Ziua în care președintele Klaus Iohannis și-a încheiat mandatul?

Președintele Klaus Iohannis a provocat un val de dezamăgire în rândul opiniei publice din cauza modului dezastruos în care a gestionat decizia revocării șefei DNA. Orice om rațional înțelege că președintele trebuia, după o lună de eschivări, să respecte decizia Curții Constituționale. Nu avea altă opțiune. Nimeni nu pricepe însă de ce a făcut-o fără luptă și atât de puțin elegant.

Nu a cerut clarificări de la Curte, așa cum s-ar fi așteptat mulți după atâtea săptămâni dedicate cititului. N-a găsit o soluție pentru a o recupera într-un fel pe Kovesi, lăsând neplăcuta impresie că abia aștepta să scape de ea. N-a avut măcar un cuvânt de mulțumire pentru serviciile făcute de șefa DNA statului român, n-a făcut nici cel mai mic gest din care să rezulte, într-un moment atât de delicat, că-i apreciză activitatea.

În fine, nu a avut curajul să-și asume decizia, trimițâdu-și purtătorul de cuvânt să anunțe revocarea. O atitudine la prima vedere de neînțeles, dar explicații există. Singura ieșire din scenă pe care șefa DNA ar fi fost dispusă să o accepte ar fi fost o numire la Curtea Constituțională din partea președintelui. Momentul a fost însă ratat, iar în loc să plece judecătorul Petre Lăzăroiu de la CCR a demisionat consilierul prezidențial Simina Tănăsescu de la Cotroceni.

Toate informațiile indică faptul că președintele Klaus Iohannis a sperat până în ultimul moment că Laura Codruta Kovesi va pleca singură. Asta ar fi însemnat însă acceptarea motivelor de revocare invocate de Tudorel Toader, o evacuare umilitoare de la vârful parchetului anticorupție.

Prin urmare, visul președintelui nu s-a împlinit, iar vineri, când Laura Codruța Kovesi a anunțat că nu demisionează, a devenit limpede că lui Klaus Iohannis nu-i rămâne decât să-și asume decizia revocării.  Din informațiile obținute de G4Media.ro, șefei DNA i s-a transmis încă de vineri de la Cotroceni că va fi revocată.  Foarte probabil că Laura Codruta Kovesi a ținut să-i comunice tot vineri președintelui să nu-și facă speranțe că va pleca de una singură, anunțând public acest lucru.

Dovada că relațiile dintre cei doi s-au complicat în ultimele zile este răbufnirea șefei DNA la adresa președintelui Iohannis, după anunțul purtătoruluil de cuvânt de la Cotroceni referitor la revocarea sa din funcție: ”Decretul de revocare emis de preşedintele României lasă un mare semn de întrebare. Va exista o subordonare discreţionară a procurorilor-şefi faţă de ministrul Justiţiei? Nu comentez decizia Curţii Constituţionale, însă aş vrea să arăt că motivarea sugerează că procurorii ar putea fi în viitor subordonaţi ministrului Justiţiei şi, de aceea, cred că o clarificare rămâne în continuare necesară”. Cu aceste cuvinte, Kovesi a lovit la temelia mandatului prezidențial.

Dacă președintele Klaus Iohannis își pierde reputația de apărător al justiției și al luptei anticorupție, nu mai rămâne mare lucru din mandatul său. Din acest motiv era foarte important să gestioneze cu atenție modul în care Kovesi iese din sistem. Reacția procurorilor anticorupție este cea mai bună dovadă că președintele n-a procedat cum trebuie: sistemul s-a demobilizat. Procurorii aşteptau ca preşedintele să lupte pentru independenţa lor, să ceară clarificări CCR privind subordonarea procurorilor în faţa ministrului Justiţiei şi să dea personal un mesaj de susţinere a luptei anticorupţie. (Vezi detalii aici)

Pe lângă toate acestea, publicul și instituțiile – cheie au perceput un președinte slab, ușor de anihliat de alianța corupților, un președinte care s-a speriat de amenințarea suspendării formulată de președintele PSD, Liviu Dragnea și de toate amenințările și atacurile formulate împotriva sa în scandalul casei de la Sibiu.

Susținătorii președintelui ar fi dorit să vadă în acțiune un președinte curajos și mai combativ, gata să riște la o adică suspendarera în Parlament, să se lupte prin orice mijloace, inclusiv printr-un referendum, pentru independența procurorilor.

Ajuns în acest punct critic din cariera sa, președintelui Klaus Iohannis îi va fi destul de greu să restabiliească încrederea publicului intern și a instituțiilor – cheie că se luptă cu adevărat, nu doar din vorbe, și acelea scoase la intervale mari de timp, ci și prin faptă și acțiuni hotărâte pentru statul de drept și pentru garantul său, o justiție independentă. Relevant este că USR a dezaprobat pe față atitudinea președintelui Iohannis. Liderul USR, Dan Barna, a surprins esența erorii comise de șeful statului: ”Implicarea limitată în lupta cu PSD a arătat că este o strategie falimentară”.

Sigur, publicul reacționează emoțional și vor fi suficiente câteva mutări câștigătoare pentru a schimba starea de spirit în societate. Numai că de la începutul mandatului, președintele Iohannis a ținut să facă altfel de politică, altfel decât predecesorul său, Traian Băsescu. Dar, procedând într-adevăr cu totul altfel decât fostul președinte, Klaus Iohannis n-a obținut mare lucru cu pasivitatea, serenitatea și neimplicarea lui.

Klaus Iohannis și-a anunțat pe 23 iunie intenția de a candida pentru un nou mandat. Astăzi, după revocarea șefei DNA într-un manieră nedreaptă, mulți se întreabă dacă mai merită votul lor. O altă întrebare legitimă este dacă nu cumva mandatul președintelui s-a încheiat deja.