretextul bunului trai al câinilor. Iată ce înseamnă dezvoltare în epoca „Prima Dată Stânga”. Se va dezvolta sectorul hingherilor şi ne vom pricopsi toţi cei care vom participa la reţea în detrimentul animalelor fără apărare!