Ziua cârtiței: tradiții, predicții și origini istorice

Predicțiile despre venirea primăverii pe 2 februarie îl aduc anual în centrul atenției pe Punxsutawney Phil, dar această sărbătoare are rădăcini vechi în viața agricolă europeană, relatează AP News.

Phil nu este singura cârtiță ai cărei îngrijitori fac anunțuri despre dacă și-a văzut umbra, indicând astfel șase săptămâni suplimentare de iarnă sau o primăvară timpurie.

Această dată nu doar că marchează jumătatea drumului între solstițiul de iarnă și echinocțiul de primăvară, dar joacă și un rol în calendarul celtic și în sărbătoarea creștină a „Candelor” (Candlemas). În Pennsylvania, comunitățile germane au urmărit de secole momentul în care cârtițele ies din hibernare, dezvoltând cluburi și tradiții proprii, independente de Phil.

Originea Zilei Cârtiței

Popoarele celtice din Europa marcau cele patru zile de mijloc dintre solstiții și echinocții. Festivalul celtic Imbolc coincide cu sărbătoarea creștină Candlemas, ce marchează prezentarea lui Iisus la Templu.

Oamenii din vechime observau soarele, stelele și comportamentul animalelor pentru a ghida activitățile agricole. Tradiția de a urmări animalele la ieșirea din hibernare pentru a prezice vremea provine dintr-un obicei german în care bursucii sau urșii erau observați. Germanii din Pennsylvania au înlocuit aceste animale cu cârtița, prezentă în estul și centrul SUA.

O mențiune din 1841, descoperită într-un jurnal din Pennsylvania, confirmă practica de a folosi cârtițele pentru previziuni meteorologice. Istoricii consideră că festivalul are rădăcini în tradiții meteorologice străvechi.

De ce este sărbătorită în Punxsutawney?

Coloniștii germani din Pennsylvania au început sărbătoarea la sfârșitul anilor 1800, organizând picnicuri și vânători de cârtițe. În 1899, a fost înființat oficial Clubul Punxsutawney Groundhog, care îngrijește familia de cârtițe într-un spațiu special de lângă biblioteca orașului.

Phil și-a făcut predicțiile de-a lungul anilor, dar nu întotdeauna conform așteptărilor: în 1929 a apărut înainte de răsărit, iar în 1941 nu a ieșit până după-amiază.

Filmul „Groundhog Day” (1993), cu Bill Murray, a crescut popularitatea sărbătorii, dar a dus și la probleme cu mulțimile. În 1998, un membru al clubului, îmbrăcat într-un costum de 4.000 de dolari, a fost atacat de tineri. În prezent, consumul de alcool este interzis la Gobbler’s Knob, locul oficial al evenimentului.

Există concurență pentru Phil?

În 1907, în Quarryville, Pennsylvania, s-a înființat un alt club de cârtițe, Slumbering Groundhog Lodge, care anunță prognoza meteo bazată pe Octoraro Orphie, fie el viu sau doar rămășițele sale conservate.

Cârtițele sunt comestibile?

Cârtița, membru al familiei veverițelor, mai este numită și marmotă sau „porc fluierător” (whistle pig). Deși este erbivoră, poate fi consumată de oameni, dar acest lucru nu este foarte comun. Se spune că marmotele tinere, hrănite cu trifoi, oferă cea mai bună carne.

Când au apărut cluburile și lojele de cârtițe?

Începând cu anii 1930, în Pennsylvania au fost fondate loje de cârtițe, cluburi similare masoneriei, menite să păstreze cultura și tradițiile germane. Membrii erau amendați dacă vorbeau altă limbă decât germana Pennsylvania Dutch la întâlniri. Aceste cluburi exclusiv masculine continuă să existe, toate având în comun prognoza meteo făcută de cârtițe.

Cât de exact este Phil?

Eforturile de a măsura acuratețea lui Phil sunt discutabile. Expresia „șase săptămâni de iarnă” poate avea interpretări variate, iar ideea că o cârtiță își poate comunica observațiile unui om este privită cu scepticism.

Statistic, Phil prezice mai des iarnă decât primăvară timpurie. Cârtițele ies în mod natural din hibernare la mijlocul iernii pentru a căuta un partener, iar abilitatea lor de a prezice vremea rămâne discutabilă.

Administrația Națională Oceanică și Atmosferică din SUA (NOAA) a comparat predicțiile lui Phil cu temperaturile reale și a concluzionat că nu este foarte precis. Totuși, sărbătoarea rămâne o tradiție îndrăgită, tratată cu umor și entuziasm.